1,569 matches
-
aproape de șeful clanului, Bunicul, cum îi ziceam toți, care era în spital. În sfârșit, a apărut o Skodă veche. Din ea s-a dat jos un grăsan în sacou de tweed și m-a ajutat să-mi urc valiza pe bancheta din spate. Vremea era bună, însorită. Mă jena doar piciorul sufocat de pantof. Am luat-o spre Mănăstirea Cașin, ca să ieșim pe bulevardul 1 Mai. Încă se mai cunoșteau urmele luptelor din ajun: copăcei rupți, ziduri mâzgâlite cu sloganuri antiprezidențiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
oră plec spre ea. Am încuiat casa și poarta, am mângâiat-o pe Zuza pentru ultima oară între urechi și am dispărut în noapte. Trenul era pustiu și mucegăit. Clămpăneam prin beznă, față-n față cu un bețiv lungit pe bancheta alăturată. O să fie bine, gata cu stresul capitalei, în sfârșit o să am și eu o viață regulată, profesorii sunt respectați în provincie, o să-mi iau un bulldog, o să ies cu el la plimbare. Și așa Adelina era o pacoste de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
suiam în cabină, unde căldura zăpușitoare avea un damf de cauciuc încins sau de mușama fierbinte. Marcel se așeza la volan, iar eu lângă el. Când închideam ușa, lumea devenea mică, intimă, ai fi vrut să rămâi acolo pentru totdeauna. Bancheta cu pielea tăiată din care ieșea buretele, geamurile murdare pe care înțepeniseră ștergătoarele cu cauciucul fărâmițat, volanul de care trăgea Marcel și care, dacă-i dădeai drumul, revenea la loc, rotindu-se-n sens invers, dar mai ales mirosul acela
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca o vulpe vie, am apăsat din nou clanța ca de ușă obișnuită a camionului. În cabină persista același miros intim, plin de voluptate, dar volanul era spart, lipsea din el o bucată de vreo zece centimetri, iar de sub pielea banchetei, sfâșiată în mai multe locuri, buretele fusese smuls. Un gemuleț lateral se spărsese și lumea aceea minusculă nu se mai închidea cum trebuie asupra ei. Am intrat din nou în casă și m-am afundat în coaserea unul de altul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
însă carnetul, ieșea și el, aproape zilnic, să mai dea târcoale mașinii, să o mai perie, să mai șteargă urmele de noroi datorate copiilor care se jucau în spatele blocului și, mai ales să descuie portiera și să se tolănească pe bancheta din față a automobilului, în fața bordului din care ieșea fascinant volanul, să tragă în piept mirosul acela intim, senzual, pe care-l degajau cauciucăria și tapițeria mașinii. Când trântea portiera, zgomotul lumii înceta și arhitectul se simțea fericit în acel
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu buretele peste tabla vopsită în crem, ca să nu ruginească de tot. Copiii care se jucau în spatele blocului avuseseră de mult grijă să spargă toate cele patru cauciucuri ale mașinii. Elena mai venea și ea uneori, suind în mașină pe bancheta din spate. De la o vreme chiar se arătă din ce în ce mai des, nu atât ca să asculte melodiile sofisticate ale soțului ei, care tocmai trecea prin furia contrapunctică a unor Dunstable, Palestrina, Dufay, Ockeghem, Josquin Des Preș și mai ales Orlando di Lasso
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tânărului. Iar acești sâni erau neatinși de o grămadă de vreme. Când saxofonistul, după câteva seri de tatonare și de tot mai tulbure intimitate spirituală, o atinse cu degetele pe obraz (se așezase și el în cele din urmă pe bancheta din spate), Elena făcu ea prima gestul de a-i căuta gura cu buzele întredeschise. Făcură dragoste chiar acolo, pe primele acorduri ale Adagio-ului din Concertul pentru vioară și orchestră în Mi major de Bach. De atunci trioul deveni
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
A fost însă imposibil să-l scoată din mașină. Caroseria crem a Daciei părea pentru Emil Popescu la fel de importantă ca muzica însăși. Inventivi ca de obicei, japonezii au recurs atunci la singura soluție posibilă. L-au mutat pe arhitect pe bancheta din spate, au scos afară bancheta din față și vechea claviatură a orgii Reghin și, în câteva zile, au montat în spațiul rămas o imensă aparatură, o încîlceală amețitoare de ecrane, potențiometre, cadrane cu afișaj electronic, plus opt rânduri de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scoată din mașină. Caroseria crem a Daciei părea pentru Emil Popescu la fel de importantă ca muzica însăși. Inventivi ca de obicei, japonezii au recurs atunci la singura soluție posibilă. L-au mutat pe arhitect pe bancheta din spate, au scos afară bancheta din față și vechea claviatură a orgii Reghin și, în câteva zile, au montat în spațiul rămas o imensă aparatură, o încîlceală amețitoare de ecrane, potențiometre, cadrane cu afișaj electronic, plus opt rânduri de clape speciale, așa încît te puteai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se șteargă cu batista cu monogramă. La un moment dat, nemaidovedind să se șteargă cu batista fină și ca să nu o terfelească excesiv, începuse a se șterge cu dosul palmei, ca un mârlan. Apoi își ștersese dosul palmei de plușul banchetei, însă acesta era atât de îmbâcsit de praf încât renunțase. Oh ! ce zi agitată și neplăcută ! Căldura teribilă, spiritele agitate, gazetele atât de pline de invective, acuzele, de o parte și de cealaltă, atât de grave - de mirare atunci că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trăsura să urce o femeie în pantaloni. Ce speriată era, biata de ea, era un pic cam sulemenită și-atât de speriată ! Elle tremblait de peur ! Mână, birjar, mână mai repede, mai repede, strigai tu, și ea se ghemuise pe bancheta din față, coșul era tras, dar, degeaba, ei tot o vedeau. Și cum mai amenințau cu bastoanele ! Mână, birjar, mai repede, mai repede, strigai tu, și ei huiduiau ! Au și lovit cu bastoanele în trăsură, te rog să-ți astupi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din buzunarul lăbărțat și ros al hainei ce avea pe piept câteva pete unsuroase, a scos mai întâi ziare împăturite, astfel ca să li se vadă manșeta (Adevărul, Steagul etc.), apoi Thaïs al lui Anatole France. Deocamdată, a pus teancul pe banchetă și s-a mulțumit cu Thaïs ; citind, capul i se lăsase încă și mai tare spre stânga, spre mine adică, pentru că percepeam un iz neplăcut al gurii, ieșindu-i prin buzele întredeschise și de un indecent roșu vânăt, ce se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ai mușcat-o de deget pe Muti ! Nu cumva visezi ? Nu cumva ai adormit, trezește-te ! Slavă Domnului că te-ai trezit ! Slavă Domnului că mergeți cu trăsura să-l luați pe Niki, trăsura merge prea încet, tu stai pe banchetă și n-ai cum să-l zorești pe vizitiu, dar acum-acum-acum o să ajungeți ! La picioarele tale sunt comenzile făcute pe toată săptămâna - ciocolata Suchard, icrele negre în care, din greșeală, ți se înfundă piciorul, pssst ! Pssst ! Să nu vadă Muti
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e o atât de mare gălăgie ! Trompetele automobilelor, bătăile pendulei, tropot de cai, de la celelalte trăsuri. — Patru cornuri la un ban ! strigă vânzătorul de ziare care aleargă cu teancul de gazete sub braț. Și trăsura întoarce. Și tu stai pe banchetă, deschizi gura, te forțezi, strigi, dar niciun sunet nu îți iese din gură, funda grea, neagră, de catifea îți apasă creștetul, agrafele ascuțite îți pătrund adânc în pielea capului, în creieri, Niki ! Niki ! Dar niciun sunet nu se aude, o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gură, funda grea, neagră, de catifea îți apasă creștetul, agrafele ascuțite îți pătrund adânc în pielea capului, în creieri, Niki ! Niki ! Dar niciun sunet nu se aude, o fetiță gălbejită, cu nasul prea lung, cu picioare prea lungi, stă pe bancheta unei trăsuri și peste ea se varsă toată plictiseala unei duminici... Lasă, mai stai ! închide ochii la loc și mai stai, că ai destulă vreme ! Eee, Ivona, Ivona ! Mânca-o-ar mama pe ea, că e și ea obosită... E
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
neînsoțit de un cadru militar. Îmi scrie un bilet de Învoire, dar trebuie să mă Întorc pînă la ora 5. Nu are rost să mergem În oraș, oricum nici un restaurant nu poate rivaliza cu ce mi-a adus el. Pe bancheta din spate sînt două coșuri enorme pline cu bunătăți, pe care a reușit să le procure prin diverse relații. Reușesc să văd dintr-o privire lacomă un pui rumenit la cuptor, cașcaval, un pateu, un borcan de afine cu zahăr
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
au brațele pline de buchete de flori, prin stație, o inundație de aplauze din sala care a ieșit din transă, se pare că și cei de la Partid au fost impresionați, căci și ei sînt oameni, iar tu moțăi pe o banchetă tapisată cu un pluș roșu ros și plin de praf, acoperit cu un halat care miroase un pic a mucegai, Într-o cameră-depozit, prin ușa comună se aud vocile balerinelor, În cabină, se grăbesc să-și curețe machiajul, să se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ai stat... mă rog, e un fel de a spune, pentru că de fapt nu ai stat, la adăpostul Întunericului, deranjați de puținele faruri pe care autocarul le-a Întîlnit pe șosea, ați făcut tot felul de chestii, undeva pe o banchetă din spatele autocarului. Sărutul vostru neîntrerupt sfidînd nu doar morala comunistă, ci și bunul-simț, În timp ce mîinile, pe măsură ce ea s-a mutat În poala ta, au desăvîrșit această cunoaștere Înfierbîntată. CÎnd autocarul a Început să vă planteze prin oraș, În funcție de zonele În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai bine să nu pui Întrebări, răspunsul e sordid, cine știe ce speculant a profitat de nevoia lui. E o duminică Însorită, dar bate un vînt tăios, așa că ne adăpostim În mașină. Mă Îndop la Întîmplare cu ce găsesc În coșul de pe bancheta din spate, În timp ce el fumează. Și-a luat un aparat de fotografiat chinezesc, o replică destul de bine făcută a unui aparat Minolta, pe care comerțul socialist a pus-o În circulație. Mi-l arată, e foarte nerăbdător să-l folosească
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
s-au adunat grămadă să se Încălzească unii de la alții. Mirosul de fier putred și de tutun stricat e străbătut de fire electrice de duhoare omenească. Miroase a sărăcie lucie. Găsesc ușor un compartiment gol și după ce mă Întind pe banchetă urmăresc o vreme peisajul, contururile negre ale satelor și fermelor ocazionale sub un cer care se umple stele. Aventura continuă și mai prost, pentru că după o jumătate de oră mă trezesc pe cap cu o nășiță care nu pare impresionată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sînt și unde vreau să ajung și probabil că Îi mai explic și alte lucruri pe care nu simte nevoia să le cunoască - pe chipul inform i se Întinde un zîmbet. Intră În compartiment, Închide ușa și se așază pe bancheta din fața mea. Îmi spune că, dacă n-am bilet, trebuie să plătesc amendă și În mintea mea se derulează deja un scenariu În care ea urmează să-mi ceară favoruri sexuale, În schimbul iertării. Deja o văd cum mi se mută
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scandal În trenuri, se Îmbată și cîntă chestii dure, de armată. Nu prea știe cum să mă ia, așa că, după ce epuizăm discuția pe teme impuse de nevoia mea maniacă de a mă asigura că totul e bine, se lungește pe bancheta din față, care e goală, și adoarme. Aproape că adorm și eu și, cînd aproape că mă trezesc, trenul scîrțîie, se oprește. Văd cu greu prin geam numele gării și socotesc că ar trebui să cobor la următoarea. Dar lucrurile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu diverse probleme, țărani... — Deci, domnu’ profesor, să reluăm de unde am rămas... mie mi se pare foarte interesant ce spuneți... Respectul acestui om simplu se exprimă prin poziția incomodă, venind cu partea pe care orice om se așază aproape de marginea banchetei, cu spatele drept, pe care o ia de fiecare dată cînd i se adresează lui domn’ profesor - e felul lui de a se ridica În picioare, stînd jos. Domn’ profesor, din cîte Înțeleg din foile pe care și le lasă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
domnule. Contextul istoric internațional e... Ei, e complicat cu politica asta internațională, poate că nu le știi nici dumneata chiar pe toate, zice profesorul, privindu-l peste ochelari și zîmbindu-i Îngăduitor. Tipul intră În recul. Freamătă, stînd incomod pe marginea banchetei și probabil că se gîndește la o altă abordare. O vreme trenul ne clatină și toată lumea fumează dusă pe gînduri. Dar se pare că nu am parte de liniște, discuția o ia iar la vale. — Io citii În ziar că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un vitraliu oval, pictat cu lalele roșii, foarte stilizate. Mai existau vitralii florale și la etaj, iar în salon se afla un larg paravan de sticlă pictată, reprezentând un aeroplan printre nori. Se mai găseau în salon, sub fereastră, o banchetă înclinată, foarte alunecoasă, cu marginile sculptate, acoperită cu perne brodate în modele unduitoare verzi și cenușii, o oglindă mare, scumpă, gravată cu o fântână din cristal mat, și o masă cu tăblia de cristal, susținută de un arabesc din metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]