2,205 matches
-
sale de comedie a fost îmbrăcată într-un costum negru cu jambiere albe. Anna nu are mai mult succes în domeniul comediei nici acum, continuând să încerce diverse glume nereușite. Face cunoștință cu două angajate de la Kaleido Stage: Hannah și Barbara, care îi împărtășesc pasiunea. Alături de acestea și Ken Robbins va prezenta la Kenneth Motors Corporation și apoi la Noir Circus un număr de clovni în care toți vor fi părțile componente ale unei omizi. După această primă reușită, este antrenată
Anna Heart () [Corola-website/Science/317724_a_319053]
-
unei omizi. După această primă reușită, este antrenată de tatăl ei și o convinge pe Cathy Timor să-i acorde un rol de clovn în Lacul Lebedelor. Aceasta aceptă, dar doar după ce Anna învață un număr complicat. Anna, Hannah și Barbara devin noua trupă de comedianți de la Kaleido Stage și se bucură de mare succes, mai ales în Prințesa fără zâmbet.
Anna Heart () [Corola-website/Science/317724_a_319053]
-
regele și alți cinci curteni s-au costumat în satiri, îmbrăcând cinci costume foarte inflamabile, realizate cu smoală și in. Patru oameni au murit în incendiu, dar regele Carol și un al cincilea curtean au fost salvați. Citând-o pe Barbara Tuchman ca sursa sa, Jack Morgan de la University of Missouri-Rolla și autor al volumului "The Biology of Horror", a discutat despre incidentul de la „Bal des Ardents” ca o posibilă sursă de inspirație pentru „Hopa-Hop”. Incidentul a avut loc în secolul
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
reverendul Henry Sloane Coffin, pastor al bisericii "Madison Avenue Presbyterian Church", la care Andrew Carnegie era membru. Căsătoria cu Roswell Miller a Margaretei Carnegie a sfârșit în divorț. Margaret Miller a avut patru copii din căsătoria sa, Louise, Roswell III, Barbara și Margaret). Margaret a decedat la data de 11 aprilie 1990, la domiciliul său din Fairfield, statul Connecticut, la vârsta de 93 de ani.
Margaret Carnegie Miller () [Corola-website/Science/331263_a_332592]
-
este o șahistă germano-elvețiană. Ea obține în anul 1982 de titlul la femei de mare maestru la șah și Acul de argint de la Federația de Șah Germană. este fiica lui Gerhard și al Julianei Hund, și nepoata fizicianului Friedrich Hund. Barbara provine dintr-o familie cunoscută de șahiști. Sora ei Isabel Hund este de asemenea maestră a șahului. După luarea cu succes a examenului de bacalaureat în 1978, studiază matematica la Universitatea din Köln. În 1987 obține diploma de matematician, se
Barbara Hund () [Corola-website/Science/321815_a_323144]
-
1978, 1982 și 1984 este campioană germană la senioare. Successe internaționale le are la campionatele de șah la junioare în anul 1978 în Kikinda și 1979 în Kula, când ocupă locul 4, turneul fiind câștigat de capioana Georgiei Nana Iosseliani. Barbara Hund câțștigă câteva turnee internaționale de șah în 1977 în Biel, 1980 în Wijk aan Zee și 1982 în Belgrad. La turneul din 1979 în Tel Avil, ocupă locul doi. La marele turneu de șah din Rio de Janeiro, ocupă
Barbara Hund () [Corola-website/Science/321815_a_323144]
-
în final să ajungă pe locul 4 și 5. Prin rezultatele obținute i se acordă titlul de mare maestru la șah. Partidele ei de șah dintre anii (1976-1982) sunt descrise în cartea lui Helmut Pfleger, "Die besten Partien deutscher Schach-Großmeister". Barbara Hund a luat parte la 13 Olimpiade de șah, în Buenos Aires, Valletta, Luzern, Thessaloniki, Dubai și Thessaloniki, a fost de șase ori campioană națională. Obține la bronz la olimpiada în 1978 în Buenos Aires și 1980 în Valletta (Malta). În Moscova
Barbara Hund () [Corola-website/Science/321815_a_323144]
-
obținut succes în anturajul muzicii clasice. Tot materialul de cercetare al flautistului a fost donat Universității din California de Sud din Los Angeles în 25 octombrie 1953. De Lorenzo a murit în 29 iulie 1962 în casa sa din Santa Barbara, California. Îi este dedicat Concursul Internațional de flaut "", ce are loc la fiecare doi ani la Viggiano.
Leonardo De Lorenzo () [Corola-website/Science/330348_a_331677]
-
armata comună a fost distrusă, iar Marcellinus este asasinat de soldații săi în timp ce se afla în Sicilia, probabil, la instigarea lui Ricimer. În ciuda eforturilor episcopului, între Ricimer și Anthemius a izbucnit un război deschis în 472. Ricimer, împreună cu unitățile sale barbare de mercenari (inclusiv soldații ai lui Odoacru), au mărșăluit spre Roma. Asediat, Anthemius s-a refugiat în Bazilica Sf. Petru. Împăratul Leon l-a trimis pe Olybrius să medieze un armistițiu între Ricimer și Anthemius, dar potrivit lui John Malalas, a
Ricimer () [Corola-website/Science/312101_a_313430]
-
, arhaic "Sf. Varvara", este o fecioară martiră creștină. Hagiografiile indică originea sfintei din Nicomedia (azi Izmit, Turcia). Ea se numără printre așa-numiții „Paisprezece ajutători” invocați cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Barbara este considerată drept patroana minerilor, geologilor, arhitecților, artileriștilor, prizonierilor etc. Sfânta este sărbătorită de Bisericile Ortodoxe și de Biserica Catolică la data de 4 decembrie. Barbara a trăit în secolul al III-lea în Nicomedia. Datorită frumuseții ei neobișnuite ea
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
Paisprezece ajutători” invocați cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Barbara este considerată drept patroana minerilor, geologilor, arhitecților, artileriștilor, prizonierilor etc. Sfânta este sărbătorită de Bisericile Ortodoxe și de Biserica Catolică la data de 4 decembrie. Barbara a trăit în secolul al III-lea în Nicomedia. Datorită frumuseții ei neobișnuite ea a fost ferecată de tatăl ei, Dioscorus, într-un turn. În captivitate se convertește la creștinism. Ca urmare a convertirii tânăra dispune ca sălii de baie
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
de baie din turn să i se adauge o a treia fereastră, semn al venerării. Tatăl își condamnă fiica de îndată ce află acest motiv. Aceasta reușește să fugă și este în mod miraculos ascunsă în interiorul unei stânci. Trădată de un păstor, Barbara va fi întemnițată, bătută cu nuiele și arsă de făclii. Însuși tatăl ei îi va pune capăt zilelor, prin decapitare. De aceea Dioscorus este ucis de un trăznet. Datortă rugilor Barbarei pentru toți cei care pomenesc patimile lui Iisus și
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
miraculos ascunsă în interiorul unei stânci. Trădată de un păstor, Barbara va fi întemnițată, bătută cu nuiele și arsă de făclii. Însuși tatăl ei îi va pune capăt zilelor, prin decapitare. De aceea Dioscorus este ucis de un trăznet. Datortă rugilor Barbarei pentru toți cei care pomenesc patimile lui Iisus și propriul ei martiriu, ea a fost considerată în Evul Mediu una din cei Paisprezece Sfinți Ajutători. La sfârșitul secolului al XV-lea călugărul flamand Jan de Wackerzeele a îmbogățit legenda Barbarei
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
Barbarei pentru toți cei care pomenesc patimile lui Iisus și propriul ei martiriu, ea a fost considerată în Evul Mediu una din cei Paisprezece Sfinți Ajutători. La sfârșitul secolului al XV-lea călugărul flamand Jan de Wackerzeele a îmbogățit legenda Barbarei cu o sumedenie de descrieri a miracolelor înfăptuite de sfântă. La finele Evului Mediu Barbara devenise importantă ca patroană a muribunzilor. Cele mai vechi mărturii ale venerării sfintei s-au găsit în Edessa, în bazilica copților din Cairo și pe
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
fost considerată în Evul Mediu una din cei Paisprezece Sfinți Ajutători. La sfârșitul secolului al XV-lea călugărul flamand Jan de Wackerzeele a îmbogățit legenda Barbarei cu o sumedenie de descrieri a miracolelor înfăptuite de sfântă. La finele Evului Mediu Barbara devenise importantă ca patroană a muribunzilor. Cele mai vechi mărturii ale venerării sfintei s-au găsit în Edessa, în bazilica copților din Cairo și pe teritoriul Imperiului Bizantin. Se spune că împăratul Iustinian ar fi transferat relicvele Barbarei din Cairo
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
Evului Mediu Barbara devenise importantă ca patroană a muribunzilor. Cele mai vechi mărturii ale venerării sfintei s-au găsit în Edessa, în bazilica copților din Cairo și pe teritoriul Imperiului Bizantin. Se spune că împăratul Iustinian ar fi transferat relicvele Barbarei din Cairo la Constantinopol. În anul 1000 moaștele sfintei au fost aduse în bazilica San Marco din Veneția și sunt păstrate din 1909 în Mănăstirea S. Giovanni Evangelista din Torcello, în apropierea Veneției. Cea mai veche mărturie a venerării Barbarei
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
Barbarei din Cairo la Constantinopol. În anul 1000 moaștele sfintei au fost aduse în bazilica San Marco din Veneția și sunt păstrate din 1909 în Mănăstirea S. Giovanni Evangelista din Torcello, în apropierea Veneției. Cea mai veche mărturie a venerării Barbarei în occident este reprezentarea pe un pilastru din Santa Maria Antiqua de la Roma, datând din secolul al VIII-lea. Se pare însă că sfânta era cunoscută în Italia prin intermediul bizantin încă din secolul al VI-lea. În Evul Mediu târziu
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
devenit, datorită adăpostului pe care i-l oferise conform legendei o stâncă, patroana minerilor. În acest rol ea a fost venerată mai ales în Saxonia, Silezia, Boemia, Tirolul de Sud și în Lorena. Contrareforma a favorizat formele populare ale cultului, Barbara ajungând astfel să fie, alături de sfintele Margareta (Marina) din Antiohia și Ecaterina din Alexandria, una din patroanele populației rurale de limbă germană. Datorită captivitâții într-un turn și a schimbărilor inițiate în arhitectura sălii de baie Barbara a fost considerată
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
populare ale cultului, Barbara ajungând astfel să fie, alături de sfintele Margareta (Marina) din Antiohia și Ecaterina din Alexandria, una din patroanele populației rurale de limbă germană. Datorită captivitâții într-un turn și a schimbărilor inițiate în arhitectura sălii de baie Barbara a fost considerată a fi atât protectoarea turnurilor și a fortificațiilor (deci și a constructorilor și arhitecților), cât și patroana artileriștilor și a focurilor de artificii, a pirotehnicienilor în general. Ultima ipostază se datorează fulgerului care l-a ucis pe
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
și a fortificațiilor (deci și a constructorilor și arhitecților), cât și patroana artileriștilor și a focurilor de artificii, a pirotehnicienilor în general. Ultima ipostază se datorează fulgerului care l-a ucis pe tatăl ei. Până la sfârșitul secolului al XV-lea Barbara este reprezentată în artă drept o fecioară înveșmântată într-o tunică lungă și o mantie (respectiv pelerină). Începând cu secolul al XVI-lea ea va fi înfățișată drept o patriciană îmbrăcată fastuos, conform modei Evului Mediu târziu, purtând uneori chiar
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
Sebastian" din 1516 (München, Alte Pinakothek) și de Lucas Cranach cel Bătrân. În pictura italiană atributul este preluat din arta nordului Europei, în decursul secolului al XV-lea. Ca patroană a muribunzilor, intervenind cu rugile ei pentru o moarte ușoară, Barbara este reprezentată des în secolul al XV-lea pe cărticelele "In Memoriam", tipărite cu ocazia deceselor. Popularizarea prin intermediul gravurii s-a produs și prin reprezentările din tratatele de "Ars moriendi".
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
în 1849 în casa învățătorului Petru Budai. A făcut studii elementare la Cigmău. A urmat seminarul greco-catolic din Blaj (din 1772) și apoi Facultatea de Filosofie din Viena (1777-1779). Trece la Facultatea de Teologie (1780-1783) ca bursier al Colegiului Sf. Barbara. Obține titlul de doctor în filosofie. Câștigă o solidă cultură umanistă și adâncește studiul limbii latine și învață limbile germană, franceză și italiană. În timpul studiilor de la Viena, proiectează întocmirea unui lexicon, în 10 volume, pentru care culege material. Este unul
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
de frunte ai Școlii Ardelene. În timpul studiilor de la Viena i-a cunoscut pe Samuil Micu, Petru Maior și pe Gheorghe Șincai. A împărtășit convingerile iluministe ale acestora. La Viena a îndeplinit pentru un timp slujba de psalt la Biserica Sf. Barbara. Apoi a devenit profesor și prefect de studii, pentru scurt timp, la seminarul de la Blaj (1787). A intrat în conflict cu episcopul Ioan Bob și a renunțat la intenția de a fi hirotonisit ca preot. S-a stabilit la Liov
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
Bardini, "Esporsi al pubblico: Elsa Morante tra occasioni mondane e impegno civile", în «Status Quaestionis», 3 (2012), pp. 1-29 Marco Bardini, "Elsa Morante e «L'Eroica», "în" «Italianistica"», XLI (2012), 3, pp. 121-136. (FR) Jean-Noël Schifano, "E.M. ou la Divine Barbare", Paris, Gallimard, 2013 «Nacqui nell'ora amară del meriggio». Scritti per Elsa Morante nel centenario della nascita, a cură di Eleonora Cardinale e Giuliana Zagra, Quaderni della Bibliotecă Nazionale Centrale di Romă, 17, 2013 Marco Bardini, Elsa Morante e îl
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
venit în urma a "numeroase comentarii făcute de dr. Naik care sunt dovezile unui comportament inacceptabil".Naik a susținut că decizia Secretarului de Stat a fost una politică și nu una juridică, iar avocatul său a declarat că decizia a fost "barbară si inumană". De asemenea, el a susținut că observațiile sale au fost scoase din context. Producator de film Mahesh Bhatt l-a sprijinit pe Naik, spunând că interdicția a fost un atac la exprimarea liberă. S-a vehiculat că Naik
Zakir Naik () [Corola-website/Science/331085_a_332414]