1,448 matches
-
fi raportată la dinamica plasticii futuriste ori la cubismul „analitic” - e acompaniată, Încă În aceste poeme integraliste, de procedeul numit, tot În legătură cu literatura barocului, circumlocuțiune sau perifrază („figură obținută prin Înlocuirea dominației proprii cu un echivalent, aproape totdeauna multiplicat În baroc și de natură metaforică sau metonimică”), astfel că textul poetic devine și aici „macrologic” („pentru că scrie Dolores Toma, oprit la descrierea unui obiect, Îl consideră din mai multe puncte de vedere, dînd mai multe echivalente, parțial sinonime”. În mic, e
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
G. Călinescu În Istoria sa. Dar dacă cititorul de astăzi se arată mai puțin șocat de aceste realități ale operei, integrîndu-le firesc unor experiențe poetice omologate de pe acum unei tradiții a modernității, cu filoane ce se prelungesc dinspre manierism și baroc, destule observații și judecăți emise În contemporaneitatea poetului rămîn totuși valabile. Și nu e neapărat nevoie să credem, Împreună cu Șerban Cioculescu, În efectele terapeutice ale versului alexandrin, cu rigorile sale formale, recomandat odată autorului Brățării nopților, pentru a fi de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
loc. cit. . Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, În Adevărul literar și artistic, XI, seria II, nr. 624, 1932, p. 7. . P. Ricoeur, Metafora vie, București, Ed. Univers, 1984, p. 365. . Ibidem, p. 156. . Dolores Toma, Cyrano de Bergerac. Un model al barocului, București, Ed. Univers, 1984, pp. 176-177. . Ibidem, p. 180. . O. Șuluțiu, Ilarie Voronca, „Invitație la bal”, În Vremea, IV, 1931, nr. 193, p. 5. . D. Toma, Op. cit., p. 138. . Ibidem, pp. 130-131. . Ibidem, p. 132. . O. Șuluțiu, „Brățara nopților” de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
disociații, referința erudită, paradoxul, raționamentele, sofismele și mai cu seamă metaforele sar unele asupra altora, se încalcă, se asupresc, se acopăr și reapar, luptându-se încolăcit și alcătuindu-se astfel într-o impunătoare arhitectură de stil baroc. Asia fiind patria barocului, criticul acesta, care este și un poet, un romancier, un dramaturg, un moralist și un filozof, se înfățișează, în condiția lui intimă, ca un Gengis Khan, un asiat cu nostalgia cruntă a Europei. El visează adesea, compensator, câte o Acropole
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
cu unchiul uzurpator-ucigaș și ciracii acestuia, sau Regele Lear, peregrin ieșit din minți. În timp ce "Castelul ..." omagiază pe autorul lui "Orlando" sau un principe de Renaștere, "Taverna ..." se încheie sub zodia artistului de la sfârșitul Renașterii. Motivele narative, cu un picior în baroc, par mai apropiate de neliniștile sufletului modern. Ca de pildă, setea de absolut, ambiguitatea angelo-demonismului, dileme tip natură-civilizație, orașul tehnologic-abolirea ecosistemelor, viziunea științific-materialistă/metafizică, războiul între sexe, uzurparea rolurilor și tulburarea codurilor, totul în cheia unor profeții terifiante. Calvino rămâne
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Des Grieux Manon Lescaut, și în spiritul eroilor/eroinelor lui Stendhal sau Claudel), romanul istoric dublat de frescă, bildungsroman (viața, ucenicia și inițierea protagonistului) în cheie spiritualistă, epica romanescă alternând fericit cu frazarea ritualică dintr-un rapsodic poem crepuscular al barocului. Așadar, sosit de puțin timp din Europa la Constantinopol, Jean Ange își începe însemnările prin descrierea subitei sale îndrăgostiri de o misterioasă fecioară în fața catedralei Sf. Sofia. Este răvășit ca de un seism ce i-ar fi deschis succesivele morminte
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
spațiul est- și sud-est european, cu preluarea și exercitarea funcțiilor ei de înnoire și modernizare, revendicându-se, cel puțin la nivelul elaborării textelor literare, dintr-un scientism pertinent ce transformă adesea arta în artificiu și discursul în structuri retorice savante, barocul - singurul curent cu răspândire continentală - nu putea să ocolească exercițiile de factură umanistă. Textele compun și comentează acum o altă imago mundi, în termeni împrumutați din surse ce se despart de cele tradiționale, dar fără a „divorța” definitiv. În ierarhia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
principelui și de rudele domnești ale soției aceluiași), în „mobilele” ce compun steme tot mai complicate, în textele ce etalează genealogii domnești, în versurile heraldice, în compuneri literare precum Poemul cronologic alcătuit de Dosoftei și completat în câteva rânduri. U. baroc a reușit să definitiveze o relație (ținând, de fapt, de acele programe renascentiste ce nu au putut penetra la timpul lor către Est) capitală pentru remodelările din structurile culturale românești și pentru integrarea unor seturi de idei, convingeri și atitudini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
1972, 73, passim; G. Lăzărescu, N. Stoicescu, Țările Române și Italia până la 1600, București, 1972, passim; Alexandru Duțu, Sinteză și originalitate în cultura română (1650-1848), București, 1972, 90-168; Alexandru Duțu, Umaniștii români și cultura europeană, București, 1974; Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976; Muthu, Lit. rom., 55-92; Alexandru Duțu, Cultura română în civilizația europeană modernă, București, 1978, passim; Virgil Cândea, Rațiunea dominantă. Contribuții la istoria umanismului românesc, Cluj-Napoca, 1979; Virgil Cândea, Humanisme, Baroque
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
de estet și orchestrate cu precizie geometrică, discută principiile ontologiei comunitare de la Duns Scotus la Gilles Deleuze. Dispusă într-o sintaxă dialectică, fiecare piesă a cărții trădează formația cosmopolit-eclectică a autorului. Geniul analitic de tip britanic e obturat uneori de barocul francez al frazei și depășit prin masivitatea unei erudiții mai degrabă teutonice. O asemenea desfășurare, care prezintă ramificații arborescente, excursuri istorice, rapeluri polemice și paranteze retorice, ar putea cu greu fi rezumată. Energia consumată în fiecare detaliu al acestei construcții
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în care își corespund, sub aspectul programului teoretic, aspecte diferite: analiza aurei operei de artă (Das Kunstwerk im Zeitalter seiner tech nischen Reproduzierbarkeit) și cea a mărfii (Charles Baudelaire. Ein Lyriker im Zeitalter des Hochkapitalismus), între statutul alego riei în baroc și imaginea dialectică a secolului al XIX-lea, sau între amintirea flaneurului și memoria ca victorie a „învinșilor“ istoriei. Este, așadar, vorba despre o viziune filozofică preci pitată într-un program anume și apoi doar „aplicată“ la diverse obiecte și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Benjamin descrie, s-ar putea spune, natura melancolică a limbii, în forma ei scrisă, singura legitimă din punct de vedere onto logic. Interioritatea sunetului, caracterul său ideal (după cum îl descria Hegel, în Prelegeri de estetică) sunt, în lumea căzută a barocului, irelevante. Scriitura care reflectă materialitatea închisă a lucrului este cea care vorbește mai mult despre esența limbii decât natura „hermeneutică“, „anagogică“ a sunetului. Și aceas tă scriitură este cea care aruncă asupra lumii o cortină melan colică. Nu este locul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Ea anticipează venirea lui Mesia și, astfel, o aduce sub semnul unei reprezentări su biective. În al doilea rând, ea presupune o ontologie „tare“, în care logicul este cel care constituie esența fenomenelor istorice. Influențat însă de ontologia ruinelor, proprie barocului, dar deopotrivă de cea kabalistă, după care creația este locul gol lăsat de retragerea Divinității, Benjamin nu acordă credit unei astfel de înțelegeri metafizice a ființei. Filozofia istoriei care i se aso ciază nu poate face loc conceptului de „responsabilitate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sale constitutive pentru a lăsa locul survenirii obiectului în istoricitatea sa originară. Semnele acestei istoricități, arată Benjamin, se înscriu ca urme pe chipul lumii, transformând-o în alegorie. Imaginea dialectică este, pentru secolul al XIX-lea, ceea ce este alegoria pentru baroc. Descriind metropola ca imagine dialectică, Benjamin face o incursiune în caracterul istoric al lumii moderne, iar „cunoașterea“ acestei lumi înseamnă, de fapt, identificarea amprentei autentice a originii în semnele materiale care îi com pun fizionomia. De data aceasta, memoria, pură
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
se afirmă cu analize și comentarii pe marginea unor cărți sau pasaje celebre din Biblie, eseuri de istoria culturii, dintre care cele mai multe sunt axate pe problemele iudaismului în decursul istoriei. Preocupată la început doar de istoria literaturii universale (Antichitatea, clasicismul, barocul), C. a devenit mai cunoscută ca teoretician și comparatist. Bună cunoscătoare a artelor, Arta grădinii (1992) se remarcă printr-o inteligentă îmbinare a comentării tehnicilor arhitecturii peisagere cu mitologia, istoria și literatura diverselor spații și epoci. Evreul stereotip (Schiță de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286381_a_287710]
-
P. „aduce o notă nouă în critica românească: omenia”. Pe de altă parte, glosele lui impun stilul artist al criticii. Fraza este bogat ornamentată, are o vibrație euritmică, o fluiditate melopeică, discursul se desfășoară în falduri, somptuos, ca în arta barocului. Interpretul cultivă cu voluptate fraza de bogată și complicată broderie, apelează la perioada amplă, în care alternează ingenios întorsătura arhaică și rafinamentul lexical modern. În fine, pentru elaborarea ediției critice a operelor lui Eminescu (Premiul de Stat, 1953), P. a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
de nisip a fost raportat și la Bunavestire de Nicolae Breban. Început în 1987 și publicat în 1999, Wiener Walzer cuprinde mai multe nuclee romanești, corelate de pitorescul cruzimilor și energia răului ce populează fantasmele personajului axial. Părăsind maniera epicului baroc și psihologiile bizare în favoarea prizei directe la epicul cotidian, G. va înlocui, poate, cândva primatul teatrologului prin talentul prozatorului. Ca teatrolog, nu atât istoria, cât actualitatea genului dramatic îl interesează. Totuși, Alecsandri și dublul său (1980) este o coerentă, necesară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287275_a_288604]
-
modelelor antice. Dar și un eșec politic, căci ideea de națiune și de tradiție națională se impune în ciuda proclamațiilor de universalitate. Cu atît mai mult cu cît Renașterea va da naștere, în secolul al XVII-lea, la două curente opuse: barocul și clasicismul. Originile Reformei Reforma își găsește originile în atmosfera de neliniște religioasă care caracterizează sfirșitul Evului Mediu și în incapacitatea Bisericii de a-i găsi o rezolvare. Spectacolul morții, care provoacă un viu sentiment al riscului pe care îl
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de a-și afirma noile dogme, după Sinodul din Tyrol 57 , acesta este la început o formă de reprezentare a misterelor sfinte, al căror caracter teatral și dramatic se adresează mai degrabă sensibilității și imaginației decît rațiunii. Dar mai tîrziu, barocul va deveni un mijloc de a etala bogățiile care îl glorifică pe Dumnezeu și simbolizează puterea Bisericii. Apărut în Italia, barocul se dezvoltă în Spania, în Europa centrală și catolică, în sudul Țărilor de Jos și cu foarte multe opoziții
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
sfinte, al căror caracter teatral și dramatic se adresează mai degrabă sensibilității și imaginației decît rațiunii. Dar mai tîrziu, barocul va deveni un mijloc de a etala bogățiile care îl glorifică pe Dumnezeu și simbolizează puterea Bisericii. Apărut în Italia, barocul se dezvoltă în Spania, în Europa centrală și catolică, în sudul Țărilor de Jos și cu foarte multe opoziții, în Franța. Începutul secolului al XVII-lea asistă la nașterea spiritului științific modern, cu descoperirile astronomice pe baze matematice ale lui
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
naștere o nouă formă de sensibilitate. Ea exprimă gustul pentru schimbare, dragostea de viață, pasiuni și impulsuri violente, dar și neliniștea mocnită a unei epoci fră-mîntate, sfișiată de războaie și de lupte civile, în care se adună devastări și distrugeri. Barocul În general, se explică originea cuvîntului "baroc" din cu-vîntul portughez "barocco" care înseamnă "perlă cu formă neregulată". Prin extensie, termenul francez se referă la tot ce este ciudat, chiar șocant. Dezvoltarea artei baroce se explică mai întîi prin evoluția Bisericii
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
exprimă gustul pentru schimbare, dragostea de viață, pasiuni și impulsuri violente, dar și neliniștea mocnită a unei epoci fră-mîntate, sfișiată de războaie și de lupte civile, în care se adună devastări și distrugeri. Barocul În general, se explică originea cuvîntului "baroc" din cu-vîntul portughez "barocco" care înseamnă "perlă cu formă neregulată". Prin extensie, termenul francez se referă la tot ce este ciudat, chiar șocant. Dezvoltarea artei baroce se explică mai întîi prin evoluția Bisericii romane după Sinodul din Tyrol. La început
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
roman, în care triumfa spiritul Contrareformei. Cîștigată de partea reformei, Europa de Nord-Vest, cu societatea ei urbană burgheză și comercială, rămîne reticentă față de exprimarea sensibilității baroce și îs. manifestă în schimb preferința pentru clasicism, în Europa anilor 1560-1660 triumfă totuși barocul cu nuanțe naționale, care ții cont de temperamentele specifice. Răspîndirea barocului Barocul apare în Italia ca o prelungire a artei Renașterii, trecînd prin reflectarea manierismului. Operele tîrzii ale artiștilor de la sfîrșitul secoldui al XVI-lea îmbină maniera artistică cu dorința
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de Nord-Vest, cu societatea ei urbană burgheză și comercială, rămîne reticentă față de exprimarea sensibilității baroce și îs. manifestă în schimb preferința pentru clasicism, în Europa anilor 1560-1660 triumfă totuși barocul cu nuanțe naționale, care ții cont de temperamentele specifice. Răspîndirea barocului Barocul apare în Italia ca o prelungire a artei Renașterii, trecînd prin reflectarea manierismului. Operele tîrzii ale artiștilor de la sfîrșitul secoldui al XVI-lea îmbină maniera artistică cu dorința de dogmatizate, de punere în scenă și de spectaculos. Judecata de
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Nord-Vest, cu societatea ei urbană burgheză și comercială, rămîne reticentă față de exprimarea sensibilității baroce și îs. manifestă în schimb preferința pentru clasicism, în Europa anilor 1560-1660 triumfă totuși barocul cu nuanțe naționale, care ții cont de temperamentele specifice. Răspîndirea barocului Barocul apare în Italia ca o prelungire a artei Renașterii, trecînd prin reflectarea manierismului. Operele tîrzii ale artiștilor de la sfîrșitul secoldui al XVI-lea îmbină maniera artistică cu dorința de dogmatizate, de punere în scenă și de spectaculos. Judecata de Apoi
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]