3,060 matches
-
de împroprietărire și pentru o largă colaborare cu capitalul străin. În zilele de 17-18 iulie 1921 a avut loc ședința Comitetului Central partidului, care a aprobat înscrierea în partid a Dr. Nicolae Lupu, precum și propunerea făcută de 11 deputați și senatori basarabeni, între care Constantin Stere și Pantelimon Halippa, de fuziune cu Partidul Țărănesc din Basarabia, ceea ce a întărit curentul de stânga din partid și a permis extinderea sa organizatorică în teritoriul dintre Prut și Nistru. După fuziunea cu Partidul Țărănesc din
Partidul Țărănesc () [Corola-website/Science/305988_a_307317]
-
a cîtorva teme istorice de mare relevanță pentru trecutul Basarabiei și pentru istoria românilor, în general. În 1991, a fost editată monografia Relațiile agrare din Basarabia în anii 1918-1940, care era o continuare și o lărgire considerabilă a cărții Satul basarabean în anii 1918-1940, editată în 1980, operînd totodată și unele amendări ale textului acesteia din urmă. Acestea sînt singurele studii ample, bazate pe o documentație temeinică, în care este descrisă reforma agrară realizată de Sfatul Țării și de statul român
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
textului acesteia din urmă. Acestea sînt singurele studii ample, bazate pe o documentație temeinică, în care este descrisă reforma agrară realizată de Sfatul Țării și de statul român în Basarabia și în care sînt analizate detaliat și profund relațiile agrare basarabene din perioada interbelică. În anul 1993, a fost editată micromonografia „"Foametea din Basarabia în anii 1946-1947"”. Mecanismului organizării ei, în care pentru prima dată este descris într-o carte fenomenul tragic și totodată criminal al foametei la care a fost
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
Paris din anii 1919-1920. În anul 2000, a ieșit de sub tipar cartea „"Moldova antisovietică. Aspecte din lupta basarabenilor împotriva ocupației sovietice. 1944-1953"”. Aceasta aduna sub o singură copertă experiența din anii ᾽90 a autorului de cercetare a fenomenului rezistenței populației basarabene la regimul sovietic. Este singura lucrare de acest fel; din momentul apariției ei, tema respectivă nu a mai fost cercetată de nimeni. În anul 2004, a apărut cartea „Istoricitatea istoriografiei”. Observații asupra scrisului istoric basarabean, care este o analiză istoriografică
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
cercetare a fenomenului rezistenței populației basarabene la regimul sovietic. Este singura lucrare de acest fel; din momentul apariției ei, tema respectivă nu a mai fost cercetată de nimeni. În anul 2004, a apărut cartea „Istoricitatea istoriografiei”. Observații asupra scrisului istoric basarabean, care este o analiză istoriografică și totodată metodologică a experienței de cercetare a istoriei în fosta republică sovietică moldovenească și în noua Republica Moldova. În anul 2006, o nouă carte, editată la Iași și intitulată Istoria: receptare, cercetare, interpretare, avea să
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
în versuri, "Revoluționarii", comedie și "Cintițe", poeme. În limba română îi apare volumul "Întomnare". În domeniul istoriei publică studiile: "Românii din Macedonia, Epir, Tesalia și Albania, Românii din Șerbia și Bulgaria", precum și genealogie moldoveneasca. Editează 20 de volume de Documente basarabene în 1926-1936. În colaborare cu profesorul universitar Ioan Minea publică studiile: "Despre Iane", mare ban de Craiova. Și ceva despre Mihai Viteazul. Cea mai importantă lucrare a sa este epopeea în sonete "Voshopolea", în aromana. În 1975 Hristu Cândroveanu îi
Nida Boga () [Corola-website/Science/332649_a_333978]
-
Sfânt, care a fost realizată de sculptorii Gheorghe Alupoae și Cristian Pântea și turnată la Metamar S.A. Baia Mare în 1995. Tot în curtea bisericii se află și o troiță din lemn, care a fost sculptată de arhimandritul Mina Dobzeu, călugărul basarabean care l-a botezat la 15 martie 1960, într-o pușcărie comunistă, pe Nicolae Steinhardt.
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
toate impozitele și de serviciul militar obligatoriu și fiindu-le garantată libertatea religiei. Țarul rus Alexandru I a pus la dispoziție un teren de 16.000 desetine (aproximativ 18.000 ha) din Basarabia pentru înființarea de sate de coloniști germani basarabeni. La 19 martie 1822, au sosit în sudul Basarabiei primii imigranți germani (63 de familii și 9 persoane necăsătorite care proveneau din Bavaria și Württemberg și erau conduse de preotul Ignaz Lindl), care au mers cu căruțele cu coviltir de-
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene . În septembrie 1940, la apelul lansat de Germania nazistă, membrii comunității germanilor basarabeni s-au repatriat în Germania. În Basarabia au rămas numai 2.000 din cei aproximativ 93.000 de germani. Rămase pustii, satele germane au fost populate cu ucraineni sosiți din România sau din alte zone . În perioada 1941-1944, toate teritoriile
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
(născut la 9 aprilie 1978 în Antonești/Suvorov în URSS, astăzi Ștefan Vodă în Republica Moldova) este un blogger, eseist, critic literar, poet, publicist, prozator și traducător român de origine basarabeană. Este considerat unul dintre cei mai promițători și mai „controversați" scriitori ai „generației tinere" . S-a remarcat prin scriitura dură, cu limbaj licențios și prin faptul că interdicția de ședere în România pe care a primit-o în 2009 a
Alexandru Vakulovski () [Corola-website/Science/298344_a_299673]
-
Nistrului în agitatul și înnoitorul an 1917 a decurs sub flamura drapelului tricolor național. Din primăvara anului 1917 tricolorul (numit în documentele epocii: „steagul național”, „steagul românesc”, „drapelul Basarabiei”, „drapelul Republicii Moldovenești” etc.) a fost arborat în satele și orașele basarabene, precum și la Odesa, Kiev, Sevastopol, oriunde se aflau ostașii moldoveni . La 17-18 decembrie 1917 tricolorul a fost arborat de Georghe Mare pe clădirea din Tiraspol, unde se desfășurase Congresul Moldovenilor din Transnistria . După anexare forțată a Basarbiei, de către URSS în
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
manuscris românesc de la mănăstirea Râmeț. Istoria videniei unei femei pravoslavnică ce se numește Sofiana, p. 25-28. 39. Vlad HOGAȘ-TALPĂU - Franța și recuperarea de către România a calității de aliat la sfârșitul primului război mondial, p. 29-37. 40. Vitalie PUPĂZAN - Activitatea ASTREI Basarabene (1926-1940), p. 38-41. 41. Iulian GHERCĂ-MUNTEANU - Aspecte ale colectivizării. Studiu de caz: comuna Răchiteni, p. 42-49. 42. Adrian VIȚALARU - Revoluția ungară din 1956 și consolidarea puterii lui Gheorghiu-Dej, p. 50-53. 43. Ana-Maria STOIAN - Tensiuni transatlantice la începutul secolului al XXI
Chronos (revistă) () [Corola-website/Science/305970_a_307299]
-
Papadopol și al soției acestuia Eufrosina, născută Callimah. Eufrosina era fiica lui Scarlat Callimah Voevod, care a domnit în Moldova și în Țara Românească, la răndul său, fiu și nepot de domnitori ai Moldovei. Familia Callimah se trăgea din mazilul basarabean Vasile Călmașul. Numele familiei a fost grecizat, sub forma Callimaki, de Ioan Teodor Călmașul, care a domnit în Moldova între anii 1758 și 1761. A participat din tinerețe la lupta pentru unirea Principatelor Române. Ministru de Externe în guvernul Nicolae
Alexandru Papadopol-Calimah () [Corola-website/Science/306194_a_307523]
-
care au devenit rapid șlagăre, printre care sunt „"Santa Maria Maggiore"”, „"Scrisul nostru"”, „"Veniți acasă"”, „Romantică”, „Ultima oră”, „Vara la Soroca”, „Amicii mei”, „Seniorita Grația”, „Seară albastră”, „Vin din munții Latiniei”, „Te iubesc, popor român”, „Basarabia”, „Dați-le voie flăcăilor basarabeni peste Prut”, „De ce?”, „Trandafir”, „Adio”, „Veșnic dragostea”, „Clipa mirilor”, „Irena” ș.a. A fost deschis colaborărilor, multe din cântecele sale fiind scrise pe versuri de Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Simion Ghimpu, Anatol Ciocanu, Ion Hadârcă și interpretate de Gheorghe Țopa, Nina
Petre Teodorovici () [Corola-website/Science/333117_a_334446]
-
km. Distanța directă până la orașul Chișinău este de 22 km. Hramul satului este de ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Comuna e legată cu orașul Chișinău prin două șosele și un tronson de cale ferată. Aici se află unicul tunel basarabean, cu o lungime de 800 m, construit în 1927 de o firmă franceză și distrus în 1944 la retragerea trupelor germane. Satele Țipala, Bălțați și Budăi, fondate de voievozii Moldovei, mazili și răzeși, își deapănă existența din adâncul secolelor, trecând
Țipala, Ialoveni () [Corola-website/Science/305186_a_306515]
-
alfabetul limbii române până în 1957, când a fost impus alfabetul chirilic rusesc adaptat la fonetica limbii. Cu excepția a cinci zile de revoltă, din iarna anului 1906, când în timpul unei răscoale țărănești a fost proclamată o republică autonomă la Comrat, găgăuzii basarabeni au fost guvernați de Imperiul Țarist, Regatul României și Uniunea Sovietică, fără a avea o formațiune statală proprie, dar având reprezentanți în diferitele instanțe administrative succesive precum kraiurile, județele, comunele sau sovietele sătești. În perioada sovietică, populația găgăuză, ca și
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
h. Principalele joncțiuni feroviare ale Republicii Moldova se află la Chișinău, Ungheni, Ocnița, Bălți și Basarabeasca. Legăturile externe directe cu Odesa (în Ucraina) la Marea Neagră și cu orașele românești Iași și Galați interconectează rețeaua republicană. În perioada de după 1945, căile ferate basarabene au trecut la ecartament larg (1.524 mm, cu 89 mm mai mare decât cel normal, folosit în majoritatea țărilor lumii), dezvoltarea lor fiind de-a dreptul nesemnificativă, construindu-se doar o serie de secțiuni auxiliare . Prima linie de cale
Calea Ferată din Moldova () [Corola-website/Science/318945_a_320274]
-
iulie 1949. Astfel, el a trimis la Moscova la 17 ianuarie 1949 o notă informativă "Despre metodele și formele de luptă ale elementelor culăcești și naționaliste" apoi, după exact o lună, a mai trimis o altă notă "Despre particularitățile culăcimii basarabene". La aceste note informative, s-a adăugat și o rezoluție din 17 martie 1949 a Partidului Comunist din Moldova, prin care I.V. Stalin era rugat "de a permite să fie deportați din republică culacii și alte elemente antisovietice". Ca urmare
Iosif Mordoveț () [Corola-website/Science/307687_a_309016]
-
numărul deportaților ar fi fost de 24.360 , sau chiar de 30.000 de persoane. Operațiunea din 1949 a fost denumită conspirativ IUG (rom. "SUD"). Pe drept cuvânt, evenimentul a fost catalogat ulterior drept "cea mai mare deportare a populației basarabene". Pregătirea ideologică și decizională a deportării masive a demarat activ în primăvara anului 1949, când s-a pus deschis problema. La 17 martie 1949, V. Ivanov, președintele Biroului pentru RSSM, și N. Covali, într-o scrisoare adresată lui Stalin, rugau
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
Baza legală a deportării din 1949 s-a pretins a fi decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 8 martie 1941 "Cu privire la obținerea cetățeniei sovietice de către locuitorii din Bucovina și redobândirea cetățeniei sovietice de către locuitorii din Basarabia", conform căruia românii basarabeni, fiind declarați cetățeni sovietici, colaboraseră în anii războiului cu administrația românească și trădaseră, astfel, "patria sovietică". Dar românii din Bucovina n-au solicitat niciodată cetățenia sovietică, iar basarabenii n-au avut-o, ca să o "redobândească". Operațiunea "IUG" a început în
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
864 bărbați, 14.033 femei și 11.889 copii. 7620 de familii au fost considerate "chiaburi", iar celelalte acuzate de "colaborare cu fasciștii", de "apartenență la partidele burgheze românești sau la secte religioase ilegale". Ultima deportare în masă a populației basarabene a avut loc în noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951 și a vizat, de această dată, elementele religioase considerate un pericol potențial la adresa regimului comunist stalinist. În cadrul operațiunii, numită "SEVER" (rom. "Nord"), au fost vizați în primul rând
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
la Mărculești, în Basarabia. Cea mai mare parte a lor au fost omorâți sau lăsați să moară pe drumul de acolo în Transnistria. La 13 octombrie 1941 a plecat din Rădăuți un transport suplimentar de 4.000 evrei spre localitatea basarabeană Atachi din zona Hotin și de acolo au fost și ei deportați în Transnistria.Între aceștia din urmă s-au aflat și familia Ausländer și copilul Dan Pagis. Bunicul a fost separat de soție și nepot și a fost trimis
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
(n. 17 decembrie 1992, Chișinău) este un regizor basarabean. În doar doi ani a devenit unul dintre cei mai cotați regizori de videoclipuri din România și cel mai cotat din Republică Moldova, având în portofoliu peste 40 de videoclipuri, dar și spoturi publicitare pentru cateva agenții de publicitate de la
Roman Burlaca () [Corola-website/Science/336993_a_338322]
-
Pierderile umane suportate de basarabeni în intervalul 22 iunie 1941 - 9 mai 1945 se compun din circa 50-80 de mii de evrei decedați ca urmare a holocaustului, mai ales în jumatătatea a doua a anului 1941, 110 mii de români basarabeni, decedați pe frontul de vest antihitlerist mai ales în anii 1944-1945 și 5 mii de basarabeni (din circa 10000 de participanți), decedați ca ostași ai armatei române pe frontul de est, mai ales în anii 1941-1944. În 1940, în contextul
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
(n. 26 noiembrie 1842, Odessa - d. 24 octombrie 1917, Chișinău) a fost un savant, biolog, muzeograf și funcționar public basarabean. Baronul A. Stuart este considerat întemeietorul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău. Și-a făcut studiile la Gimnaziul nr. 2, apoi la Liceul „Împăratul Alexandru I” din Sankt Petersburg. În anul 1860 se înscrie la Secția de
Alexandru Stuart () [Corola-website/Science/331999_a_333328]