844 matches
-
de istorie care, peste cîteva zile, se și mută acasă la profesorul de sport. Declarînd că divorțează, Urecheru dădu o strașnică petrecere în care calitățile de gospodină ale horticultoarei l-au copleșit. Convins că și-a găsit fericirea, starea de beatitudine a bărbatului dură doar două săptămîni căci, sătulă de cicălelile bătrînilor, soția reveni la domiciliul conjugal și la obiectul preferat. Prins între două discipline, Urecheru se arătă loial geografiei, drept care îi arse imprudentei uzurpatoare un toc de bătaie și-o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ar trebui să înțelegem mai întâi relația de încordată și tulbure apropiere, până la identificare, ceea ce ar însemna uneori și până la repulsie, de un subiect mereu interogativ. Durerosul său sentiment de nesiguranță ? Nu visa neapărat la împăcarea omului cu sine prin beatitudinea anticei vârste de aur, nici a nevinovăției biblice. Și își disprețuia epoca nu din cauza pierderii seninătății originare sau a decăderii din har, ci pentru excesul intelectual al unei evoluții culturale care uita să se oprească la momentul oportun. Evoluție de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
clipa când el începea să facă parte din grup ! În bătaia luminii din fereastră, chipul ei se lungește. Batjocura sau doar o schimonosire dureroasă îi dislocă trăsăturile. Tensiu nea întinde fiecare fibră, ascuțind unghiurile, încrucișându-le ; hașură de riduri, rânjet. Beatitudine solitară, de parcă ar fi atins marginea lumii, a zilei, miezul sângeriu, de unde pornesc toate. Apogeul invizibil al zilei, marți, miercuri ; aceeași oră și același loc ? Zăduful clocește, capete și brațe pendulează aiuristic, leșinul răsucește colile groase și roz de ozalid
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o intuiție a unui conflict interior, a unei taine sufletești conservate de femeia căreia îi aparține apartamentul vecin - „viața unui dor lăuntric“, cum spune ea, și anticipă enigma identitară care va sta în centrul prozei. La fel, în nuvela mansfieldiană Beatitudine, motivația artistică se clădește pe numeroase semne contextuale ce desemnează un univers lăuntric, feminin, dominat de un soi de empatie cu spațiul înconjurător, cu natura: descrierea fructelor dintr-un anumit vas, a unui păr din grădină, de nuanță argintie, ce
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
sunt strâns legate în încrengătura narativă, în vreme ce la Hortensia Papadat-Bengescu ele fac însăși materialul narativ - în Vecinătate se va amplifica enigma nu va fi niciodată rezolvată, ci chiar amplificată prin dispariția inexplicabilă a personajului în jurul căruia se țese misterul, în vreme ce Beatitudine își găsește finalitatea în deconspirarea unui episod adulterin, ocultat de multitudinea amănuntelor amplasate în poziții-cheie ale textului. În prefața sa la romanul Femeia în fața oglinzii, Ion Bogdan Lefter vorbește despre distincția care a semnalat apariția modernismului, cea dintre subiectivitate și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de aceea erau unele ore plicticoase și altele minunate, iar notele le lua de-a valma, nu îl interesau pur și simplu... ,,să trec oricum,, era obiectivul lui urmărit cu încăpățânare, unele lecții îi creau stări de confuzie, altele de beatitudine chiar la aceeași materie difereau și îi plăceau sau nu... dar în clasa XII-a a avut un profesor cum n-a mai întâlnit. Nu își amintește cu plăcere de el... era profesorul de matematici Neacșu Vasile, mic, chel, cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
după plecarea ei, este din nou asaltat de un „demon al întrebărilor”. Așadar, ce rămâne dintr-o iubire pasională, după momentele ei de consum intens? Cât durează în „memoria vie” a fiecăruia: plăcerea devoratoare și gemetele (excitante!) din timpul orgasmului; beatitudinea revărsării unul în celălalt și iluzia trecătoarei contopiri trupești și sufletești din momentele în care privirea curge aproape material în ochii celuilalt; când pe buze încremenesc toate șoaptele de iubire, în dorul eternizării lor; când floarea roză a ei ar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
deschide coapsele femeilor iar Biblia este o carte eminamente pornografică”. Modificați vizibil de asemenea Învățături, spectatorii din sala cinematografului Luceafărul uită În ultimele trei minute să mai scuipe semințe pe podele și le Înghit cu totul, Într-o stare de beatitudine simultană cu aceea a asiaticelor de pe ecran, care sînt frustrate dar mîndre, În final ele sărind de colo-colo printr-un cîmp de anemone. Exact ca-n primul număr al jurnalului de sexologie El și ea, unde pot fi descifrate cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fermecați, stăpâniți de același fluid suprafiresc de dulce, incapabil să ne împotrivim, să ne scuturăm de farmec, deșteptîndu-ne. Mi-e greu să descriu emoția. O fericire calmă și în același timp violentă, în fața căreia sufletul nu opunea nici o rezistență; o beatitudine a simțurilor care depășea senzualitatea, ca și cum ar fi participat la o fericire cerească, la o stare de har. La început, starea se susținea numai prin priviri. Apoi am început să ne atingem mîihile, fără a ne despărți totuși ochii. Strângeri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înțeles atunci că orice s-îr fi întîmplat mai înainte în emoțiile și în gândirea Maitreyiei, oricine le-ar fi răscolit mai înainte de mine, urmele acelea s-au șters, arse de ziua aceasta nouă la care se năștea fecioara. O nemaipomenită beatitudine mă invada atunci pe toate porțile sufletului șî ale trupului. Îmi simțeam ființa plenar și continuu, un val inefabil mă înălța din nimic, fără să mă despartă totuși de mine însumi, fără să mă rătăcească. Niciodată n-am trăit mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vase cu un zâmbet prețuind cât o îmbrățișare. Era izbitor de palidă, părul lăsat pe umeri (îl încurcasem eu, mi-a spus mai târziu, și i-a fost peste putință să-l pieptene) și buzele mușcate. Privii cu o imensă beatitudine urmele primei noastre nopți de dragoste. Maitreyi era acum de o frumusețe ațâțată, parcă întreg trupul se deșteptase în ea, și buza aceea de jos, cărnoasă și fragedă, își purta mușcăturile ca o victorie, ispitind privirea și turburînd-o. M-am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apucă emoționat mâna. - Dar asta a fost demult, asta a fost la început. La începutul începutului. Și nimeni n-a înțeles. N-au înțeles că poemul era scris sub semnul lui Orfeu, că era vorba de Dionysos, și vesteam acolo beatitudinea fără nume, când vom fi toți lângă el, alături de el, la curțile lui, ale împăratului, la curțile zeului... Femeia îl asculta emoționată, silindu-se să nu-i scape privirile din privirile ei. - Nu știi cât a fost de greu, continuă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
alergând. Nu mai era lumina de aur de la pod, și nici fluviul nu părea atât de aproape. Îl zărea, îl ghicea mai mult, departe, în fața lui, spre apus. Dar alerga cu o bucurie uitată, copilăroasă, simțindu-se copleșit de o beatitudine totală, fără nume, fără înțeles. Și atunci își aminti: Nu i-am binecuvântat... Se opri, aproape cu părere de rău. Auzea cum i se bate inima din ce în ce mai puternic. Mai privi o dată către fluviu și i se păru că începe să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vizitei doctorului Bernard. De atunci, de câte ori rămânea singur, mai ales nopțile, deschidea ochii, își mișca ușor capul, apoi umerii, și începea să cerceteze formele și culorile, umbrele și penumbrele din jurul lui. Nu și-ar fi putut închipui că o asemenea beatitudine fusese de totdeauna la îndemîna lui; doar să privească, foarte atent și pe îndelete obiectele de lângă el. - De ce nu ne-ați arătat și nouă că puteți deschide ochii? auzi glasul unuia dintre interni, și în clipa următoare îl văzu: era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înveți bine și cu plăcere decât ceea ce cunoști deja." Sau: Nu mă comparați cu un calculator electronic. Ca și mine, dacă a fost corect alimentat, calculatorul poate recita Odiseea sau Eneida; dar eu le recit altfel de fiecare dată." Sau: Beatitudinile pe care le poate oferi orice creație culturală (precizez: creație culturală, nu numai artistică) sunt ilimitate." Își amintea întotdeauna cu emoție misterioasa epifanie a celor doi trandafiri. Dar, la răstimpuri, îi plăcea să-i conteste validitatea de argument filozofic. Urmau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
știam că a început să scrie, spuse zâmbind. - Scrie mai demult, și scrie foarte bine, continuă Colomban. Dar voiam să fiu sigur că am înțeles bine: longevitatea devine suportabilă, și chiar interesantă, numai dacă a fost descoperită în prealabil tehnica beatitudinilor simple... - Nu cred că e vorba de o tehnică, îl întrerupse zâmbind. - Cu tot respectul, trebuie să vă contrazic. Cunoașteți alte exemple de centenari sau cvasi-centenari care să trăiască beatitudinile descrise de Linda Gray, în afară de solitarii taoiști, sau maeștrii Zen
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
chiar interesantă, numai dacă a fost descoperită în prealabil tehnica beatitudinilor simple... - Nu cred că e vorba de o tehnică, îl întrerupse zâmbind. - Cu tot respectul, trebuie să vă contrazic. Cunoașteți alte exemple de centenari sau cvasi-centenari care să trăiască beatitudinile descrise de Linda Gray, în afară de solitarii taoiști, sau maeștrii Zen, sau anumiți yogini și anumiți călugări creștini? Adică, într-un cuvânt, practicanți ai diferitelor discipline spirituale? - Se cunosc destule exemple. Firește, majoritatea sunt țărani, ciobani, pescari, cum li se spune
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cultul unității neamului românesc. De aceea trebuie să le respectăm această pasiune, cât ar părea ea de naivă. Cel puțin, nu se costumau, ca aristocrații occidentali din secolul XVIII, în păstori și păstorițe, în speranța, ridicolă, că ar putea recupera beatitudinea vieții pastorale, în mijlocul naturii, adică în preajma grotelor artificiale, a fântânilor arteziene și a ruinelor preromantice... Își dădu deodată seama că lui Iconaru îi tremură brațul. - Te-a luat cu frig, nu e așa? Căută printre costume, alese două broboade și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a școlii, apoi prin curte și grădină, seara căzând istovit într-un somn profund. La infirmerie stătea mai mult noaptea, fiindcă munca la culesul merelor, la cosit și strânsul strugurilor brumați din vie, îl acapară. Trăia într-o stare de beatitudine continuă, încercând să-și închipuie viitorul apropiat de elev, și pe cel mai îndepărtat, de învățător. Îndrăzni să meargă cu gândul mai departe: odată și odată, unde se va stabili, se va căsători, va avea vreodată copii? Oare viitoarea soție
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
sau pe gât, fiind Întotdeauna Însoțită de acel miros proaspăt de busuioc revărsat din sânul ei, pe care eram nebun de dorință să-l ating cu buzele, dintr-o pornire incestuoasă, rezolvată de falnica psihanaliză. Iată Încă o imagine de beatitudine Într-un câmp Însorit: eu alergam, alergam cu sufletul plin gata să-mi spargă pieptul, să expire de atâta extaz. Apoi Întoarcerea spre copilărie, spre un gest afectiv; o privire a cuiva, un străin, pe care eu am receptat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la care se cuvin alăturate și câteva alte considerente: lipsa de experiență politică rusească în zona sud-estului european, de unde și creditul neverificat dat nu atât dorințelor (reale), cât promisiunilor de ridicare într-un singur șuvoi a popoarelor creștine, starea de beatitudine de după victoria de la Poltava, convingerea că Poarta se afla în pragul prăbușirii, pentru care nu era nevoie decât de o lovitură, impresie îngroșată de experiența cu zece ani în urmă a vaselor rusești, care, ajunse la Bosfor, au făcut să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
îngerul blond, existența paradisiacă ar fi dezolantă.” „Fără ea, ar fi raiul pustiu.” Erosul se împlinește în Sărmanul Dionis numai în planul oniric. Femeia este cea care „declanșează deopotrivă visul treaz și colorează, senzual, visul nocturn, fiind deopotrivă, provocatoare de beatitudine aeriană, în care sensibilitatea vibrează cu o intensitate ce trece de la registrul elementarității la acela cosmic sau la anxietăți și prăbușiri până în pragul nebuniei”. Numele personajului, ca peste tot în opera eminesciană, este simbolic și reprezintă un element de caracterizare
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Tommaso Campanella despre care vorbea tot orașul? Chipurile micuței Baronese și al Emiliei îi reapărură în minte cu toată claritatea. Glasul acela atât de plăcut și blând, puținele cuvinte gentile i-au reamintit de momentele unor întâlniri trăite în plină beatitudine. Da, așa ar fi trebuit să fie de cât timp nu mai auzise sunetul unei voci gingașe! Păcat că doamna aceea se prezentase cu vălul pe față și rămăsese cu el doar câteva clipe! Dacă nu s-ar fi călugărit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pe care o acordă, în final, împăcării cu sine. Jertfa răstignirii sufletești se transformă, și ea, din țipăt, în tăcere, adevărul constând în armonizarea exteriorului cu interiorul, prin acceptarea propriei condiții umane. "În cele din urmă, acest adevăr presupune liniște, beatitudine, o stare de armonie între exterior și interior, între om și lume, o stare de repaus, în care cuvîntul nu mai este necesar, pentru că poezia nu mai are nimic de spus, nu mai trebuie să exprime nicio diferență. "Adevărul" poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de alcool;// Miros vegetal de iubire,/ Sub soarele picotitor,/ În care plante de aur/ Răsar, dorm o vară și mor;// Lene fierbinte și-adâncă/ Unde se-opresc și albinele,/ Lumină atât de puternică,/ Încât stinge răul și binele// Într-o beatitudine/ Uimită ea însăși de sine;/ Fructe senzuale cu viermi/ În cărnile dulci de rușine..." Îmbinarea erotismului cu tragicul deconstruiește canonul unui romantism diafan, în care iubirea își găsea întotdeauna locul în natură, apropiindu-se mai mult de o estetică a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]