831 matches
-
asemenea tuturor celorlalte moduri de viață, căci ea nu se desfășoară în timp. "Noul născut" nu e un prunc care va crește și cândva, va îmbătrâni - ci e un puer eternus. Va rămâne, in aeternum, copil - adică va participa la beatitudinea atemporală a Spiritului, iar nu la devenirea Istoriei. A doua viață - cea inițiatică - nu repetă pe cea dintâi, omenească și istorică: modul ei de a fi e calitativ deosebit". 25 Mariana Istrate, op. cit., p. 56. 26 Mircea Eliade, Jurnal, I
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu noi înșine, cu netimpul unui dor nespus? Ceva luminează dar nu suntem în lumină, abia "în tinda luminii"; suntem "cu cerul vecini" și totuși nu ne împărtășim cerului, doar "oaspeți" la curțile dorului. Ce să însemne această stare de beatitudine ambiguă, de așteptare a unei împărtășiri amânate? "Așteptăm să vedem prin columne de aur/ Evul de foc cu steaguri pășind"; nu suntem de-ai locului, după cum nu suntem nici de-ai timpului; luăm loc - locuim - în alt timp în această
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
este dintotdeauna acolo, lumină a lumii, pe care - în adânc - lumea o așteaptă, îi aude chemarea: Noi ascultam cu urechea la pământ/ aplauzele rădăcinilor". A asculta aplauzele rădăcinilor nu înseamnă a fi părtaș la jubilația extatică a ființării posibile, la beatitudinea celor ce nu sunt ca și cum deja ar fi? Imaginile configurează spațiul acestei deveniri ontologice, căci a rosti lumea, așa cum ea nu o poate face, o dă vederii în felul în care ea n-a fost niciodată văzută: "O seninătăți navigabile
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a inevidentului care se expune, se spune în predicțiunea posibilului. Și în răspărul lumii care își face sieși ecou, în ritmul nesfârșitei sale petreceri. Clipa aceasta supremă te arată întors până în ungherul cel mai intim al ființei, totuși nu o beatitudine, nu extazul desprinderii. "Vei ști totul despre tine/ în acea ultimă și nemăsurată așteptare/ în care vei sta cu toată intimitatea ta,/ speriat doar la gândul/ că ai putea învia/ înainte de moarte". O așteptare suspendată în gol, ultimă și nemăsurată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
profund și l-a despărțit definitiv de amăgitoarele plăceri ale lumii, urcându-l spre sfințenie. Momentele acestea în care Cel Preaînalt se umilește într-atât încât coboară în sufletul smeritului său rob, l-au răsplătit pe Francisc cu extazul și beatitudinea supremă. Atunci nu mai exista pentru el nici spațiu, nici timp, el este răpit din această lume și cufundat în acea minunată și imensă prezență dumnezeiască, cu gingășie, bunătate, blândețe și lumină. Sărăcuțul a trăit multe experiențe mistice, din înflăcărata
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
viața individuală să participe la existența universală.” Conform pedagogului elvețian, creația copilului presupune cinci componente: creația rezultă dintr-o inspirație spontană, nu dintr-un ordin coercitiv exterior; inspirația trebuie să conțină un potențial afectiv, o stare de optimism și de beatitudine, nu de încordare sau de tensionare interioară; inspirația vizează întotdeauna un scop (de pildă, o așezare într-o anumită ordine a unor idei deja învățate), aceasta reprezentând componenta intelectuală a creației; intuiția presupune întotdeauna o activitate a spiritului și a
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
dori să-i las prea curioși (cu toate că, se zice, zeii știu totul despre noi și fără mărturisirile noastre...). Vreau să spun că, probabil, într-o anumită măsură aș avea dreptul să încerc o stare sufletească similară unei vagi umbre de beatitudine, fie și din motivul că am înțeles (e drept, nu chiar la... timp) că, dacă viața omului înseamnă, de fapt, oarece durată, adică timp, apoi viața unui artist ar putea fi considerată timp dublat, triplat... Astfel că numai cel care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din Interriverania prutonistreană. La multe trebuie să renunțe, pentru a-și cruța timpul și a și-l trăi cât mai adecvat, potrivit cu dorințele sale de a face ceva și anume aceasta și nicidecum alta. Bineînțeles, e aici o adiere de... beatitudine... Fie și minată... A.B.Poetul Leo Butnaru ce scrie acum? În încheiere, va rog să ne spuneți un poem... În prezent, poetul scrie, intens, proză. Scurtă, dar... multă. Aștept să apară volumul ,,Ruleta românească", ,,transferat" de criza economică din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și revelatio (fenomene interferente) funcționează nu doar în aria sacrului. În materie de creativitate, cineva "inspirat", pătruns de un anumit elan plăsmuitor, se crede capabil de miracole. Un astfel de elan e act de miraj plenitudinar, aliaj de exaltare și beatitudine; momentan, sfâșierile, dubiile, disensiunile omenescului obișnuit se decolorează. Orice creator autentic, indiferent de domeniu, se simte vizitat de un daimon bun (în latină genius); la cei din vechime, grecescul enthousiasmos era un mod de jubilație pură, entheos presupune euforie, transsubstanțiere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
clipa în care, odată trezită, energia Kundalini urcă prin trupul nostru și iese prin creștetul capului (prin al șaptelea centru energetic - Sahasrara) unindu-se cu energia omniprezentă, se cheamă că am ajuns în starea de yoga. Atunci trăim starea de beatitudine și primim șansa de a trece și mai departe, în Nirvana. Aceasta încearcă să obțină orice practicant yoga. Numai că, singur, fără un Maestru recunoscut care să te îndrume cu dragoste și absolut dezinteresat material, nu se pot obține rezultatele
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
făcut: prin acompaniamentul lor discret dar necesar, asigurau moliciunea terenului pe care dansau notele muzicale emise de fete. Toți manifestau bucuria cântului. Iar bucuria avea profunzime. Fețele lor erau angelice... Nu se mai percepea diferența dintre lumea fizică și cealaltă... Beatitudinea experimentată de tineri s-a transferat înspre noi. Nu ne mai săturam, așa că i-am rugat să ne mai cânte. Și ei neau mai cântat, fără mofturi, cu aceeași bucurie nedisimulată și ar mai fi cântat de n-am fi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
făcea că (o dorință mai veche, împlinită acum în vis) încep să plutesc, să pășesc prin aer, despovărat de orice greutate, scăpat din logica gravitației. Interesant era că - meditez acum - nici nu m-a surprins fenomenul, nici nu am exersat beatitudinea; consideram că mi se întâmpla ceva normal, ceva la care aveam acces în modul cel mai firesc. M-am trezit ca de obicei, întinzându-mi oasele până la... trosnirea lor completă, cu gălbenușul ce nu se grăbea a fi înghițit, în
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
iubirii, iubirii, iubirii, iubirii... Am simțit nevoia să-l scriu de mai multe ori, deoarece vă invit să priviți scriitura - IUBIRE - să meditați asupra ei și să exersați acțiunea! Acesta înțeleg eu c-ar putea fi drumul spre starea de beatitudine, un adevăr nedescoperit de mine, dar acum înțeles pe deplin și... însușit. Am observat efectele iubirii în acțiune în chiar timpul desfășurării pujei. Ca niciodată parcă, spiritele erau destinse, libere sau eliberate, iar devoțiunea a fost nu doar una picturală
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fel. Dorința de a absorbi neabsorbitele - de până atunci - vibrații la care, pentru prima oară în viață aveam acces și pe care, la rândul meu, le emiteam, dar și foamea de Absolut au născut în ființa mea, spontan, starea de beatitudine, necunoscută și neînțeleasă vreodată. Simțeam plutirea, desprinderea completă de cele lumești: nu mai eram convalescent, nu mai eram slab, nu mai eram lipsit de viitor! Desprinzându-se de pe scaunul său, Francisc, un tânăr înalt, blond și la fel de slăbănog ca și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
învățat despre umilință de la frații noștri indieni!... Am insistat pe momentul spital-ashram, deoarece aici am poposit cele mai multe zile în perioada indiană, aici am aflat mai multe despre subtilul meu - pot afirma că aici m-am descoperit cu adevărat. Starea de beatitudine era o permanență, se regăsea peste tot, în oameni ca și în faptele lor - aici am descoperit frumusețea desăvârșirii în Sahaja Yoga. Eram copleșit de puritate, de inocență și bucurie. Tot timpul mă aflam în miezul creației. Dar... niciodată nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
opreliște de ego și superego și a țâșnit în forță spre culmile înzăpezite ale Nirvanei. Simțeam radierea pe fața mea și o vedeam și pe fețele vecinilor mei. Nu existau nume, nu bariere de limbă sau culoare: doar puritate și beatitudine. Acesta a fost havanul de Crăciun 2004 de la Pune-India, pentru mine! Ricșa. Curioasa și exotica ricșă, ce o știam din filmele documentare și pe care, din motive de educație m-aș fi rușinat s-o folosesc - cum să accept ideea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
acum că una din experiențele stării fără gânduri este imaterialitatea. Îmi amintesc cum, cu mulți ani în urmă - nu eram sahaja yoghin pe atunci - găsindu-mă pe o plajă a Mării Negre la Soci, mă aflam într-o așa stare de beatitudine, încât începusem să mă ciupesc ca să fiu sigur că trăiesc aievea acele clipe. Îmi era teamă că poate interveni ceva care să mă trezească la o prozaică realitate și nu-mi doream de fel aceasta. Mă găseam, oare, într-o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
sahaj, dar și câteva piese americane, gen gospel. Am atins cu toții o astfel de stare, încât vibrațiile curgeau de la sine, în toate direcțiile, iar muzica emisă penetra toate inimile și depășea toate obstacolele fizice și subtile! Așa s-a experimentat beatitudinea! Grupul nostru s-a mai produs și cu alte ocazii, dar atunci aș fi dorit eu să oprim timpul! Ulterior, noi am dispărut ca grup muzical, dar cui i-a păsat? Important a fost acel moment pentru sublimul lui. S-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
înapoi. Negativitate (energie negativă) - denumire generică a încărcăturilor negative ce ne pot marca la un moment dat. Ex: frică, ură, gelozie, invidie etc. Nirmal Bhakti - devoțiunea pură (sanscrită) Nirvana - starea supremă la care dorește să ajungă orice yoghin, starea de beatitudine, de identificare cu Spiritul Universal. Prin Nirvana se poate înțelege al nouălea cer de la creștini. OM SWAHA - mantra ce se recită în timpul oferirii ofrandelor la focul de havan. Piercing (engl.) - bijuterii ce se prind în diferite părți ale corpului (nas
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de a fi trădează probabil, măcar în parte, veselia mea lăuntrică; deoarece unora le sînt surprinzător de drag în timp ce altora le impun o solidă antipatie". Între fericirile monahului se află și darul lacrimilor, al lacrimilor mîntuitoare ale căinței, speranței și beatitudinii. Dacă rasismul este o demență, neorasismul, contestarea unei rase deosebite, fiecare cu însușirile ei, este o nerozie, și se referă la țigani. În absența sacrificiului vom fi lipsiți de uneltele construcției, nu putem edifica (Meșterul Manole). Toți avem dreptul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
exulte. Concertele sale erau ca un vis în care te lăsai pierdut între îndrăgosteală și deziluzie, între fericire și suferință cumplită totodată, iar când se terminau și ieșeai pe stradă, erai încă mult timp cufundat într-o stare inexplicabilă de beatitudine și fiecare mușchi încă îți tremura ușor, tot mai ușor, pe linia melodică a unui tango. Cristi apărea pe scenă, după celebra-i întârziere, atunci când forfota și nerăbdarea atingeau cote maxime, galant, ca un adevărat zeu, reducând toate mesele la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că bietul autor presimțea apropirea acestor crize printr-un sentiment, o stare de uriașă bucurie a ființei, o plenitudine a armoniei existențiale În care, se pare, toate contradicțiile și limitele, suferințele și neînțelegerile lipite de ființa umană se dizolvau În beatitudinea aproape insuportabilă a acestei stări. O formă a extazului, cred eu, comparabilă - dacă nu risc prea mult! -, comparabilă cu acea „ieșire din sine” care este extazul și pe care l-au trăit unii sfinți și sfinte În istoria Bisericii creștine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
formă a unei visate mântuiri, În zonele geniale ale poeticului și ale muzicii, o ridicare de pe tărâmul gravitațional și penibil, un „pas pe lună”, de fapt! Deodată, nu Gândul ne face ușori și Înțelepți, „supraumani”, ci trupul, aflat Într-o beatitudine neînfrânată și care, prin mișcările sale, aceleași și mereu altele, ne leagă, deodată și miraculos, precum memoria, În momentele ei privilegiate, de timpuri vechi și de omul etern, bucuros și uimit de cea de a doua naștere a sa, de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se topeau aproape toate piedicile și istețele argumente ale creierului, exersat În a analiza și cântări totul până În detaliile cele mai nesemnificative! - și eram Încă o dată copil, dar nu era vorba de o stare a copilăriei regăsite, ci de o beatitudine trează și puternică, aptă de a mă „ajuta” nu „să Înțeleg”, ci să fiu! Să fiu, În aproape plenitudinea ființei mele, de parcă o zeitate mi-ar fi fluturat hlamida ei În preajmă sau forțe „din mine” aflate Într-o ciudată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
creștea în el-u?/ Răchită înflorită/ Trestie măruntă.” (PogoneștiVaslui). Este o natură edenică, regenerată, ce amintește de „perfecțiunea începuturilor”, în termenii lui Mircea Eliade, o „amintire imaginară a unui «Paradis pierdut»”. Eroul descinde în spațiul cu trăsături precosmogonice din speranța „recuperării beatitudinii «începuturilor»”. Apa limpede, răcoarea și roua țin de o dimensiune a purității specifice începutului de lume. Diferența esențială între sacrificiul cerbului și al ciutei rămâne finalitatea vânătorii. Dacă ciutalina dădea spor meșteșugurilor prin împărțirea lor rituală, ciutele creează prin moarte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]