1,731 matches
-
teatru, orchestre simfonice, ansambluri de folclor, expoziții sau filme (care nici n-au apărut, nici atunci și nici acum). Aveam capul pe umeri, câteva zeci de pliante și afișe turistice aduse din țară și comorile din "Peștera lui Ali Baba" beciul ambasadei. Am început cu o vizită la Universidad de Santiago de Chile, inaugurată în 1849, cu circa 20.000 studenți, având ca deviză "Labor laetitia nostra Munca este bucuria noastră", o deviză cam șocantă pentru studenții noștri de astăzi! Am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
tăi? — Într-o bună zi, fără doar și poate, am spus eu șovăielnic, atunci când Roma își va fi pierdut pentru mine farmecele. — Abbad din Sousa mi-a spus, când l-am văzut la Tunis, că papa te-a ținut la beci vreme de un an, într-o fortăreață. — Îl criticasem fără menajamente. Harun fu cuprins brusc de un acces de ilaritate. — Tu, Hassan, fiul lui Mohamed din Granada, ți-ai permis să-l critici pe papa în buricul Romei! Abbad mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am întors. — Cară-te, am spus eu și m-am întors la loc. Am renunțat la citit și m-am uitat împrejur. Nu prea era locul în care să te dedai la citit: un bar de curiști duri într-un beci de zece metri adâncime, undeva sub toridul East Twenties. Era atât de jos aici încât aveai impresia că te afli într-un zgârie-nori întors pe dos. Poate că și Manhattan-ul va arăta într-o bună zi la fel - zgârie-fundul-pământului, zgârie-centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îndârjea să reziste. A zâmbit nădăjduind că, poate, în clipele următoare, totuși, îmi cade vreo grindă în cap sau, de ce nu, că Blajinul, faima pușcăriei prin anii ’30, cu șaisprezece omoruri la activ, toate din gelozie, iese de undeva, din beciul în dreptul căruia ne opriserăm, și-mi înfige șișul răzbunării în inima care, cum bine intuia inginerul, în acele clipe bătea numai și numai pentru Ester. Dezamăgit, nedumerit, gânditor, întristat, bântuit de metafizica insului care a luat plasă tocmai când desfăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
deslușesc umbra femeii mișcându-se prin cameră. Spumegam ațâțat, neputincios, umilit de destin. Când eram în toiul deznădejdii, a oprit o Volgă neagră. Au coborât doi. Nu a trebuit să se recomande. Sclipeau a Servicii: duhneau a cătușe și a beci cu pumni de-ți îngheța mațul. M-au luat la întrebări. Ce caut, de unde sunt și alte macaroane de-astea. Mă pierdusem. Buletin n-aveam, îl lăsasem la cămin pentru viza de flotant. Aveam doar legitimațiile de student și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vizită cea mai autentică, nemăsluită, mai adevărată decât însuși chipul nostru văzut în oglindă. Pentru că românul percepe locul său de muncă nu ca pe un spațiu în prelungirea spațiilor sale existențiale - pat, dormitor, bucătărie, sufragerie, odaie de oaspeți, cămară sau beci și alte câteva asemenea. Locul de muncă este ceva străin, dușmănos, efemer. Nu-i un spațiu al libertății, ci unul al recluziunii forțate, al silniciilor din relația șefi-subordonați, al damnării de a munci pentru o leafă mizeră, un drum al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
merdenele sau ștrudele. Ceva însă a murit. Au dispărut, dintr-odată, și vechile mele cunoștințe, acei oameni amărâți de demult. Generalul care spunea că făcuse trei ani la canal și șapte la Aiud, nevasta avocatului care rămăsese să doarmă în beciul fostei lor vile de pe Brezoianu, profesorul de fizică, mutat dintr-o parte în alta pentru că refuzase să se întoarcă în Basarabia, atâția și atâția alții. Între ei era și Madam Butuc, care condusese un bordel pe Schitu Măgureanu, o grăsană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stăpîni. Noii locatari se plîngeau de zgomote și lovituri În pereți pe timpul nopții, subite mirosuri de putrefacție și curenți de aer Înghețat ce păreau să bîntuie prin casă aidoma unor santinele rătăcitoare. Vila era un compendiu de mistere. Avea un beci dublu, cu un soi de criptă neinaugurată la nivelul inferior și o capelă la cel superior, dominată de un mare Crist pe o cruce policromată, căruia servitorii Îi găseau o neliniștitoare asemănare cu Rasputin, personaj foarte popular În epocă. Cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
perete și ne-o Întinse. — Durează mult? Eu am treabă. — Să nu zăboviți din pricina noastră. Vedeți-vă de treabă, că noi Îl luăm și plecăm. N-aveți nici o grijă. — Bine, dacă aveți nevoie de ceva, eu am să fiu În beci, În galeria de paturi. Dacă nu vă cer prea mult, scoateți-l pe din dos. Să nu-l vadă ceilalți. E rău pentru moralul internilor. — Vă promitem, am zis cu voce spartă. Maica Hortensia mă contemplă o clipă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
era să-mi Încep căutarea din pivniță, unde, cu siguranță, se aflaseră bucătăriile și o formidabilă cărbunărie. Cu această idee În minte, mi-au trebuit cam cinci minute ca să identific o ușă sau o scară care să mă conducă spre beci. Am ales o poartă din lemn lucrat aflată la capătul unui coridor. Părea o piesă de ebenisterie aleasă, cu reliefuri În formă de Îngeri și văluri și cu o cruce mare În mijloc. Încuietoarea se afla În centru, sub cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întîlnit pe Paseo de Gracia cu locotenentul Palacios, care a părăsit corpul ofițeresc și acum este profesor de educație fizică la un colegiu din cartierul Bonanova. Mi-a spus că mai există o placă comemorativă În cinstea lui Fumero În beciurile comisariatului general de pe Vía Layetana, Însă noul automat de răcoritoare o acoperă complet. CÎt despre vila familiei Aldaya, e tot acolo, contrazicînd orice previziune. În cele din urmă, agenția imobiliară a domnului Aguilar a izbutit s-o vîndă. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
viețuia doctorul Noimann evolua după legi cu totul stranii. Aici formele Înlocuiau fondul, de aceea uneori tavanele se Învârteau, iar treptele pe care urca Îl trăgeau mereu În jos și Noimann, În loc să ajungă În salon, unde plana acvariul, ajungea În beci. Treptele erau fluide, puneai un picior pe ele și lunecai În hău, scăldat Într-o mâzgă ce mirosea ca propria ta vomă. Nu luneca numai el, ci lunecau și costumele, doar patul și amanții rămâneau sus. Dar și el Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În 1951, altfel, nici virtualul autor al scenariului și nici cel care Îl sugerează nu pot oferi nici un fel de detalii. E clar numai că de aici Grințu cel mic pleacă spre orfelinat, iar Anton, după ce așteaptă o săptămână În beci, află În sfârșit că cei din satul unde s-a Însurat prima dată nu l-au uitat. Ba unii chiar și-au amintit că el ar fi simpatizat cu legionarii Înainte de a pleca pe front. Nu e vorba numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cel mai dulce pepene din câți există și are și coaja foarte subțire“ (aici directorul se mira și ochii Subalternului sclipeau o fracțiune de secundă de bucurie), vorbea de recoltatul lor de cu seara și de transportul cu roaba În beciul de sub casă. De cât de reci erau acei pepeni dimineața la trei când erau puși În căruță să fie duși la vânzare În piața Obor. Directorul se ștergea pe gât și pe față cu o batistă uriașă, era transpirat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pepeni dimineața la trei când erau puși În căruță să fie duși la vânzare În piața Obor. Directorul se ștergea pe gât și pe față cu o batistă uriașă, era transpirat tot, apoi ofta, probabil gândindu-se la răcoarea din beci și la gustul pepenilor. Da, da, continua Subalternul, pe la patru dimineața eram deja la bariera Vergului și uneori nici nu ajungeam cu pepenii până-n Obor că ni-i cumpăra lumea pe drum, din căruță. Odată Încheiat ciclul natural al plantei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe bătrânul din povestea Anei, când pe Grințoiu, când pe Învățătorul Popescu care se certa cu omul din tren și erau gata-gata să se Încaiere. „Am văzut un film cu o femeie din Rezistența Franceză care Își salva bărbatul din beciurile Gestapo-ului. Era un film fără pic de tristețe În el, G.P., un film de acțiune cum se crede de obicei că numai bărbații ar putea să producă. Ea era profesoară la Lyon și soțul ei fusese prins În timpul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
veni și poate aduc leacul care trebuie, ca să-ți liniștești bărbatul... ― De ce nu te cumințești matale, bădie? Vrei să se întâmple vreo nenorocire? ― Nu te teme. Nu se va întâmpla nimic... În acest răstimp, hangiul și-a terminat treburile prin beci. După ce a tras o raită și prin curte, să vadă dacă lucrurile sunt în ordine, strigând la un argat sau la altul, a intrat în han tocmai când hangița se depărta de masa lotrului. ― Bună seara și poftă bună. Ai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
foame. ― Am să-ți fac - a răspuns ea, cu gândul la lotru. „Ce bine ar fi să vie... Ce să fac? Să pun din fiertură sau nu?”... Până hangiul a chemat slugile să deshame caii și să ducă butoiul în beci, mâncarea era gata. ― Fierbe niște vin, fiindcă astăzi am strâns atâta frig cât pentru un an - a poruncit el când s-a văzut în bucătărie. Hangița i-a îndeplinit porunca cu mare râvnă... După ce hangiul s-a ospătat și s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Fiindcă Hallipa lipsise de la masă, o latitudine domnise despre fragii "cu sau fără zahăr", "cu sau fără vin". Fragii, bogat acoperiți cu pulbere fină de zahăr, apoi stropiți abundent cu șampanie nepusă la gheață, rece numai de-a dreptul din beciurile profunde ale proprietăței, era formula pe care Hallipa o impunea tuturor prin convingere și autoritate. Azi Mini îi ciugulise, unul câte unul, fără nici un adaos. In acest fel, tot serviciul se desfășurase cu gesturi ce păreau sonore și se temeau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
adâncește, Căci din zambile-albastre nu-i nici un fir rebel; Chiar și vița stacojie smerită a rămas, Aracii se înalță spre cer ca așchii seci, Trifoiul pentru sfini nu mai ține azi taifas, Pătule-s ponosite, iar vin nu este-n beci. Regina nopții, draga, era semnalul nostru Să mergem la culcare, întâi să ne-nchinăm; Dar, vai, nu-i nici icoana, un fum e Zoroastru, în nebuloasa rece cu greu ne-ncumetăm... Adonis părăsit-a, se pare, bătătura, Căsuța-n care
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și te Închipui buricul universului. Te-ai rușinat, nu-i așa? Și te-a apucat o asemenea scârbă de tine Însuți, că te văd cum cobori (cu pas socotit, cu țigara-n gură și cu barba zbârlită) treptele umede ale beciului ca să-ți scoți o carafă de vin. Și uite că mi s-a Întâmplat și gândul cel bun! Mi-am amintit cum, tot pe vremurile economiei socialiste, berea se arăta la noi În sat - ca peste tot, de altfel - neîndestulătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
haine și pe sub unghii, omul se jură că e nevinovat, dar tot l-au Închis pentru cercetări. E băiat deștept și o să scape cu fața curată: n-are nimeni dovezi Împotriva lui. O să mănânce niște bătăiță cât o sta la beci, da’ o să scape.” Oamenii nu apucară să se mire, să pună Întrebări sau să-l Înjure pe Gogoașă pentru scornelile lui nerușinate. Un vuiet se apropia de ei și un nor de praf „Ce dracu’ caută cireada colectivei astăzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Lizi avea obrajii vișinii și mai puțin păr În cap; Dordonea, cu un ochi vânăt, cu urme de gheare pe gât și gulerul cămășii ferfeniță, urla că o dă În judecată pentru tentativă de omor. „Tu ai Început, vierme de beci și târfă masculină prin pușcării!” „Ba tu ai lovit prima, scroafă slinoasă și Împuțită!” În cele din urmă, lucrurile s-au rezolvat aproape de la sine. Zic „aproape” pentru că el nu a dat-o În judecată, iar aia nici atât; În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
metri de intrarea În biserică. Și băieții, și fetele purtau aceleași șorțulețe albastre, cu fundă roșie sau albă legată la gât. Casa popilor avea ziduri groase, răcoroase, din cărămidă, iar nu din chirpici, așa cum Își clădeau odăile oamenii de rând. Beciul de sub chepengul Încuiat cu trei lacăte era enorm și Îndemna la explorare. Pe lângă faptul că mă Îndrăgostisem În același timp de educatoare (mi se părea imaginea cea mai potrivită pentru fiica cea mică a Împăraților din basme: păr blond, lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bătrânel văduv, mic și al dracului, Încă În putere, care o primea În casa lui la fiecare Întoarcere pe femeie, nu Înainte să o bată sălbatic, mai ales peste față, În nădejdea că, atunci când Ion se va fi Întors de la beci, chipul ei stâlcit l-ar fi făcut să n-o mai vrea Înapoi. Socotelile tomnaticului și gelosului ibovnic nu se dovediseră niciodată Întemeiate, căci Ion Găman, de cum se Întorcea - tânăr, frumos și puternic - În sat, primul drum Îl făcea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]