3,162 matches
-
vrea să le-mpreuneNiciun cânt de ciocârlieNiciun zbor de rânduneaNu e o-nșelătorieVine toamna!și n-aș vrea!... XXVI. MULTUMESC!, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1735 din 01 octombrie 2015. MULȚUMESC Părintelui Vicențiu M-ai dezvelit de nemiloasa beznă Care m-acoperea din creștet pân’la gleznă Nu mai lăsat să zac în tină Mai scos cu îndrăzneală la lumină Și liniștii lovite în neștire I-ai dat cu grijă altă fire, Iar viselor cu frântul zbor Le-ai
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
concretă în acest sens”. Ajunseserăm la intersecția de bronz a coridoarelor, deschiseserăm impresionanta ușă, iar lumina galbenă care a năvălit peste noi ne-a dat de știre că, în cealaltă dimensiune a lucrurilor, copacii tutelari începeau să se scurgă în bezna nopții. Referință Bibliografică: ÎN AMURGUL ACELA DESĂVIRȘIT / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2193, Anul VII, 01 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dragoș Niculescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ÎN AMURGUL ACELA DESǍVIRŞIT de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382863_a_384192]
-
spre o lume a iluziilor. Din glasul suferinței, m-am pierdut în orizonturi limpezi și m-am convertit în liniște, căzând într-o amorțeală blândă. Mintea nocturnă încă mai declanșează emoții. Nu contează! În șoaptă, rătăcesc, --zâmbind mecanic-- învăluită în bezna unei amintiri. Gândul mi se înalță în zborul păsării de flori, ascunsă un timp în umbra norilor. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: ÎN ZBORUL PĂSĂRII DE FLORI / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1791, Anul V, 26 noiembrie 2015
ÎN ZBORUL PĂSĂRII DE FLORI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383000_a_384329]
-
reprezentat de Ioan (Celălalt Ioan). Protagonistul, victimă a unui accident cerebral, reface, lent, pe măsura și pe parcursul recuperării, un imens traseu filogenetic, de la întunericul și amnezia primordiale, la lumina zilei și a conștiinței. În această zbatere, în această călătorie, în bezna lăuntricității, își întâlnește omonimii, cel mai proeminent fiind Ioan Botezatorul. Este de-a dreptul uimitoarea capacitatea autorului de a evoca drumul scânteii de viață, a eului, de la sine spre sine. Iată și etimologia numelui Ioan, utilă în împrejurarea de față
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
uneori. Ne învelim ca de sfîrșit de lume Unul cu altul spre a ne salva, Cu brațe-ntinse ne strigăm pe nume, De parc-un vînt ciudat ne-ar separa. Și te străbat cu facla mea aprinsă, Ca pe o beznă-a unui vechi mister, Tu, poarta vieții mele, proaspăt ninsă, Mai scîrțîind prin viscol și prin ger. Și mă cuprinzi, în tremur, ca o floare, Ce se hrănește chiar cu carnea mea... Atunci mă dărui ție în crispare, Îmbogățind cu
CÎRJĂ DE LUMINĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383067_a_384396]
-
în noapte cată: „Vine Moșu’ Nicolae?” „Nu mai vine, nu mai vine! S-o fi rătăcit, săracul”, Spune unul în suspine, „Și greu i-o mai fi și sacul!” „Și-am pus pe prichici afară Papuceii, sper să-i vadă; Bezna asta te-nfioară, Uite, bre, câtă zăpadă”, Zice altul crăpând ușa, „Fulgii, Doamne, cum sclipesc! E călcată cărărușa! Urme proaspete zăresc!” Sar la ușă, da, sunt pași! Fug la geam, și-n papucei: Ursuleți, și iepurași, Și bomboane câte vrei! Referință
EMOŢII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383094_a_384423]
-
a fost “un exemplu de onoare în timpuri in care atâția au ales calea opusă, a dezonoarei,” cum notează Prof. Vladimir Tismăneanu. “Acest volum este o contribuție indispensabilă la înțelegerea strategiilor salvării spiritului, deci a sinelui, a Eului moral, atunci cand bezna ajunge să pără eternă, când cinismul oportunist face ravagii, când prea puțini intrezăresc o lumină la capătul tunelului. Îl recomand din inimă tuturor celor pentru care libertatea și demnitatea ființei umane sunt valori veșnice, esențiale și non-negociabile”, menționează Vladimir Tismăneanu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92819_a_94111]
-
învîrtă masa ca unul să țină de bec să se înșurubeze, normal că vrednicele noastre autorități și-au demonstrat incompetența cînd zăpada a lovit din nou! Drumuri naționale și județene închise, în unele localități oamenii au stat cîteva nopți în beznă, iar coșmarul celor din zonele aflate sub cod galben și portocaliu nu va lua sfîrșit nici la primăvară, cînd topirea nămeților va deveni pericol iminent. Să fie vorba, an de an, de război geofizic și de zăpadă a cărei structură
Frezele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi „preafericitul” Hollande [Corola-blog/BlogPost/92993_a_94285]
-
din spital care ieșiseră cu pături în cap”, mai povestește doctorul Popescu. În toată nebunia, medicul și-a amintit de pacienta pe care a lăsat-o în sala de operație și la care nu a mai reușit să ajungă din cauza beznei. „M-am dus pe brânci până acolo. Nu mai era acolo, iar tânărul cu operația de ulcer era pe ventilator, cu abdomenul deschis și plin de moloz. A fost spălat cu apă nesterilă și a plecat în șapte zile sănătos
36 de ani de la cutremurul din 1977. Mărturii [Corola-blog/BlogPost/93019_a_94311]
-
mai mult simțitoarea criză de modele. Și ce ne-am face noi astăzi, dacă bunăoară, printr-o nefericită întâmplare, s-ar duce de lângă noi și ultimii artiști?.. Pentru mine, ar fi ca și când s-ar duce soarele pentru o veșnicie. Adică, bezna ar pune stăpânire pe pământ. Cum să înțelegem odată că lumea moare odată cu ei, că noi ne ducem odată cu ei.. Și că prețuirea lor pe pământ este esențială. Orice ar spune ea, devine sursă de apă vie pentru suflet, devine
Portret Cultural Istoric – Oana Pellea [Corola-blog/BlogPost/93278_a_94570]
-
de victime, cărora nu le mai poți acorda niciun ajutor. Atunci însă, se petrece uneori un fenomen ciudat, când eroul nostru pompier este dintr-o dată suspectat de neglijență, acuzat de ineficiență și nepricepere. Căci nu a reușit să găsească în bezna nopții și adâncul munților un avion prăbușit în pădurea înghețată. Că nu a ajuns imediat, ca să nu spun instantaneu, la niște oameni prăbușiți tragic în mijlocul unui lac, de unde nu au putut fi salvați. Și apar glasuri are unora și altora
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93345_a_94637]
-
mai sunt și altele la care nicio știință nu poate oferi răspunsuri satisfăcătoare. Problema este că aceste întrebări fără răspuns se înmulțesc pe zi ce trece și viitorul nu pare să strălucească cel puțin din această perspectivă. Pentru a realiza bezna totală în care se află civilizația umană, am adunat un set de întrebări la care știința incă nu poate răspunde: 1.O hartă ciudată, desenată pe o piele de gazelă, a fost descoperită în anul 1929 și înfățișează Antarctica înainte
ÎNTREBĂRI LA CARE ŞTIINŢA NU POATE RĂSPUNDE ÎNCĂ [Corola-blog/BlogPost/93435_a_94727]
-
multor scriitori moderni - ceea ce implică întemeierea substratului pe valoarea imediată a concretului, pe forța lui de a reconstitui ambianța materială a vieții, o valență poetică manifestată și în creațiile lui Uuno Kaillas, care, în „Casa”, mărturisea: Casa mea crește în beznă./ Cine a clădit-o, știe Dumnezeu./ Poate că-ntunecatul Axeman/ va fi înălțat-o// Casa mea e rece, pustie,/ ferestrele ei dau spre noapte,/ focul de gheață al deznădejdii/ arde-n cămin. // Casa mea n-are uși/ pentru prieten sau
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
uneori. Ne învelim ca de sfîrșit de lume Unul cu altul spre a ne salva, Cu brațe-ntinse ne strigăm pe nume, De parc-un vînt ciudat ne-ar separa. Și te străbat cu facla mea aprinsă, Ca pe o beznă-a unui vechi mister, Tu, poarta vieții mele, proaspăt ninsă, Mai scîrțîind prin viscol și prin ger. Și mă cuprinzi, în tremur, ca o floare, Ce se hrănește chiar cu carnea mea... Atunci mă dărui ție în crispare, Îmbogățind cu
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
plîngem uneori.Ne învelim ca de sfîrșit de lumeUnul cu altul spre a ne salva,Cu brațe-ntinse ne strigăm pe nume,De parc-un vînt ciudat ne-ar separa.Și te străbat cu facla mea aprinsă,Ca pe o beznă-a unui vechi mister,Tu, poarta vieții mele, proaspăt ninsă,Mai scîrțîind prin viscol și prin ger.Și mă cuprinzi, în tremur, ca o floare,Ce se hrănește chiar cu carnea mea...Atunci mă dărui ție în crispare,Îmbogățind cu
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
s-ar putea închide! - fiindcă nu ai plătit la vreme, scrii, la raza unei lumânări, un capitol pe care, în alte condiții, în mod sigur, nu l-ai fi gândit. Ai defectat centrala Cazinoului. I-ai lăsat pe jucători în beznă. Unuia dintre ei, bila ruletei - aproape oprită într-o adâncitură câștigătoare - i-a luat, o clipă, graiul. Dar în secunda următoare s-a făcut întuneric și turul a fost anulat; nici unul dintre parteneri nu a vrut să recunoască jocul valabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
unei gloate de cerșetori zdrențăroși. Doar din când În când, monotonia peisajului era Întreruptă de umbra mai masivă a vreunei capele, ori de spațiile deschise ale unor podgorii și ogoare. De acum, luminile de pe Ponte Vecchio rămăseseră o amintire și bezna cea mai deplină domnea asupra Întregului cartier, Îmblânzită numai de nimbul lunar. În timp ce Înaintau prin tenebre, Dante simțea o prezență În preajma lor. Perfidă, apăsătoare ca pătura de ceață gălbuie care se ridica din pajiștile ierboase, părea să alunece pe lângă car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și În acel colț de sală atmosfera din restul tavernei. — Ambrogio... mort? zise În cele din urmă Cecco d’Ascoli. Cum? Și de ce? Părea cutremurat, Însă Dante simțea o notă falsă În emoția lui. — Bargello și oamenii lui bâjbâie prin beznă, spuse. Așteptă o clipă Înainte să continue, fixându-i rând pe rând pe bărbații așezați În jurul mesei. Era din ce În ce mai convins că erau la curent cu asasinatul și că se prefăceau din cine știe ce pricini nebănuite. Cu siguranță, ideea că acei Înțelepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În strună. — Nu erau multe indicii, la locul morții. Nimic altceva În afară de ceea ce v-am povestit. — Cu adevărat, nimic altceva? Augustino părea dezamăgit. Mă gândeam că mintea dumitale superioară o fi surprins vreo lumină acolo unde puținătatea noastră bâjbâie prin beznă. Dar poate că judecata mi-a fost determinată de zvonurile despre domnia ta. Dante strânse din dinți. Apoi Își depărtă privirea, ca și când ar fi fost interesat de oamenii din preajmă. — Mi-am format, totuși, o impresie, zise el apoi, fixându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
hainele Îmbibate de sudoare. Edificiul era cufundat În noapte, o mare masă Întunecată ce abia se distingea prin Întunericul de la țară. Doar turnul se deslușea, lămurit, peste discul lunar. Își deschise drum printre dărâmăturile de dinaintea pragului. Înainta pe bâjbâite, prin bezna abia sfâșiată de lumina ce pătrundea prin ferestruici, mângâind cu mâna pietrele peretelui. Își amintea bine prăpastia din mijlocul naosului și o ocoli fără dificultate. În absidă trebuiau să se mai găsească Încă torțele, lăsate acolo de polițai. Ajuns În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pungă iasca și amnarul. Chiar sub schele era o lampă de ulei, pe care se grăbi să o ridice. Abia Începuse să lovească cremenea când o izbitură violentă primită În spate Îl făcu să strige de surpriză. Cineva, ieșit din beznă, se ciocnise de el din alergare. Amnarul căzu ricoșând cu un sunet metalic pe pardoseala din piatră, În timp ce el Încerca să-și păstreze echilibrul. Mâna Îi fugi spre mânerul dăgii. Dar când reuși să o scoată, atacatorul misterios dispăruse deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
degete uleiul opaițului care se Împrăștiase pe pardoseală și speră că mai rămăsese Îndeajuns. Să fi fost un hoț? Dar ce era de furat Într-o biserică părăsită? Sau cineva, ca el, venise să inspecteze locul crimei? În timp ce bâjbâia prin beznă după ce fusese lovit, avea senzația că, undeva aproape, mai exista și un al doilea trup. Dar poate că fusese doar rodul imaginației lui. Între timp, izbutise să aprindă lampa. Apropie micul cerc de lumină de locul exact unde se petrecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
putut fi de folos. — Ai văzut pe careva fugind, nu demult? Întrebă poetul. — Am zărit pe cineva coborând din biserică. — Cine era? Cum era Îmbrăcat? I-ai văzut fața? — Nu, Îmi pare rău că nu te pot ajuta. Alerga prin beznă. — Vreunul din ceilalți ar fi putut vedea ceva? — Nici unul nu stă cu ochii prea mult pe treburile altora, aici la Artă. Și apoi, se Întâmplă des ca cineva să coboare din biserică. Noi nu Îi luăm În seamă. Dante Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tonul vocii Îi solicită atenția. Cantilena despre măreția epocii care avea să vină, alcătuită din aspirații inefabile și din expectative extraordinare, lăsase loc unui subiect mai sumbru. Dumnezeu părea să fi dispărut dintr-o dată din orizontul teologului, lăsând locul unei bezne tulburi, infernale. Acum, Bruno nu mai Însoțea gândurile și visele ascultătorilor săi către un viitor Îndepărtat. Se Întorsese, dimpotrivă, către trecutul cel mai Îndepărtat al omului. Și, pe măsură ce Înainta În evocare, cuvintele sale apăreau din ce În ce mai diferite de tezele lui Gioacchino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Începeau să i se limpezească, chiar dacă un vârtej de imagini și de chipuri femeiești continua să Îi traverseze mintea. Își ridică din nou privirea spre punctul unde crezuse că o zărește pe Antilia, dar acum tot peretele era Învăluit În beznă. Își roti capul În jur, căutând zadarnic un reper: cele patru laturi ale clădirii erau perfect identice, cu șirurile lor de ferestre acoperite cu pânze. Pentru o clipită, Încercă imboldul de a se Întoarce sus și de percheziționa toate cămăruțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]