3,521 matches
-
povestirea din Faptele Apostolilor, are viziunea tuturor animalelor etc.). Elpidius nu e un poet de disprețuit, iar datorită prețiozității sale, fără îndoială artificioasă, poate fi considerat un scriitor doct; se observă la el influența lui Prudentius și a lui Sedulius. Bibliografie. Ediții: PL 62, 543-548; F. Rosaro, Elpidio Rustico, Centro di Studi Cristiani, Catania, 1955. 6. Alți scriitori minori: Eugippius și Victor de Capua. Epistole papale Alături de acești scriitori foarte cultivați și „laici”, cum sînt Boetius, Ennodius și prietenii lor, se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
înfăptuite de sfînt. Astfel, biografia Sfîntului Severin își păstrează prospețimea. Eugippius a compus și o Culegere de extrase din operele Sfîntului Augustin (Excerpta ex operibus Sancti Augustini), pe care o folosea în timpul cursurilor ținute într-o școală cu caracter monastic. Bibliografie. Ediții: CSEL 9, 1-2, 1885-1886 (P. Knöll); SChr 374, 1991 (P. Regeret). Victor, episcop de Capua, este un personaj obscur, important mai ales pentru că s-a ocupat de traducerea în latină a Evangheliilor; această traducere, păstrată într-un codex din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca Facundus de Hermiane, contemporanul său, implicat în aceleași probleme, și Rusticus ar merita o atenție sporită din partea cercetătorilor. Urmează, cronologic, epistolele lui Pelagius I (555-560), cf. PL 69 (393-422) și Pelagius al II-lea (578-590), cf. PL 72, 703-760. Bibliografie. A. Quacquarelli, La prosa d’arte della Cancelleria Apostolica. Papa Ormisda al vescovo Possessore, în idem, Retorica patristica e sue istituzioni interdisciplinari, Città Nuova, Roma, 1995. 7. Benedict de Nursia Benedict n-a fost un „minor”, fără îndoială, însă relevarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
monastică grecească, în special din Vasile cel Mare. Opera ne-a parvenit în două redactări: prima, mai accesibilă, și destinată să fie înțeleasă imediat, iar cea de-a doua reelaborată și mai corectă din punct de vedere gramatical și literar. Bibliografie. Regula Sfîntului Benedict a constituit obiectul unei intense activități filologice și erudite. îl trimitem pe cititorul interesat la indicațiile bibliografice din marile ediții comentate și amintim aici valoroasa ediție comentată, în șase volume, elaborată de A. de Vogüé în colaborare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atunci cînd compune un scurt și sintetic Tratat de ortografie (De orthographia), scris chiar la sfîrșitul vieții; tratatul devenise necesar pentru că monahii erau tot mai des lipsiți de educația elementară, semn al decăderii culturii și al întoarcerii Italiei la barbarie. Bibliografie. Pentru Chronica: MGH, Auct. Antiquiss.: Chron. minora 2, 1894 (Th. Mommsen); Variae, în MGH, Auct. Antiquiss. 12, 1894 (Th. Mommsen); CChr.Lat 96, 1973 (A.J. Fridh); De anima, în CChr.Lat 96, 1973 (cu Variae: J.-W. Halporn); pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Odoacru și Teodoric; scriitorul sesizează schimbarea apărută în politica din ultima parte a guvernării lui Teodoric și e o sursă foarte importantă pentru cunoașterea vieții lui Boetius, pe care îl laudă foarte mult, condamnîndu-l cu asprime pe regele got. Bibliografie. Ediții: MGH, Auctores Antiquissimi 5, 1, 1882 (Th. Mommsen); O. Giordano, Jordanes e la storiografia del VI secolo, Adriatica, Bari, 1973; B. Luiselli, „Sul De summa temporum di Jordanes”, în Romano-barbarica 1 (1976), pp. 83-133; W. Bracke, L’Anonymus Valesianus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Occidentul latin. Fontaine subliniază persistența prozei ritmice în operele pontifului, osmoza cu stilul biblic, influența liturghiei romane și a oratoriei sacre, al cărei model se formase cu un secol în urmă, o dată cu Leon cel Mare, papă ca și Grigorie. Bibliografie. Ediții: PL 77, 13-128 (Regula Pastoralis); CChr.Lat 140-140A, 1982 (Registrum Epistolarum: D. Norberg); 142, 1971 (Homiliae in Hiezechielem: M. Adriaen); 143-143A, 1979; 143B, 1985 (Moralia in Iob: M. Adriaen); 144, 1963 (Expositio in Canticum Canticorum; in librum primum Regum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ce activau frecvent în Gallia secolului al V-lea; a fost comparat cu Sidonius Apollinaris și lectura epistolarului său întărește această impresie. însă el e mînat de ambiții mult mai mari în raport cu Sidonius Apollinaris, chiar dacă orizontul său cultural se îngustează. Bibliografie. Ediții: MGH, Auctores Antiquissimi 6, 2 (R. Peiper). Studii: A. Roncoroni, L’epica biblica di Avito di Vienne, VetChr (1972), pp. 303-329; „Note al De virginitate di Avito di Vienna”, în Athenaeum 51 (1973), pp. 122-134; J. Fontaine, Naissance de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de caracterizare a creștinismului nu reiese aproape niciodată din textele literare, însă tocmai de aceea, recent, a atras atenția multor cercetători interesați de o nouă problematică istorică, mai puțin tradițională, și de reconstruirea realității sociale și umane din orice epocă. Bibliografie. Ediții: PL 67, care trebuie completată cu diversele descoperiri ale lui Morin publicate în Anecdota Maredsolana, Maredsous, 1937; totul a fost apoi retipărit în CChr.Lat 103-105, 1953; SChr 175, 1971; 243, 1978; 330, 1986 (M.J. Delage); 345, 1988; 398
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
587. Printre operele în proză mai pot fi amintite și o Explicație a Rugăciunii domnești (Expositio orationis dominicae), o Explicație a Crezului (Expositio Symboli) și o Explicație a credinței catolice (Expositio fidei catholicae), opere lipsite de originalitate la nivelul conținutului. Bibliografie. Ediții: MGH, Auctores Antiquissimi 4, 1-2, 1881-1885 (F. Leo și Br. Krusch); Venanzio Fortunato, Epitaphium Vilithutae (IV, 26), Intr., trad. it. și comentariu P. Santorelli, Liguori, Napoli, 1994. Traduceri: BTP 52, 1985 (Vita di San Martino di Tours: G. Palermo
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nivel gramatical, și autorul însuși declara (fără îndoială, exagerînd) că nu știe gramatică; și citatele din autorii clasici, pe care Grigorie le memorase în timpul studiilor din tinerețe, sînt mai degrabă mecanice decît izvorîte dintr-o elaborare literară veritabilă și gîndită. Bibliografie. Ediții: PL 71; MGH, Script. rer. Merov. 1, 1884-1885; 1937-1942-1951 (W. Arndt, B. Krusch); La storia dei Franchi, ediție îngrijită de M. Oldoni, Fondazione Valla, Mondadori, Milano, 1981. Studii: M. Bonnet, Le latin de Grégoire de Tours..., Paris, 1890; M.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fără mare valoare), cum ar fi Pentru biserică (In basilica), compusă cu ocazia sfințirii unei biserici închinate Sfîntului Martin din Tours, Pentru refectoriu (In refectorio) și un Epitaf (Epitaphium), șase versuri pentru propriul mormînt din bazilica Sfîntului Martin de la Bracara. Bibliografie. Ediții: PL 72; Martino di Braga, Contro le superstizioni. Catechesi al popolo (De correctione rusticorum), ediție îngrijită de M. Naldini, BPat 19, Firenze, 1991. 2. Leandru din Sevilia Printre scriitorii minori din Spania vizigotă îl putem aminti pe Leandru, originar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sale, Florentina și redactat în 589, la sfîrșitul conciliului din Toledo. Aici scriitorul reia îndemnurile adresate de Ambrozie surorii sale, Marcelina, precum și alte considerații ale lui Ieronim, Augustin și Cassian referitoare la educația călugărițelor. A murit în 600 sau 601. Bibliografie. Ediții: PL 72. Traduceri: BTP 66, 1987 (Lettera alla sorella Fiorentina: O. Giordano). Studii: L. Navarra, Leandro di Sevilia..., Japadre, L’Aquila, 1987. 3. Exegeți în Spania vizigotă a fost cultivată și exegeza biblică, deși într-un mod nu foarte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Urgel, participant la sinoadele de la Lerida și Valencia din 546; un Comentariu la Apocalipsă, datorat lui Apringius, episcop de Pace (Beia, în Portugalia), contemporan cu Iustus; Apringius folosește metoda alegorizantă și e înclinat să reducă semnificațiile eshatologice ale textului. Bibliografie. Ediții: PL 67. 4. Cronicari Au existat și autori de cronici: de exemplu, Ioan din Biclarus, episcop de Gerona din 592 pînă în 621. Ioan era un got de religie catolică, educat la Constantinopol; întors în Spania, a asistat la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Historiola) scrisă de Maxim, episcop de Saragoza între 599 și 614. O mare parte din informațiile privitoare la acești autori minori ne sînt furnizate de studiile erudite ale lui Isidor de Sevilia, mai precis de opera sa despre Bărbații vestiți. Bibliografie. Ediția: MGH, Auct. Antiquiss. 11, 1: Chronica Minora 2, 1, 1893 (Th. Mommsen). 5. Isidor de Sevilia Fără îndoială, dintre toți scriitorii regatului vizigot, cel mai important este Isidor de Sevilia, a cărui personalitate, încadrată în contextul culturii Spaniei vizigote
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în vedere că aproape toate au fost comandate de anumite persoane, cărora le-au fost și dedicate. într-o evaluare a lui Isidor, este necesar, prin urmare, să ținem cont nu numai de perspectiva erudită, ci și de cea pastorală. Bibliografie. Ediții: PL 81-84; PLS 4, 1801-1976; Diferencias, Libro I, Les Belles Lettres, Paris, 1992 (C. Codoñer); CChr.Lat 113, 1989 (De ecclesiasiticis officiis: Ch.M. Lawson); Synonimorum de lamentatione animae peccatricis libri duo, ed. J. Fontaine; De natura rerum, ed. J.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în mai multe versiuni, în arabă, siriacă și etiopiană, din text rezultînd că ar fi scrisă de Chiril al Alexandriei pe baza unei povestiri a unchiului său; e vorba, în realitate, despre o omilie despre șederea Fecioarei Maria în Egipt. Bibliografie. PG 65 conține canoanele atribuite lui Teofil în colecțiile canonice bizantine (33-45), prologul la canonul pascal (48-52; însă e mai bună ediția B. Krusch, Studien zur christlich-mittelalterlichen Chronologie, Leipzig, 1880, pp. 220-226), fragmente de epistole emise de sărbători și din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
55) și mai ales, prin 438, în cele trei cărți ale tratatului Contra lui Teodor și a lui Diodor. însă, în același timp, sugera ca Teodor să fie lăsat în seama judecății divine. Chiril a murit la 27 iunie 444. Bibliografie. Pentru viața lui Chiril dinainte de polemica nestoriană este indispensabilă introducerea lui P. Évieux la Cyrille D’Alexandrie. Lettres festales I-VI. Introduction générale par P. Évieux; introduction critique, texte grec par W.H. Burns; traduction et annotation par L. Arragon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru inferioritatea Fiului: soluția rezidă în faptul că toate enunțurile care, în sine, nu sînt potrivite cu divinitatea sînt aplicabile Fiului din cauza economiei întrupării (e vorba de communicatio idiomatum). în sfîrșit, al șaptelea dialog demonstrează deplina divinitate a Sfîntului Duh. Bibliografie. Aici și în continuare ne limităm să indicăm pentru fiecare operă ediția de referință, lăsînd la o parte PG cînd există Pusey, și chiar pe Pusey cînd avem ACO; pentru indicații complete a se vedea CPG III. Tezaurul sfintei și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
e mai explicită și mai profundă la Origen decît la Chiril; faptul poate să aibă drept cauză - dincolo de anvergura diferită a celor doi autori - concepția mai accentuat religioasă și mai elevată a operei lui Iulian în raport cu aceea a predecesorului său. Bibliografie. O nouă ediție critică, cu introducere, traducere în franceză și note este în curs de apariție în colecția Sources chrétiennes: a apărut P. Bourguière, P. Évieux, Cyrille d’Alexandrie. Contre Julien. Tome I: Livres I & II (SChr 322), Cerf, Paris
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
omilii, dintre care una îi este atribuită lui Chiril, iar cealaltă predecesorului său, Teofil. Printre cele cu siguranță false se numără omiliile 10, despre euharistie (a lui Teofil al Alexandriei) și 11, dedicată Mariei Theotokos (o refacere a omiliei 4). Bibliografie. PG 77, 981-1116 conține 17 omilii și fragmente din alte 5. Dintre omiliile referitoare la Efes (1-2.4-7) ed. crit. în ACO I, 1, 2, pp. 99-104; nr. 3 în ACO I, 1, 4, pp. 14-15; textele latine în ACO
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
egiptean Calosirios; acest ansamblu, într-o formă incompletă, cu o ordine diferită și cu o parte finală ce cuprindea în realitate o secțiune a unei omilii a lui Grigorie de Nyssa, fusese editat, înainte de Pusey, ca un tratat Contra antropomorfiților. Bibliografie. Ediție a scrisorilor: PG 77, 9-390 este, așa cum am spus, depășită. Informații precise despre toate scrisorile și edițiile lor în CPG III, nr. 5301-5411. Epistolele păstrate în colecțiile sinodale sînt publicate în ediții critice în ACO I. Unele dintre cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu dovedește că el ar fi introdus-o. în ce privește tratatul Contra pneumatomahilor, atribuit lui Chiril în PG 76, 1451-1454, e vorba de un echivoc apărut din cauza sumarelor de la începutul unor citate extrase însă din alte opere bine-cunoscute ale lui Chiril. Bibliografie. Textul Sfintei Treimi printre operele incerte ale lui Chiril în PG 77, 1120-1173; cf. D. Stiernon, Joseph le Philosophe, DS VIII, 1388-1392. Versiunea latină a liturghiei copte atribuite lui Chiril, publicată de A. Renaudot în 1847, este reprodusă în PG
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
realizat ca autor de scrieri teologice a marcat profund întreaga dezvoltare ulterioară a creștinismului și a făcut din el un scriitor creștin a cărui importanță va fi egalată, în lumea greacă, abia în secolul al VII-lea, o dată cu Maxim Mărturisitorul. Bibliografie. Despre ansamblul teologiei lui Chiril: H. du Manoir de Juaye, Dogme et spiritualité chez S. Cyrille d’Alexandrie, Vrin, Paris, 1944; G. Jouassard, Cyrille v. Alexandrien, în RAC III (1957), pp. 499-516; R.L. Wilken, Judaism and the Early Christian Mind
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care este în două naturi, fiecare dintre ele menținîndu-și intacte proprietățile. Scipioni - pe urmele căruia am mers aici - vede în aceste reflecții ale lui Nestorie, și nu în tezele lui Chiril, o anticipare substanțială a formulei de la Calcedon, din 451. Bibliografie. Ediție a scrisorilor, omiliilor și fragmentelor: F. Loofs, Nestoriana. Die Fragmente des Nestorie gesammelt, untersucht und herausgegeben, Niemeyer, Halle, 1905; însă pentru textele reeditate în ACO sau publicate ulterior ediției Loofs a se vedea CPG IV, nr. 5665-5754. Cartea lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]