4,406 matches
-
rar se găsesc între oameni. Ziua și noaptea muncea, [...] era un fanatic al muncii, muncea mult, prea mult, ceea ce l-a făcut să se istovească și să se stingă la vârsta de 54 de ani [...]. Pasionat bibliofil, pasionat bibliograf, pasionat bibliotecar, cu figură scunda și firava, părea un schimnic din alte vremi”. SCRIERI: Publicațiunile periodice românești (în colaborare cu Nerva Hodoș), introd. Ioan Bianu, București, 1913; Bibliografia călătorilor străini în ținuturile românești, București, [1916]; Bibliotecă Academiei Române. Instrucțiuni regulamentare de organizare, București
SADI IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289420_a_290749]
-
cultivarea pământului, dându-și examenele în particular. La douăzeci și unu de ani vine în București. Se înscrie la Facultatea de Drept, dar renunță după doi ani, lucrând ca funcționar la Academia de Educație Fizică, șef de serviciu în Ministerul Învățământului și bibliotecar-șef la Institutul Medico-Farmaceutic. Publică de la optsprezece ani versuri în „Lumina poporului” și „Drum” (Roșiori de Vede), „Speranța” (Alexandria), „Drum nou” (Turnu Măgurele). Din 1933, primind girul lui Mihail Sevastos, scrie timp de șase ani la „Adevărul literar și artistic
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
de Psihologie din Cluj (1923-1925), ulterior asistent tot aici, va fi conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie clujeană (1929-1938), docent din 1931 și profesor titular de estetucă din 1938. În 1948 se vede îndepărtat de la catedră și funcționează ca bibliotecar, apoi în calitate de cercetător la Biblioteca Filialei din Cluj a Academiei Române, împărtășind aceleași condiții ca și colegul și prietenul său Lucian Blaga, și la Institutul de Lingvistică din Cluj. În 1961 este reintegrat în învățământ, ca profesor de literatură universală și
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
bacalaureatul în 1942. După abandonarea Facultății de Medicină, studiază, din 1943, filosofia la Sibiu, Cluj și Leningrad (1946-1947) și obține licența la Universitatea clujeană în 1948. Activează în calitate de conferențiar universitar la Catedra de marxism a aceleiași universități (1948-1950), apoi este bibliotecar (1950-1953), cercetător la Institutul de Istorie din Cluj (1953-1958) și redactor la revista „Tribuna” (din 1958). În 1967 și 1968 conduce secția română a redacției din Cluj a Editurii pentru Literatură. A făcut parte din redacțiile periodicelor „România viitoare” (1944-1945
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
România liberă”, „Gazeta literară”, „Luceafărul” ș.a. Editorial, a debutat în 1906, cu piesa de teatru Eroii noștri, semnată Mihail Smolsky. Admis în Societatea Scriitorilor Români în 1911, face parte în mai multe rânduri din Comitetul de conducere, îndeplinind funcțiile de bibliotecar (1914-1915) și cenzor (1921-1923). Este membru fondator al Societății Autorilor Dramatici Români (1923) și președinte al ei (1927-1930). În 1931 a fost director al Teatrului Național din Cluj. I se acordă în 1937 Premiul Național pentru teatru. Piesa care l-
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
de scriitori, fiind iscălit însă doar de opt. Același document precizează componența comitetului: președinte - Cincinat Pavelescu, vicepreședinți - G. Ranetti și D. Anghel, cenzori - C. Sandu-Aldea și Mihail Sadoveanu, chestori - Ioan Adam și G. Murnu, secretari - Emil Gârleanu și Ludovic Dauș, bibliotecar - St. O. Iosif, casier - Virgil Caraivan. Statutul aprobat în adunare nu s-a păstrat, dar, după mărturii târzii, a fost inspirat de acela al societății franceze. Participarea redusă se explică în parte prin lipsa de interes a scriitorilor vârstnici, prin
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
Liceului „Gh. Lazăr” din Sibiu (1955-1959) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, absolvită în 1965. Redactor mai întâi la ziarul „Drum nou” din Brașov, din 1968 la revista „Astra”, unde va deveni redactor-șef (1977-1980), ulterior e bibliotecar la Biblioteca Județeană „George Barițiu”, iar după 1989 redactor-șef la ziarul „Echilibru”, profesor la colegiile „Unirea” și „Andrei Bârseanu” din Brașov, precum și la Liceul „Petru Rareș” din Feldioara. Debutează în 1960, la „Astra”, cu un grupaj de poezii, iar
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
fost „Matei Basarab”, 1948-1951) și Facultatea de Filologie, obținând licență în limba și literatura engleză abia în 1962, deoarece între 1957 și 1960 își întrerupsese studiile, fiind exmatriculat. În perioada studenției lucrează că laborant (1951-1962), iar ulterior că traducător și bibliotecar la Institutul Meteorologic din București (1962-1965), bibliograf și documentarist la Bibliotecă Centrală Universitară (1965-1966). În 1964 își începe și cariera universitară la Facultatea de Limbi Străine, Catedră de limbă și literatura engleză. Două decenii, din ianuarie 1968 până în septembrie 1987
STOENESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289940_a_291269]
-
numărul 7, de la subsolul Bibliografiei: "Nume fictiv sub care se ascundea Cezar Colescu-Vartic, îndrumat de I. Bianu și D. A. Sturza; aceștia din diferite motive nu și-au dezvăluit identitatea." Enigma privește și un politician, ca D. A. Sturza, și pe renumitul bibliotecar al Academiei Române, Ioan Bianu, care a impus pe plan științific instituția Bibliotecii. Traducerea a fost realizată în 1997 de Georgeta Penelea Filitti, deopotrivă autoare a introducerii, notelor și comentariilor. Al doilea volum, Amintiri de călătorie, conceput ca o suită de
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
confiscă imobilul destinat Bibliotecii Naționale. Acesta va deveni, cînd va fi finalizat, sediul Guvernului. Banii pentru finalizare provin de la Ministerul Culturii și de la Ministerul Educației și Cercetării. (Amănunte în editorialul României literare). Înaintea paginii din Adevărul, aveam doar informații parțiale. Bibliotecarii au ieșit în stradă. Sindicatele i-au susținut. Fondul de carte, rămas definitiv, prin confiscare, fără sediu, se află risipit în depozite pline de apă și nu e accesibil cititorilor decît în mică măsură (7,7%!). Presa scrie, caravana guvernamentală
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
Elenei (n. Stanciu) și al lui Simion Chiropol, plutonier de jandarmi. Învață, între 1951 și 1954, la Liceul „Dimitrie Cantemir” din București și urmează, doar în 1955-1956, cursurile Facultății de Filologie din București. Își câștigă apoi existența lucrând ca arhivar, bibliotecar, muncitor agricol, corector la revista „Gazeta literară”. Debutează cu versuri în 1963, la „Contemporanul”, iar editorial în 1967, cu Jocul lui Adam. Urmează alte două volume de poezii: Schimbarea la față (1968) și Rosarium (1969), ultimul rămas însă nedifuzat și
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
Junimea, al cărei sprijin material i-a înlesnit plecarea în străinătate, pentru studii. Din toamna anului 1867 până în primăvara lui 1870 studiază la Viena. În 1870, obține doctoratul în filosofie la Giessen, în Germania. La întoarcerea în țară este numit bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iași, iar în 1874, director al școlii „Vasile Lupu”. La începutul anului 1879, primește direcția nou înființatului Institut „A. Bașotă” de la Pomârla - lângă Dorohoi -, funcționând în acest post, cu o corectitudine exemplară, până la moarte, dar păstrând
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
și traducător. Este fiul Sifrei-Brana (n. Wachtel) și al lui David Șloim Siegler. În urma unei boli, rămâne la șapte ani fără auz. Urmează Liceul „Petru Rareș” la Piatră Neamț și frecventează Școală de Arhitectură din București (1915-1916). Aici va fi bibliotecar al cercului Libertatea vreme de două decenii. Înființează în 1920, la Iași, revista „Umanitatea”, la care au colaborat, printre alții, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Gală Galaction, Al. A. Philippide, iar în 1923 fondează Grupul umanitarist, la care aderă mai mulți
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
logofăt”, s-a născut în satul Kripani din Kastoria (Grecia). Elev prin anii 1755-1756 la București, vine în 1758 la Iași, unde predă la Academia Domnească. Este numit în 1760 logofăt la Cancelaria Mitropoliei, fiind tot aici, se pare, și bibliotecar. Propria bibliotecă a fost donată, de soția sa, Arghira, Academiei Domnești din Iași. Prin activitatea sa de traducător D. se încadrează în mișcarea iluministă din Moldova. O primă traducere, însoțită de o explicație în versuri de D., are în vedere
DIMITRIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286780_a_288109]
-
1947), aici luându-și și doctoratul în filologie, cu teza Die sprichwörtlichen Redensarten in der rumänischen Sprache. Este, succesiv, profesor de liceu la Cernavodă, Giurgiu și București (1924-1935), lector de limba și literatura română la Universitatea Hanseatică din Hamburg (1945-1949), bibliotecar la Fundaçao Getulio Vargas și la Serviço de Intercâmbio e Catalogaçao din Rio de Janeiro (1949-1962), profesor agregat la Faculdade Nacional de Filosofia de la Universitatea Braziliei din Rio de Janeiro (1951-1962), profesor de filologie romanică la Facultatea de Filologie din cadrul
DIMITRIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286776_a_288105]
-
studia la Colegiul „De Propaganda Fide” (1774-1779). Înainte de plecare a trebuit să se călugărească, primind numele Gabriel. Încă din primul an începe o muncă intensă de culegere a informațiilor și atestărilor documentare privind istoria românilor, acțiune favorizată de funcția de bibliotecar al Colegiului, pe care o deținea. Deprinde italiana și franceza, iar mediul roman îi dă șansa unor contacte cu savanți și oameni de cultură. După cinci ani obține titlul de doctor în filosofie și teologie. La întoarcere rămâne încă un
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
absolvit-o în 1925, cu teza Viața literară și culturală a mănăstirii Câmpulung (Muscel) în trecut, îndrumată de Ioan Bianu. Profesor în învățământul secundar, întâi la Câmpulung, apoi în București, la Liceul „Mihai Eminescu”, devine, în 1927, și asistent universitar, bibliotecar la Seminarul de istoria literaturii române al Facultății de Litere și Filosofie. Ioan Bianu l-a adus, în 1931, ca bibliotecar, la Secția de manuscrise și carte veche de la Biblioteca Academiei Române, unde a lucrat până în 1943. În 1938 își susține
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
în învățământul secundar, întâi la Câmpulung, apoi în București, la Liceul „Mihai Eminescu”, devine, în 1927, și asistent universitar, bibliotecar la Seminarul de istoria literaturii române al Facultății de Litere și Filosofie. Ioan Bianu l-a adus, în 1931, ca bibliotecar, la Secția de manuscrise și carte veche de la Biblioteca Academiei Române, unde a lucrat până în 1943. În 1938 își susține teza de doctorat (pentru a cărei pregătire făcuse câteva călătorii de studii în Turcia, Grecia și Franța), intitulată Literatura română de
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
Proiectul statutelor Societății de lectură a junimii române din Pesta. Proiectul este însușit și votat în adunarea generală din 20 februarie 1862, când se alege și consiliul de conducere: Partenie Cosma - președinte, Ion Nedelea - vicepreședinte, Iosif Vulcan - notar, Sabba Fercu - bibliotecar. La constituire societatea număra douăzeci și unu de membri, iar țelul urmărit e astfel formulat: „deprinderea în limba maternă prin prelucrarea diferitelor opuri originale, imitațiuni, traduceri și declamări, excluzând dezbaterile politice”. Curând membrii vor deveni mai numeroși, vor spori și acțiunile țintind
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
and Adventures of Joseph Wolff (London, 1860), care Îi descrie călătoria Începută În 1821 prin Egipt, Palestina, Siria, Grecia, Turcia, Persia, Afganistan, Kashmir, India (la Madras scapă miraculos de holeră; la Calcutta Îl Întâlnește pe Kőrösi Csoma, În 1833 este bibliotecar al Asiatic Society of Bengal), Malta, Abisinia, Arabia, Yemen, America, Buhara... Va predica și În fața congresului Statelor Unite și, lucru curios, va dobândi și două titluri de doctor honoris causa, unul la Maryland și altul, mai târziu, la Dublin. În Europa
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care doresc să viziteze Kala(p)sa, centrul Ïambhalei, pe care Kőrösi Csoma Îl numește „Ierusalimul budist”, localizat dincolo de Yaxartes (Amu Daria), „cel mai probabil În țara uigurilor”. Peste câțiva ani, Într-un studiu publicat de societatea asiatică al cărei bibliotecar devenise 1, Kőrösi Csoma nu mai repetă distanța mitică ce desparte teritoriile locuite de acest spațiu fabulos - o lună de mers prin deșerturi inaccesibile. Puțin Înaintea morții, va menționa tratatul Paramádi-Buddha uddhrita shri kála chakra (náma Tantra-Rájá)2 (grafia imprecisă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
apoi urmează, fără să termine, Conservatorul de Artă Dramatică. Lucrează mai întâi ca învățător în județul Gorj (1907), apoi în Prahova, la Posada; în 1911 devine redactor la „Luceafărul” din Sibiu, de unde trece la „Rampa” (1911-1912) și, în continuare, ca bibliotecar la Biblioteca Populară Socec (1912-1913), funcționar în Ministerul Instrucțiunii Publice și la Casa Școalelor (1913), redactor la „Rampa nouă ilustrată” (1914). Debutează cu versuri în „Sămănătorul” (1906). Exemplarele primului său volum, Versuri (1906), pe care S. însuși îl considera fără
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
merceolog la Corbeni, județul Argeș (1963-1964). Își va echivala studiile și în 1971 va absolvi, la cursuri fără frecvență, Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Iași. E profesor suplinitor la Viforeni, județul Bacău (1964-1965) și Dragomirești, județul Vaslui (1965-1966), bibliotecar la Biblioteca Regională Bacău (1967), director la căminele culturale din Filipeni (1968-1969) și Răchitoasa (1970-1971) din județul Bacău, director al Casei de Cultură și al Teatrului Popular din Slănic Moldova (1971-1979), conservator muzeal și custode la Muzeul Județean de Istorie
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
ia licența abia în 1956, cu teza Schiță a unei antropologii apofatice în spiritul tradiției ortodoxe, coordonator fiindu-i Dumitru Stăniloae. Asociază laturii științifice asumarea practicii: este novice la mănăstirea Neamț și pedagog la Seminarul Monahal Superior (1950-1953), ajutor de bibliotecar la Patriarhie, ucenic la mănăstirea Slatina, unde în 1956 va îmbrăca rasa de călugăr. Reușește să plece cu o bursă în India. Călătoria începe însă la Geneva, continuă la Château-de-Bossey, apoi la Paris, Muntele Athos și Beirut, încheindu-se la
SCRIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289578_a_290907]
-
Litere și Filosofie a Universității din București, unde își ia licența în 1896, cu lucrarea Românii în revoluțiunea lui Gheorghe Doja (1514), publicată în revista „Arhiva” din Iași și, separat, într-o broșură (1897). Rămas în București, este ajutor de bibliotecar la Academia Română (1895-1898) și funcționar la Arhivele Statului (1898-1900). Revenit în Transilvania, devine profesor la Școala de Fete a Episcopiei Aradului (1901-1902), referent școlar ajutor (1902-1904), profesor la Institutul Teologic din Arad (1904-1908), diacon și secretar al Consistoriului din Oradea
SECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289602_a_290931]