1,103 matches
-
prilej pentru acuzații privind împărțirea influenței politice și a susținerii unor grupuri de interese. Președintele Traian Băsescu a arătat presei, miercuri, cardul de corespondență pe care premierul i l-a trimis în primăvara anului 2005. Șeful statului a declarat că bilețelul îi cerea să intervină la Parchet în cazul omului de afaceri Dinu Patriciu. În replică, șeful Executivului spune că afirmațiile președintelui sunt o minciună și că nu i-a cerut niciodată să facă intervenții în justiție." (Criză politică majoră Băsescu
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
afirmațiile președintelui sunt o minciună și că nu i-a cerut niciodată să facă intervenții în justiție." (Criză politică majoră Băsescu Tăriceanu, www.realitatea.net, 18 ianuarie 2007) Textul de mai sus este echidistant pentru că prezintă și poziția lui Băsescu ("bilețelul îi cerea să intervină la Parchet în cazul omului de afaceri Dinu Patriciu"), și pe cea a lui Tăriceanu ("afirmațiile președintelui sunt o minciună și că nu i-a cerut niciodată să facă intervenții în justiție"). Astfel, cititorul poate să
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
sens, întrucât nu respectă nici măcar normele unei fraze bine formate din punct de vedere gramatical. Ar putea fi o eroare, însă nu este așa, întrucât titlul atrage prin trimiterea la o secvență construită similar, arhicunoscută în România. Este vorba de "bilețelul" pe care l-a trimis Prim-ministrul României, Călin Popescu Tăriceanu, lui Traian Băsescu, președintele țării, în legătură cu anchetarea liberalului Dinu Patriciu de către Parchet, în care apare celebra frază: "Dacă ai ocazia să vorbești la Parchet despre subiect?". Similar, fraza este
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
magazinului de feronerie și farmacistul. Era rândul meu să stau în magazin până la 10 sau 11, când închideam. În această zi, ușa din plasă contra insectelor s-a deschis și a intrat o fetiță de vreo 7-8 ani, cu un bilețel. L-am citit, am tăiat un sfert de livră pâine, un sfert de galon de lapte, o sticlă de ginger ale, le-am pus într-o plasă am făcut calculul, am notat suma sub numele ei în „Caietul” și i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
nebun oarecare dintr-o călătorie cu avionul. Dar probabil că nu l-aș fi întâlnit niciodată dacă nu aș fi fost la acea cursă spre New York în acea zi. Trebuie să fi fost mâna destinului. Îmi deschid plicul și citesc bilețelul. E de la superioara mea. Îmi spune că o scrisoare de mulțumire a fost trimisă pe numele meu la biroul central, de la un anume domn Charles Davidson. Sunt foarte încântată că s-a deranjat cineva să scrie o asemenea scrisoare măgulitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ochi. LA LOC teleCOMANDA Efectul de sferă asupra politicienilor de seră Alex SAVITESCU M-am uitat întotdeauna cu invidie la calitatea dezbaterilor electorale americane. Știți la ce mă refer: țara aceea de peste Ocean, unde campaniile pentru alegeri nu înseamnă numai bilețele cu Bombo și dosare scoase pe sub masă de Vadim Tudor. În alegerile din 2000, celebrele alegeri în care Bush a câștigat Cotro... Casa Albă cu câteva voturi „bâlbâite“ prin Florida, dezbaterile gravitau în jurul unor subiecte precum avortul sau scutul anti-rachetă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
o continuă ? Și oare dorește să îi spună totul, fără ascunzișuri, ca în zilele lor bune ? Nu, desigur că nu este posibil. Se limitează deci să scrie doar numele lui: "Victor Matei", adresa și numărul de telefon. Ciudat, nu încredințează bilețelul lui Dragoș, ci lui Ciprian pe care îl roagă : "Uite, în caz că..." Dragoș privește în noaptea în care ghicește că zorile sunt aproape. Se întoarce ca un automat, ca o păpușă de la panopticum. Cu cuvinte limpezi, care parcă anunță dimineața pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
este neatent, gălăgios, că singura lui dorință este aceea de a se distra copios, în orice situație, nu se sfia să-i deseneze pe profesori, să exclame cu voce tare, în timpul vreunul extemporal, oh, ce porcărie, să facă avioane, decupaje, bilețele, să fie bufonul clasei. Și cum biata Sidonia era de fiecare dată asaltată de profesorii care mai de care mai scandalizați de purtarea lui Ovidiu, femeia a ajuns la concluzia că singura măsură de a se proteja de toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
soare. Zâmbind, i-a cerut scuze profesorului pentru întârziere și s-a așezat lângă mine. A scos apoi un caiet - caietul meu - din geanta pe care o purtase pe umăr și mi l-a dat. În el am găsit un bilețel: „Scuze pentru miercuri. Ești supărat?“ Pe la jumătatea cursului, în timp ce profesorul ne schița pe tablă o scenă din teatrul grec, ușa amfiteatrului s-a deschis iar și de data aceasta au intrat doi indivizi cu căști pe cap. Arătau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un nume de b\rbat fix de șaisprezece ori. M-am concentrat asupra numărătorii ca s\-mi amân ejacularea. Apoi am adormit amândoi. Când m-am trezit la douăsprezece și jumătate, ea nu mai era. Nu-mi lăsase nici măcar un bilețel. Pentru că băusem la ore atât de stranii, îmi simțeam capul cumplit de greu. Am făcut un duș ca să mă dezmeticesc, m-am bărbierit și m-am așezat, așa gol cum eram, într-un fotoliu. Am scos un suc din frigider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
s-a sinucis. La fel ca în cazul lui Kizuki. Și ea avea șaptesprezece ani, nu a dat niciodată vreun semn de depresie psihică reactivă, în comportamentul ei nu s-a simțit nimic ciudat și nici nu a lăsat vreun bilețel. Exact la fel, nu? — Așa s-ar p\rea, am spus eu. — Toată lumea spunea că a fost prea deșteaptă și a citit prea multe cărți. Și chiar a citit enorm. După ce a murit, am citit și eu câteva dintre cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai turnat niște coniac și am continuat să citesc Sub roți. Când am terminat de citit, se luminase deja de ziuă. Mi-am făcut o cafea, am căutat o hârtie și un pix și i-am lăsat lui Midori un bilețel: „Ți-am băut din coniac și am cumpărat romanul Sub roți. S-a făcut lumină și plec acasă. La revedere.“ Am ezitat puțin, dar pe urmă am adăugat: „Ești tare drăguță când dormi.“ Mi-am spălat ceașca de cafea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
uneori mi-e ciudă pe mine când mă uit la ea. Te rog să mă crezi că nu este nici măcar un singur lucru pe lumea aceasta pe care să-l fac foarte bine. La revedere. Sănătate. Am găsit și un bilețel de la Reiko. Ce mai faci? Poate că Naoko înseamnă pentru tine fericirea pe pământ, dar pentru mine este doar o fată stângace. Am reușit, totuși, să terminăm puloverul, la timp. E drăguț, nu? Noi am ales culoarea și modelul. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la sfârșitul lunii august și după terminarea lor m-am întors la Tokyo, anunțându-mi imediat gazda că am să lipsesc o perioadă de timp, iar patronul că nu voi putea merge, o vreme, la slujbă. I-am scris un bilețel lui Midori, în care o anunțam, cu inima strânsă, că deocamdată nu-i puteam spune nimic, dar o rugam să mai aibă puțină răbdare. În următoarele trei zile am stat prin cinematografe de dimineața până seara. După ce am văzut toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Un muzeu gol, pe care nu-l vizitează nimeni și pe care eu îl păzesc doar pentru mine.“ * La patru zile după ce m-am întors la Tokyo am primit o scrisoare expres de la Reiko. În plic am găsit un simplu bilețel în care își manifesta îngrijorarea că nu a mai luat de mult legătura cu mine și mă ruga să-i telefonez la ora nouă dimineața sau la ora nouă seara, asigurându-mă că va sta lângă telefon. Am sunat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ar face plăcere să știe că-i poartă cineva hainele. Mai ales că i le porți tu, Reiko. Ciudat, spuse Reiko plesnind ușor din degete. Naoko n-a lăsat nici un testament. Singurul lucru pe care l-am găsit a fost bilețelul pe care l-a l\sat pe biroul ei și în care scria: „Vreau ca toată îmbrăcămintea mea să-i rămână lui Reiko“. N-a fost un copil straniu? Oare de ce se mai gândea la haine când se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că s-a întâmplat ceva. Până și simplul fapt că luase lanterna cu ea m-a determinat să socotesc că plecase în plină noapte. Mi-am aruncat privirile pe biroul ei să văd dacă găsesc ceva și am dat peste bilețelul acela în care scria „Vreau ca toată îmbrăcămintea mea să-i rămână lui Reiko.“ Am trezit imediat pe toată lumea și am pornit, în direcții diferite, în căutarea lui Naoko. Am scotocit fiecare colțișor, începând cu interiorul sanatoriului și terminând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
trandafiri japonezi, azalee, o plantă numită „nanten“, toate într-o dezordine ciudată. — A venit apoi ambulanța și a luat-o pe Naoko, iar polițiștii mi-au pus o mulțime de întrebări. Întrebările au fost mai mult de formă, pentru că exista bilețelul acela, să-i zicem testamentar, și le-a fost de la început clar că era vorba de sinucidere. Știau foarte bine că bolnavii mintali sfârșesc, în general, în felul acesta. Cum au plecat polițiștii, ți-am telegrafiat ție. — Ce înmormântare tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spus când se Întoarce, doar să las ușa descuiată, cu cheia În yală, pe dinăuntru. Dacă suspiciunile mele erau corecte, ar fi fost bine să am grijă: prietenul meu trebuia să aibă În continuare sentimentul acesta de securitate. Mâzgălind un bilețel scurt pe o bucată de hârtie, i-am mulțumit pentru ospitalitate. Apoi am băgat cheia În yală și am plecat. O oră mai târziu am ieșit În lumina orbitoare la sud de cimitirul lângă care locuiesc. Sub picioarele mele, metroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de reformare la nivelul conștiinței, al spiritualității. Mersul spre civilizație este lent, păduchii mișună în perucile șambelanilor până în epoca premodernă, săpunul era pentru mulți un moft. Chiar și Napoleon, obișnuit cu „parfumul” sudorii de cal, îi scria iubitei câte un bilețel de genul: „Nu te spăla că vin” (!). Vajnicul călăreț pare a fi 140 preluat ideea Europei unite (prin forța armelor!) de la înaintașul său, Charlemagne. Fără succes! Europa continuă să aibă și după el mai multe centre de putere, ceea ce face
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de reformare la nivelul conștiinței, al spiritualității. Mersul spre civilizație este lent, păduchii mișună în perucile șambelanilor până în epoca premodernă, săpunul era pentru mulți un moft. Chiar și Napoleon, obișnuit cu „parfumul” sudorii de cal, îi scria iubitei câte un bilețel de genul: „Nu te spăla că vin” (!). Vajnicul călăreț pare a fi 140 preluat ideea Europei unite (prin forța armelor!) de la înaintașul său, Charlemagne. Fără succes! Europa continuă să aibă și după el mai multe centre de putere, ceea ce face
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a aruncat o privire rapidă, gravă, aproape neliniștită, mi-a luat ochelarii de la ochi, a dispărut în încăperea semiobscură (nu mai era singură) și după un minut a revenit cu ei în mână și mi i-a dat cu un bilețel pe care l-am vârât imediat în buzunar și am ieșit. Am mers cel puțin un sfert de oră cu biletul în buzunar, uitîndu-mă la oameni fără să-i văd, cu privirea micșorată de triumf, dar fără tresăriri interioare, cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cât, doar al nostru. Mare noroc, cum zicea și domnul cu mâini reci, îmbrăcat în culoarea mireselor. Grăbesc pasul. Anda Docea Roxana Roxana e colega mea de bancă. E cam grăsuță, are pistrui și sâni mari. În timpul orei, îmi pasează bilețele cu te iubesc. Scrie de trei ori te iubesc - o dată cu litere mici de mână, a doua oară, dedesubt, cu litere mari de mână, și a treia oară jos, cu litere mari de tipar. Eu n-o suport deloc pe Roxana
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
treia oară jos, cu litere mari de tipar. Eu n-o suport deloc pe Roxana, dar nu-i arăt. Îmi place că are sâni mari. Celelalte colege au niște mici umflături acolo. Până acum nu i-am răspuns la nici un bilețel, dar Roxana e o fată care știe să insiste. Rup o hârtie și îi scriu și eu. Roxana citește bilețelul și o bușește plânsul chiar în mijlocul orei. Profa o întreabă ce e cu ea. Roxana plânge și sânii ei se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
place că are sâni mari. Celelalte colege au niște mici umflături acolo. Până acum nu i-am răspuns la nici un bilețel, dar Roxana e o fată care știe să insiste. Rup o hârtie și îi scriu și eu. Roxana citește bilețelul și o bușește plânsul chiar în mijlocul orei. Profa o întreabă ce e cu ea. Roxana plânge și sânii ei se zbat de ciudă. Profa insistă. Roxana arată cu degetul spre mine. Profa mă ridică în picioare și mă întreabă ce
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]