1,811 matches
-
benzile de frecvență 1,6/2,4 GHz și 2 GHz SR EN 300832:1999 Probleme de compatibilitate electromagnetică și spectru radio (ERM). Compatibilitate electromagnetică (EMC) pentru spațiile de sol mobile (MES) ce furnizează comunicații de date cu debit mic binar (LBRDC) utilizând sateliți de orbite joase (LEO) ce operează în benzile de frecvențe sub 1 GHz SR EN 301011:1999 Probleme de compatibilitate electromagnetică și spectru radio (ERM). Standardul de compatibilitate electromagnetică (EMC) pentru receptoare NAVTEX cu imprimare directă de
ORDIN nr. 555 din 27 decembrie 2001 privind aprobarea listei cuprinzând standardele române din domeniul compatibilitatii electromagnetice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139688_a_141017]
-
VHF SR EN 300829:1999 Probleme de compatibilitate electromagnetică și spectru radio (ERM). Compatibilitate electromagnetică (EMC) pentru spațiile de sol mobile, maritime (MMES) ce operează în benzile 1,5/1,6 GHz și furnizează comunicațiile de date cu debit mic binar (LBRDC) ale sistemului mondial pentru caz de sinistru și siguranța navigației pe mare (GMDSS) SR EN 300831:1999 Probleme de compatibilitate electromagnetică și spectru radio (ERM). Compatibilitate electromagnetică (EMC) pentru spațiile de sol mobile (MES) utilizate în cadrul rețelelor de comunicații
ORDIN nr. 409 din 6 decembrie 2001 privind aprobarea listei cuprinzând standardele române din domeniul compatibilitatii electromagnetice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139695_a_141024]
-
benzile de frecvență 1,6/2,4 GHz și 2 GHz SR EN 300832:1999 Probleme de compatibilitate electromagnetică și spectru radio (ERM). Compatibilitate electromagnetică (EMC) pentru spațiile de sol mobile (MES) ce furnizează comunicații de date cu debit mic binar (LBRDC) utilizând sateliți de orbite joase (LEO) ce operează în benzile de frecvențe sub 1 GHz SR EN 301011:1999 Probleme de compatibilitate electromagnetică și spectru radio (ERM). Standardul de compatibilitate electromagnetică (EMC) pentru receptoare NAVTEX cu imprimare directă de
ORDIN nr. 409 din 6 decembrie 2001 privind aprobarea listei cuprinzând standardele române din domeniul compatibilitatii electromagnetice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139695_a_141024]
-
de formare a copoliamidelor În anii 1938-39 Ludewig, Hubert și Schlack au obținut copoliamide din ε-caprolactamă, diacizi și diamine, polimeri caracterizați prin transparență, solubilitate și proprietăți de adeziune față de diferite materiale suport. În 1942, Baker și Fuller au sintetizat copoliamide binare din monomeri precum: acid adipic, acid sebacic, hexametilendiamină și decametilendiamină. În anii următori, numărul sistemelor copoliamidice sintetizate studiate, în scopul elucidării aspectelor teoretice privind structura și mecanismul formării acestor polimeri, precum și pentru obținerea de produși noi, cu proprietăți deosebite, a
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
topitură, compoziția polimerului este determinată de compoziția substratului și de condițiile de atingere a echilibrului, și nu de cinetica procesului de reacție. Prin topirea poliamidelor unitare 6.6, 6.10, 6.9 și 6, Korșak și Frunze au obținut copoliamide binare și ternare. Proprietățile produșilor rezultați au fost similare cu cele ale polimerilor sintetizați prin policondensare directă din monomeri. Mecanismul de obținere a copoliamidelor prin topirea poliamidelor unitare are la bază o reacție de transamidare intercatenară: Reacția intercatenară este precedată de
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
se recurge la metoda de policondensare în topitură. S-au putut sintetiza astfel un număr mare de copoliamide cu ciclu piperazinic în catenă, utilizându-se cloranhidridele acizilor dicarboxilici alifatici sau aromatici. Grupul de cercetători condus de Korșak a obținut copoliamide binare pornind de la sisteme compuse din piperazină și perechi de cloranhidride alifatice și aromatice sau din cloranhidride și perechi piperazină-diamină alifatică. Studiile nu au reușit să pună în evidență existența unor deosebiri de reactivitate între piperazină și aminele alifatice. Prezența piperazinei
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
introducerea unui comonomer este impusă din considerente de eficientizare tehnologică a sintezei (activare, deplasare a echilibrului polimer−monomer, extinderea domeniului de prelucrare în topitură, reducerea proporției de oligomeri etc.). Copoliamidele cu o cristalinitate redusă sau amorfe se obțin din sisteme binare sau ternare, neizomorfe. Baker și Fuller au sintetizat și caracterizat un număr apreciabil de copoliamide pe bază de acizi dicarboxilici și diamine cu 6 și, respectiv, 10 atomi de carbon. Prin analiză roentgenografică, autorii au stabilit perioada de identitate a
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
antiparalelă, în timp ce la PA 12 este paralelă. De asemenea, PA 6 și PA 12 au secvențe polimetilenice în formă trans, dar în PA 12 grupele −CONH− sunt deviate de la axa macromoleculei și direcția legăturilor de hidrogen este modificată [99]. Copoliamidele binare, în special cele care au drept componentă principală LL, au proprietăți apropiate de cele ale PA 12, dar prezintă o cristalinitate mai scăzută, ceea ce conferă copolimerului transparență și o înaltă flexibilitate. Rusu și colaboratorii au sintetizat copoliamide 6.12 cu
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
de cristalizare. Datorită vitezelor mai mici de cristalizare, după solidificarea topiturii, proprietățile mecano-chimice ale copolimerului variază în timp. Din aceste considerente, domeniile de utilizare ale acestor copoliamide sunt limitate. Frunze, Korșak și Makarkin, au studiat structura amorfă a unor copoliamide binare și ternare pe bază de hexametilendiamină, ε-caprolactamă și acizi dicarboxilici normali și au stabilit că posibilitatea de cristalizare este influențată de tratamentul termic aplicat polimerului. Pentru a estima gradul de cristalinitate, autorii au utilizat drept etalon gradul de opacitate și
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
ΔH° − căldura de topire/mol a unității cristaline; R −constanta gazelor; X −fracția molară a unității necristalizabile. Variația temperaturii de topire în funcție de compoziția sistemului copoliamidic poate fi redată sub forma unor diagrame. Astfel, în cazul copoliamidelor din două componente (sisteme binare) punctul de topire variază în corelație cu distribuția procentuală a componentelor, și poate fi reprezentat printr o diagramă simplă, în coordonate xy. În cazul copoliamidelor statistice neizomorfe, variația punctului de topire înregistrează un minimum, unde homopolimerii componenți sunt, fiecare în
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
variația punctului de topire înregistrează un minimum, unde homopolimerii componenți sunt, fiecare în parte, semicristalini. Această variație este similară comportării eutectice a materialelor monomoleculare. Poziția eutecticului în diagramă este determinată de natura comonomerului (fig. 27) [96]. De exemplu, în sistemul binar caprolactamă-sare AH variația punctelor de topire a copoliamidelor în funcție de compoziție înregistrează un minimum (Tt = 157 °C) pentru polimerul 40% AH/60% CL. În cazul sistemului binar reprezentat de seria de copoliamide 6/6.9, variațiile temperaturii de cristalizare, a căldurii
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
în diagramă este determinată de natura comonomerului (fig. 27) [96]. De exemplu, în sistemul binar caprolactamă-sare AH variația punctelor de topire a copoliamidelor în funcție de compoziție înregistrează un minimum (Tt = 157 °C) pentru polimerul 40% AH/60% CL. În cazul sistemului binar reprezentat de seria de copoliamide 6/6.9, variațiile temperaturii de cristalizare, a căldurii de topire și a căldurii de cristalizare au o comportare similară cu variația punctului de topire. Scăderea mai accentuată a căldurii de topire este, în mare
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
numărul legăturilor de hidrogen/macromoleculă. Studiile de caracterizare privind corelațiile compoziție- temperatură de topire-solubilitate au stabilit, fără excepție, că minimul temperaturii de topire și maximul solubilității sunt situate în regiunea centrală a domeniului de compoziție (fig. 33) atât pentru sistemele binare cât și pentru cele ternare. Kudryavtsev și Grinzburg au demonstrat că temperaturile de topire ale copoliamidelor pot fi scăzute prin creșterea neregularității structurii catenelor sau prin diminuarea interacțiunilor intermoleculare sau prin eliminarea legăturilor de hidrogen. Cercetările întreprinse au stabilit că
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
de elastomer, existând posibilitatea obținerii de fibre cu o înaltă elasticitate. Substituția la atomul de azot poate influența, de asemenea, structura și proprietățile copoliamidelor. Astfel, Wittbecker și colaboratorii săi au întreprins ample investigații pe un număr mare de sisteme copoliamidice binare și ternare pe bază de acizi dicarboxilici din seria normală și hexametiendiamină substituită la unul sau la ambii atomi de azot cu alchili normali sau ramificați [160]. Investigațiile au pus în evidență o scădere liniară a punctului de topire și
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
legăturilor de hidrogen dintre planele descrise de catenele poliamidice (prin numărul substituenților) cât și de perturbarea compactității planelor între ele (prin volumul substituenților). Pornind de la pp′-diaminodifenil metan și derivații acestuia substituiți la azot, Frunze și Kransnianskaia au obținut copoliamide binare cu un grad variabil de substituție la azotul amidic. Pentru întreg domeniul studiat s-a observat o scădere monotonă a temperaturii de topire și a gradului de cristalinitate, cu creșterea gradului de substituție [168, 169]. Korșak, Frunze și Kozlov au
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
este similar, dar inelul benzenic este poziționat în direcție dezavantajoasă, astfel încât legăturile amidice sunt exterioare planului format anterior și construcția legăturilor de hidrogen este perturbată. Copolimerul format în acest caz nu poate fi izomorf. Variația punctelor de topire în sisteme binare izomorfe și neizomorfe: 1 - acid suberic−acid p-benzendiacetic −hexametilendiamină; 2 - acid suberic−acid p benzen-diacetic −octametilendiamină; 3 - acid sebacic−acid p-benzen-dipropionic −octametilendiamină. Diferențele privind variația temperaturii de topire în sistemele izomorfe și/sau neizomorfe sunt certe. Sistemele pe bază de
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
ca numărul grupărilor metilenice ce separă grupa funcțională de ciclul benzenic să fie par (cazurile acid sebacic−acid p-benzendipropionic sau octametilendiamină −2,2′-bis-fenilen-bis etilenă). Studiile minuțioase de la nivel de laborator privind sinteza și caracterizarea a diferite sisteme de copoliamide binare și ternare au permis stabilirea unor corelații compoziție-structură-proprietăți în scopul eficientizării extinderii aplicațiilor practice. Primele studii asupra relațiilor compoziție- structură-proprietăți la copoliamide aparțin grupurilor de cercetatori conduse de Baker [91] și Flory [162]. Diagramele de corelație compoziție−proprietăți au pus
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
8 octanolactamă, 6-hexanolactamă, 12 dodecanolactamă Puncte de topire în intervalul 80−140 °C. ε-caprolactamă, hexametilenadipamidă, hexametilensebacamidă, laurolactamă Puncte de topire scăzute: 100−130 °C. ε-caprolactamă, laurolactamă, acid 11-aminoundecanoic, săruri de nylon Puncte de topire scăzute. Rezistență la agenți chimici. Copoliamide binare 6/6.6 sau ternare 6/6.6/6.12 Puncte de topire: 120 °C 219 Săruri 6.6 și 6.9, ε-caprolactamă, lactama acidului lauric, acid 11-aminoundecanoic Puncte de topire sub 135 °C. Rezistență la solvenți și la spălare
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
rupere, cu alungiri de 150-300%. Solubilitatea deosebită a unor copoliamide în solvenți speciali (de exemplu copoliamida 6.6/6/6.10), oferă posibilitatea obținerii de lianți pentru lacuri și pelicule de acoperire foarte rezistente la acțiunea mediului. Din fibre copoliamide binare 6T/6I se realizează țesături cord pentru carcasa pneurilor de automobile. Carcasa este constituită dintr-un țesut format din straturi de fibre sintetice, denumite plinuri de cord, care alternează cu structuri subțiri de cauciuc. Fibrele 6T/6I prezintă o deosebită
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
își face casă.”, substantivul casă este la singular; morfemul ă marchează sensul gramatical ‘singular’ pe care îl conține în opoziție cu morfemul e („El își face case.”), purtător și marcă a sensului ‘plural’. Categoriile gramaticale determină variațiile flectivului din structura binară (rădăcină+flectiv) a cuvântului, orientând flexiunea specifică a claselor lexico-gramaticale ale vocabularului. Flexiunea nominală, proprie substantivului și adjectivului, se realizează prin categoriile gramaticale de gen, număr, caz și determinare și este, în general, o flexiune sintetică. Flexiunea pronominală, caracteristică pronumelui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
timp (ieri, azi, mâine) și categoria gramaticală a timpului, adică un raport de tipul concret/abstract; pronumele de cuantificare este expresia concretă a numărului obiectelor (substituite) pentru ceea ce categoria gramaticală a numărului este expresia abstractă, redusă la minim, la opoziția binară singularitate-pluralitate. Și tot așa cum adverbele pot anula polisemantismul unui timp gramatical prin opoziția lexicală concretă dintre ele: plec azi/plec mâine, tot așa, pronumele de cuantificare poate anula omonimia singular-plural: un pui/doi pui. Modul specific de concretizare a numărului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
comunicare lingvistică 10. STRUCTURA MORFEMATICĂ A VERBULUITC "STRUCTURA MORFEMATIC| A VERBULUI" Situarea verbului, din punct de vedere semantic (în înțelesul larg al termenului), în două sisteme în același timp - sistemul lexical și sistemul gramatical al limbii - se reflectă în natura binară a structurii sale morfematice. Orice variantă verbală este constituită din două componente, una fixă, în general neschimbată de-a lungul întregii flexiuni verbale, care-i asigură stabilitate lexicală, și alta mobilă, schimbătoare, care-i asigură variabilitate morfologică. Între cele două
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ai (cânta, vinde etc.) (el, ea) ar (cânta, vinde etc.) (noi) am (cânta, vinde etc.) (voi) ați (cânta, vinde etc.) ei, ele) ar (cânta, vinde etc.) Provenind din unități lexico-gramaticale flexibile, auxiliarele își păstrează - în chiar condiția flexiunii reduse - caracterul binar al structurii: rădăcină + flectiv. Dacă rădăcina nu mai are comun cu rădăcina verbelor libere decât cel mult - și doar uneori - caracterul formal neschimbat (și neschimbător), flectivul poate prezenta aceeași structură formală - la prima vedere, cel puțin - ca în cazul verbelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iterativ: iar, iarăși, din nou: „Trecu o zi, trecură trei/ Și iarăși noaptea vine/Luceafărul deasupra ei/Cu razele-i senine.” (Ibidem, p. 171); • adverbe de loc; exprimă locul, direcția, poziția, desfășurarea, caracteristica, frecvența etc.; cele mai multe se înscriu în corelații binare: aici-acolo, dincoace-dincolo, afară-înăuntru, încotro-dincotro, peste tot, pretutindeni, nicăieri, niciunde, aproape-departe, deasupra-dedesubt, în dreapta-în stânga, în față-în spate, sus-jos, altele, fără corelative anumite: din loc în loc, pe ici pe colo, unde și unde, împrejur, în jur, unde, undeva, altele, ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ei morfologice” și structurarea enunțului. Prepozițiile limbii române prezintă trei tipuri structurale: • simple: de, la, pentru, cu, datorită, grație etc. • compuse; constituite din două (trei) prepoziții simple: de la, de către, fără de, până la etc. O variantă a prepozițiilor compuse o reprezintă prepozițiile binare, discontinue: de la...până la, de...până, dinspre...spre etc., când funcțiile sintactice se realizează prin constituenți dezvoltați: Au mers pe jos de la Iași până la Dobrovăț. • locuțiuni prepoziționale - grupuri de cuvinte caracterizate prin unitate „semantică” și unitate funcțională (realizează în bloc relația
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]