1,685 matches
-
că da. — N-o să vrea să vină. — Am stat eu de vorbă cu ea, cu mult tact. Cred că se teme să se întoarcă la George. — Soții și soțiile se înțeleg unul pe celălalt mai bine decât își închipuie observatorii binevoitori din afară. — Oricum, își dorește o pauză. — S-ar zice, mai degrabă, că tu îi dorești să-l părăsească pe George. Ea se încăpățânează să creadă că-l poate vindeca și caută mereu semne care s-o asigure că lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acționat. Știa bine că era invidiată de o sumedenie de femei, cu toate că asemenea doamne n-ar fi recunoscut-o niciodată. (Deși amândoi păstraseră discreție în ce privea relațiile dintre ei, acestea ajunseseră de domeniul public.) Diane era conștientă că purtarea binevoitoare a lui George depindea întru totul de comportamentul ei. La început îmbrățișase regulile lui „monastice“ cu bucuria celui care crede în fericirea cerească. Mai târziu însă, îngustimea și monotonia vieții pe care o ducea începură s-o sâcâie și, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la Eastcote? — Cică ar fi primit o scrisoare de la Rozanov, așa spunea cineva. — Uite ce-i fetițo, ține-ți urechile bine destupate, pândește și află cât mai multe. Când se afla în repaos, fața lui George avea o expresie calmă, binevoitoare. Frământările lui necontenite încă nu-i brăzdaseră suprafața netedă. Avea părul castaniu închis al familiei McCaffrey (cei din familia Stillowen erau blonzi), pe care-l purta scurt și lins, într-o tunsoare de modă veche (se zvonea chiar că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
considera a fi aspectul de vampir din caracterul preotului. Stellei îi făcea silă ideea că părintele Bernard ar dori „să o consoleze“ și că, probabil, Gabriel îl chemase în acest scop. Părintele Bernard o măsură pe Stella cu ochii lui binevoitori, dar inchizitori, căprui-deschis, și își netezi pletele feciorelnice, castanii. Îi înțelegea perfect atitudinea față de el. Vizita lui, motivată de curiozitate, era, cel puțin în parte, și profesională. Nu i se părea imposibil să fie cândva, cine știe în ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din nou vechile dureri familiare, împreună cu altele noi, ciudate. Își roti capul, își smuci umerii în față și în spate, își răsuci brațele ca pe niște șerpi, oftând și apoi gemând în tumultul asurzitor al apei care curgea. Căldura era binevoitoare cu trupul lui mătăhălos, stăpânit de dureri. În timp ce se bălăcea ușurel în apă, nu putea să nu creadă în forța ei terapeutică. Dar pentru istovita diminuare a celulelor creierului nu exista leac, decât poate un puternic șoc electric care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cum poți s-o negi? Există! Suntem făpturi umane! Tu m-ai învățat filozofie și eu te iubesc. — George, ascultă, vrei să mă faci să mă înfurii sau chiar să te urăsc, dar nu pot. Ia asta drept un cuvânt binevoitor și, te rog, pleacă. Oh, fii blestemat, fii blestemat, fii blestemat! Ieși afară! strigă John Robert, ridicându-se. Huruitul apei acoperise ciocănitul timid al părintelui Bernard, care se află la ușă. Bătuse de două ori, apoi intrase. Văzu, și înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atât de public! Pearl își aminti de remarca lui Ruby că lumea așteaptă „să râdă“. Desigur că vestea despre sosirea nepoatei lui Rozanov o fi făcut ocolul orașului. Hattie va fi înconjurată de o curiozitate intensă și nu pe deplin binevoitoare. Teama lui Hattie că va fi „privită“ era întemeiată. Îi spuse: — Oh, nu fi atât de prostuță! — Pearl! — Da, drăguțo? — Despre sex. — Ah! — Știu că am mai discutat despre asta și n-am vrut să te presez să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tulburător. Fața lui George, în acele momente, oferea un spectacol ce merita să fie urmărit; părea chipul unui actor de tragedie, care exprima nehotărâre și totodată, o profundă emoție, pentru ca după aceea să se însenineze, devenind o față rotundă și binevoitoare. Își purta pe braț fulgarinul și haina. Lăsă fulgarinul în iarbă, își îmbrăcă haina, pe urmă își trase încet și fulgarinul pe el, continuând să privească în grădină. Pe chip, îi revenise ceva din expresia pe care Alex o considerase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
veselă a întâmplărilor, bazată pe relatările gazetelor ennistoniene, iar o revistă germană de scandal construi o poveste pornind de la niște insinuări, dintre care unele absolut inedite, și reproduse și o fotografie a lui Hattie, de care cine știe cum făcuseră rost. (Un „binevoitor“ îi trimise lui John Robert un exemplar din revistă, împreună cu o scrisoare în care deplângea publicarea unor lucruri atât de calomnioase.) Din fericire pentru filozof, ignoranța lui în ce privea lumea mondenă îl împiedică să-și imagineze măcar ce versiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
m-a pus în legătură telefonică cu ea. A fost tare amabilă această Silvia, oferindu-mi tot felul de informații din drumul ei până la Arles, făcut acum câțiva ani în urmă. In căutările pe internet am întâlnit și alte persoane binevoitoare, printre care se află Davide Gandini din Genova, și Alain Le Stir din Franța, ambii membri ai Asociației sf. Iacob de Compostela și responsabili ai unei anumite porțiuni a acestui drum, Davide pentru partea nord-vestică italiană, iar Alain pentru zona
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
parcă mă așteptau pe mine. Deocamdată sunt singur aici. Este curat, liniște, din când în când se aud clopotele bisericii, iar eu mă simt chiar foarte bine. Mă gândeam astăzi pe drum că peste tot am întâlnit persoane amabile și binevoitoare, dispuse să-ți explice, să te ajute și fără să-ți ceară nimic în schimb, în afară de o rugăciune. Surprinzător de plăcut acest fapt. De atâtea ori, acasă, îmi făceam griji, unde voi dormi, și iată că până acum problema aceasta
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
deranjez cumva și le explic motivul prezenței mele în fața lor: am neglijat să-mi iau mâncare și apă și-i rog frumos să-mi dea și mie ceva, chiar dacă ar trebui să plătesc. Văd la toți, imediat, un zâmbet binevoitor, iar o doamnă mă invită să iau loc la masa lor și mă servește cu ce era pe masă, și erau multe bunătățuri. Printre îmbucături, le spun că eu am crezut mereu în providența lui Dumnezeu, iar astăzi am încă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
-i țipenie de persoană prin jur, nici de pelerin, și asta mă ajută să fiu cu mine însumi, să-i mulțumesc încă odată lui Dumnezeu pentru aceste clipe pline de pace și liniște interioară, ca și pentru toți acești oameni binevoitori ce i-am întâlnit astăzi, care au atâta încredere în tine și îți vin în ajutor ca și cum ai fi cel mai bun prieten al lor. Aici am totul la dispoziție, iar doamna aceasta tânără și simpatică, nici măcar nu m-a
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
In zare îl văd pe Cristos cel Răstignit și în cealaltă statuie, pe Mama lui, rugându-se. Prin Maria, cred totuși că voi ajunge sub poalele Crucii, și poate că și pentru mine Cel Răstignit își va îndrepta o privire binevoitoare, și mă rog, mă rog cu insistență ca în acel ceas greu al suferinței, în ceasul final al vieții mele să-l aud șoptindu-mi încet, ca și tâlharului din dreapta crucii lui: ”Astăzi vei fi cu mine în paradis”. Nu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
stors ca o lâmâie, dar mulțumit și fericit. Găsesc cazare la parohie, aproape de biserică, deși pe drum îmi era teamă că nu o să găsesc un pat să dorm. La presbyter-ul parohiei, mă întâmpină un preot din Senegal, tânăr și binevoitor, care ține locul parohului ce-i plecat în pelerinaj pe drumul sf. Iacob. Aici întâlnesc și o doamnă, franțuzoaică, tare vorbăreață, și ea în pelerinaj. Mai este și un conațional al tânărului preot african, un laic, mai în vârstă, cu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
suflet. Ii mulțumesc lui Dumnezeu pentru că m-a însoțit mereu; i-am simțit puterea și protecția și nu mi-a lipsit nimic. Cum am mai spus deja, nu am avut programat nimic și totuși în fiecare zi au fost persoane binevoitoare ce mi-au oferit găzduire. Mintea și inima îmi sunt pline de atâtea lucruri frumoase și-mi zic că nu sunt vrednic de tot ce am văzut, auzit, de tot ce am simțit, trăit. Am parcurs atâția km și parcă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
afectelor care rezumă toate acestea. Estetica împreună cu eticile pluraliste, bineînțeles, pe care le vedem la lucru în fanatismul muzical, în dependența față de rețelele informatice, în adeziunea pe cât de intensă, pe atât de provizorie la cauze umanitare sau la alte acțiuni binevoitoare sau caritabile, fără a uita agregațiile sexuale în funcție de "gusturi" diverse (homosexual, bisexual, transsexual...). Morala generală se sprijină pe o concepție "ontologică" asupra lumii: fenomene, situații, identități intangibile și sigure de ele însele. Cât despre aceste etici pluraliste, ele sunt în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de după cap, la doi pași de Nestor, cu intenții pașnice. Ghiocul îți șoptește viitorul. Așa se spune. Ție ce-ți șoptește? Nestor ridică ochii fără să ia ghiocul de la ureche. O doamnă tânără, foarte-foarte drăguță și foarte-foarte zveltă se aplecase binevoitoare către el, ținându-și antebrațele lipite de coapse, cu pumnii strânși pe jumătate și încheieturile încrucișate între genunchi. Antebrațele lipite de coapse poate că stăteau așa în chip de sprijin, dar în același timp spuneau: nu, n-am de gând
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vor desprinde trei orientări reprezentative: a) cei care susțineau ca fiind suficientă doar existența unei iubiri profunde a lui Dumnezeu pentru om, pentru ca acesta să primească dezlegarea; b) cei care susțineau ca fiind necesară doar o căință blândă, o iubire binevoitoare, prietenoasă a omului față de Dumnezeu, pentru a primi aceeași dezlegare; c) cei care susțineau suficiența căinței imperfecte spre obținerea iertării sacramentale. În secolele XVII-XVIII, s-a ajuns la o opinie mai larg acceptată, prin care se susținea că este suficientă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
să îi permită o restructurare a propriilor credințe astfel încât acestea să îi permită o viață adaptată, fiind în același timp coerente cu noua sa lume în care trauma există. Cele trei credințe de bază propuse sunt: • credința că lumea este binevoitoare și oamenii sunt în general buni; • credința într-o lume justă și plină de sens în care răsplata este după faptă, iar oamenii buni și drepți pot preveni răul purtându-se adecvat; • credința în valoarea de sine care influențează toate
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Le povesteam elevilor ce s-a petrecut la 8 Thermidor, când Incoruptibilul a apărut la Convenție având în buzunar manuscrisul unui discurs și, foarte sigur de succesul său, privindu-i cu mândrie rece pe cei care îi cerșeau o privire binevoitoare, a urcat tacticos la tribuna oratorilor. A fost, cum știți, ziua în care s-a produs prima spărtură în puterea lui, deoarece Convenția a hotărât ca discursul, unde nu se pronunța nici un nume, în schimb toată lumea era acuzată, să fie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în timpul vieții lui, și a zis: "Ce mă sfătuiți să răspund poporului acestuia?" 7. Și iată ce i-au zis ei: Dacă vei îndatora astăzi pe poporul acesta, dacă le faci ce cer și dacă le vei răspunde cu vorbe binevoitoare, îți vor sluji pe vecie. 8. Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrînii și s-a sfătuit cu tinerii care crescuseră cu el și care erau împrejurul lui. 9. El a zis: "Ce mă sfătuiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
la întâlnirea cu liceenii din cadrul programului „Mind the Book“, la librăria Cărturești, cu studenții bucureșteni de la Filologie, Relații Internaționale și Istorie, cu profesorii și doctoranzii de la filologia craioveană ș.a., scepticismul meu s-a dezumflat irepresibil în fața amfiteatrelor pline cu tineri binevoitori, sănătoși, ambițioși, motivați. Adică hăt departe de prejudecățile mele, care-i vedeau exclusiv ca narcomani, misologi, imorali și orfani sufletește. Ajuns la întâlnirile cu ei resemnat, acrit și acuzator, am avut copleșitoarea surpriză să-i văd ahtiați de lectură, fermecător
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Take Ionescu: „Nu crede că-mi fac cumva iluziune că voi găsi acolo unde mă duc vreo strălucită compensare la adversitatea care m-a bătut pân-acuma. Mă voi mulțumi cu foarte puțin. Acolo cea mai mică atențiune, o privire binevoitoare, o strângere de mână, dată nu în silă cu un singur deget fricos de mânjire la contactul plebeian, mă vor plăti de extrema nesocotire sub apăsarea căreia am îmbătrânit [...] Gândesc că Take, cum îl știu om bun, mă va pune
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
parcă eram de mult în plin război, obișnuiți cu toate ororile. Tania i-a pus numaidecât geanta sub ceafă, eu i-am lipit omului batista de gaura din creștet și am început să-l asigur ca se află printre oameni binevoitori, în cea mai frumoasă dintre lumile posibile, iar o doamnă - după ce ne-a somat scurt să nu cumva să-l mișcăm - l-a întrebat cum îl cheamă și în ce zi a anului suntem. Ca să-i verifice luci ditatea. (Am
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]