1,008 matches
-
aceste cuvinte scăpate printre dinți: Ești o brută. O brută? O brută eu? îi prinde brațul și i-l scutură. O brută? Dacă nu ar fi săra... Și ea, izbucnind în plâns, zice: Fecioară prea Sfântă... Taci, nu face o blasfemie! Apolodoro o privește fix pe mama sa. Și tatăl, după ce-i trece, îi zice: "Am fost josnic, puțin rațional, puțin științific; s-a întors animalul în mine, acest animal pe care îl dominasem și când m-am îndrăgostit s-a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
meu dezgolit/ un deget arătător/ fără mînă" (Biblioteca devastată). Insolențele articulațiilor defecte nu constituie decît semnele unei iubiri trădate, ale unor entuziasme întoarse pe dos. Poetul se apropie de sfera plinătății vitalului cu o laudă inversată, trecută în înveninare și blasfemie. Dar nu peste tot rețeta despărțirii e atît de înverșunată. Vasile Dan înțelege a lua distanțe față de cruda realitate cu concursul scriiturii elaborate, cu excentricitatea compensatoare a imaginii. Avînd aerul a defila provocator, se rostește prețios, pe alocuri fastuos, ca și cum
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
a fost mult mai dificilă, renunțarea la română a avut pentru el și sensul unei asceze, limba franceză a fost pentru el și un fel de pedeapsă adorată, un fel de "ermitaj" - fie acesta rezervat gîndurilor negre, silogismelor amărăciunii și blasfemiei, inclusiv autocalomniei, exprimate cu o eleganță strictă. (Dar Cioran vorbea o franceză cu un puternic accent românesc, care trebuie să-l fi făcut să sufere; căci contrastul era enorm între identitatea lui stilistică din scris și identitatea imediată a vocii
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
pentru că, dacă acestea n-ar fi apărate, am trăi în anarhie. Nu pot nega adevărul spuselor dumneavoastră; eu n-am altceva de făcut decît să îl opun adevărului meu. Acest examen pune în pericol o pictură importantă. Ar fi o blasfemie să-mi risipesc talentul producînd decorații frivole pentru un vas de croazieră inexistent. Dar, îmi dau seama în ce situație dificilă vă aflați. Dumneavoastră trebuie să susțineți interesele școlii de artă, în vreme ce eu apăr arta. Soluția e simplă. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cap. 48, par. 25. Descoperirea androidului de către Zeiță este un Plagdif al The Hickie. îi șoptesc îmi pare rău oglinzii cînd văd semnul pe care l-am lăsat adineauri iubindu-te. Ușor de zis că nu-i nimic Adulterul. ca blasfemia, există doar pentru credincioși, dar chiar în cazul nostru, eticheta spune că iubirea nu trebuie să lase semne. Mi-ești dat cu împrumut ca o carte de la bibliotecă și-amîndoi o știm. Bine dacă ne iubești pe amîndoi, însă nici unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
colțați, câte trei-patru diavoli tăbărau clănțănind pe cîte-un sol ceresc, îngrețoșîndu-l cu duhoarea mațelor lor, împroșcîndu-l cu urină din tulumbele incredibile dintre craci, acopenndu-l de ocări ucigătoare, mai veninoase ca focul suflat din gură, căci la vorbele de o pustiitoare blasfemie creierul îngeresc era cuprins de dureri atroce. Val după val, monștrii izbeau dreptunghiul ghimpos al falangei, îl erodau, îi smulgeau soldații și-i târau în beznă. La fiecare asalt rămâneau prăbușiți și diavoli, zvîrcolindu-se în ninsoare. Până ce, spre zori, ninsoarea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aveau să rămână încuiați în bordeiele lor, să iasă doar ca să dea mâncare la vite, copleșiți de rușine și de frica lui Dumnezeu. Încet-încet uitau însă, și-n ei se ridica din nou pofta nesățioasă, dorul de desfrâu și de blasfemie, așa că abia dacă trecea luna și alt gospodar chema flăcăii și fetele la alt vapor... Zile și nopți în șir, ca un acarian ce s-ar tîrî prin tubul solzos al unui fir de păr, Vasile înainta pe culoarul ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vreunei sandale de sfânt, de poala Preacuratei. Copiii doar în chiloți de pe balcoane aruncau acum la țintă, cu cartofi sau cu roșii, în ochiul căprui, triunghiular, atoateștiutor, deschis pe imaculatul frontispiciu. Când venea mașina gunoierilor, duhoarea grețoasă umplea biserica, iar blasfemiile gealaților cu șorțuri de mușama, rostogolirea lăzilor de gunoi, ciocnirea lor de tencuiala pictată cu arhangheli și balauri, judecăți de Apoi și sfinți îndesați unii-n alții, cu aureole ca niște farfurioare, readuceau vremile iconoclaștilor din vechime. E-adevărat: ai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Dachau și Auschwitz, este să-ți smerești inima și să cazi în genunchi, ca Zosima, în fața briciului împrumutat cu care Domnul rade popoarele, căci a-i ucide în fașă pe cei ce vor ucide și schilodi ar fi răzvrătire și blasfemie, ca și când ai vrea ca răstignirea să nu fi avut loc și Hristosul să nu fi murit pentru păcatele tuturor. Femeia se ridică după o vreme (în care, cu ochii-nchiși, se rugase poate fierbinte) și-l luă-n brațe pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se lămurească dacă ești capabil să-i aperi atunci când îți va veni rândul să păzești zidurile, de aceea va trebui să te lupți cu ei. Nu aș putea să spun care dintre aceste încercări e mai periculoasă, fiindcă a-l blasfemia pe întemeietor înseamnă să te expui execuției instantanee a fratelui-profesor, chiar dacă ceea ce spui izvorăște din neștiință, și nu din rea-voință. Ai toate șansele să nu ajungi niciodată Ucenic, darămite Frate. Poate că ai să-mori înainte să ajungi prin propriile-ți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
atunci când vei avea nevoie de el. ― Cei din Alderbaraan par să aibă nevoie de o nouă Lume Agricolă destul de curând. Urgentează, te rog, educația lui... ― Cum spui, Sfinția Ta! Dar să știi că nu ai fost niciodată atât de aproape de blasfemie ca acum. Străinul ăsta nu e nicicum un Mîntuitor! Nu-l compara cu Stin! Maria ieși din încăpere cu pași înceți și Abatele auzi ușa închizîndu-se chiar în momentul în care începea să urce scările. Doamne Dumnezeule, simt Armaghedonul tău
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și vă simțiți mai aproape de Ustin și de Dumnezeu. E tare bine în Templu și poate că asta este și marele tău semn de întrebare. Fiindcă oamenii s-au grăbit să se adăpostească, încă de la prima ploaie sub acoperișul Domnului. "Blasfemie!" au strigat câțiva, în timp ce cei mai mulți au replicat că Dumnezeu însuși trimisese ploaia și că, de vreme ce nici un trăsnet nu a lovit Templul, înseamnă că stropii grei au fost un semn, menit să îi facă să intre în casa Lui. Și Laak
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să spună tuturor ce greșeală făcuse. Nici o scriptură nu interzicea femeilor să conducă Abația. Lucrul acesta nu se întîmplase însă niciodată, și Abatele știa mai bine decât oricine că și precedentele aveau felul lor pervers de a se transforma în blasfemie și apoi în păcat capital. Realiză abia prea târziu că își lăsase mintea să hoinărească liber în prezența lui Aloim. Întoarse repede privirea și expresia feței tânărului îi confirmă instantaneu că starea lui de spirit se modificase simțitor. Ochii lui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
putem înțelege. Dar faptul că e mereu acela care însămînțează Lumile Agricole, numai pentru ca, o dată întrupat acolo, să se jertfească din nou, ne dă puterea și speranța, ne face să fim ostașii lui de-a pururi. ― Dar, dar... E o blasfemie! Să-l jertfești mereu... bolborosi Aloim. Pe frunte îi înfloriseră broboane de sudoare. ― Sfântul Augustin cel Nou și clonele sale nu fac decât să parcurgă, de sute de ori, același drum. Destinul fixat de însuși Dumnezeu atunci când l-a trimis
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se stinseră însă precum toate celelalte, și Abatele începu să creadă că doar durerea pe care o simțea în pumnul cu care lovise basorelieful era pedeapsa pe care un Dumnezeu înțelegător, sau poate un Dumnezeu nepăsător i-o lăsase pentru blasfemia sa. Își ridică ușor ochii și aruncă sculpturii o privire printre gene. Și ceea ce văzu aproape că îi taie răsuflarea. Capul Sfântului Augustin se crăpase puțin, lăsând să se vadă că e alcătuit din alt material decât cel al restului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu aproximație cum trebuie folosit, dar nu se îndoia că el conținea o scrisoare de demult. Își dădea seama acum că Hristobal nu fusese soldatul fericit pe care și-l închipuise. Și cum ar fi putut fi, de vreme ce făcuse o blasfemie poate mai mare decât el și dorise să se adreseze cuiva care ar fi avut nebunia de a sparge capul Sfântului Augustin cel Nou? Se grăbi să ajungă în Camera Ouălor. Acolo, într-un colț, existau câteva mașinării, unele dintre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fără Dumnezeul său? ... și cât de speriat ar fi Domnul nostru atunci. - Folosești vorbe cu mult dincolo de puterea ta de înțelegere. - Domnul e deasupra mea și lumina Lui mă călăuzește în tot ceea ce spun. - Nu trebuie să te joci cu blasfemia! Domnul nostru nu e nicicum hainul zeu creștin. El e în orice piatră pe care o atingem, e în tăișul sabiei cu care îi măcelărim pe necredincioși, e în navele cu care străbatem nimicul negru spre planetele de Însămânțat. Dumnezeu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
3 2254 Sălbatec fulger răsculat împrotiva lumilor și esilat de univers [î]n spăimânta lui într-un veșted corp de om. 4 2254 Voi pune aripi urei mele de ți se va părea geniul stingerei. {EminescuOpVIII 251} 5 2234 [atîta] blasfemie încît să se sperie chiar fulgerele și să nu mă trăsnească, să amorțească tunetul și să tacă, să-ngălbenească soarele și să se stingă. Să tremure stelele și să cază, să se-nfioare râurile și să s-ascunză-n pământ. Să sece fața
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
corpul ei un nor? E o închipuire nedemnă va să zică. În tine e un demon - în nori nu e nimică. Tu împopulezi marea cu suflete mărețe Și stelele de cântec le împli, și cu fețe De îngeri împli cerul. Aceasta-i blasfemie. Ia una câte una icoanele-aurie, Ia una câte una o und', o stea de foc Și toate sunt nimica... când toate la un loc, Cum le-mpreuni tu, frate nedemn de sânta cale Ce ai ales, s-înstare de stric mințile tale
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vorbit extrem de elogios despre spectacolul nostru, spunând cât e de tineresc față de vechitura lui Marceau. M-au durut teribil cronicile. Evident că mă bucura faptul că apreciau tinerețea Mantalei mele, dar să-l înjuri pe Marceau, asta era chiar o blasfemie. Mantaua este un examen pe care îl treci sau nu, așa că dacă ai avut curajul să te apuci de un astfel de text, înseamnă că ești suficient de bun sau de nebun să și izbutești, iar asta, desigur, nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Viețile sfinților, are niște ediții îngălbenite de vreme, zice Roja. — Mare scofală, nu se lasă Curistul, asta nu demonstrează nimic, tot un ciripitor e și el, altfel n-ar fi rezistat atîta timp în culcușul lui confortabil din sînul Bisericuței. — Blasfemie, se distrează Roja, ce răspunzi la asemenea acuzații, Părințele? — Fie cum doriți, se supune taximetristul, răsucind butonul de pornit-oprit al stației, acum e liniște și pace, le spune, puteți complota după pofta inimii. Mă așteptam să discutăm despre lucruri serioase
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
autocunoaștere: „Eu sunt străin. Străinul ce-și scoate/ ca pe un câine În lesă/ corpul viu la plimbare” (Mesagerii). Expediția Întru adevăr, pe serpentinele și În străfundurile sale cu miasme, decupează pas cu pas și niciodată deplin teroarea coșmarului terestru, blasfemiile bufone, reluând rugi Întoarse nu În blestem, ci În reportaj acid, insuportabil, pentru că limitat la el Însuși, suficient sieși. Prezidează „tribunale ale subteranei”, insomnia este perpetuă, Îngerii apar În „cete antropofage”, trecutul nu poate fi revocat nici prin amnezie. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și de acum. Șocul nefericitei publicări a eseului Felix Culpa a fost neașteptat, chiar dacă isteria care urmase era previzibilă. Întâlnirea de la Viena restabilise doar formal comunicarea. * Revenit la New York, am aflat că În România se Întețiseră zvonurile În legătură cu noua mea blasfemie (eseul „Incompatibilitățile”, apărut În The New Republic). Revista România literară declanșase deja atacul, pe mai multe fronturi, fără a oferi cititorului textul incriminat. Nu mai puteam repeta tăcerea care să aștepte zadarnic restabilirea bunului-simț, cum procedasem după 1992 cu recenzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
publicată În Vest, primul domiciliu lingvistic străin acordat textelor mele. Zidul Îl simțisem, ani de zile, În mine Însumi și În jurul meu Încă În România Clovnului Tiran. Dar În 1987, Îl contemplam de aproape. Santinele și posturi de pază contra blasfemiei, pe partea cealaltă, amuzante graffiti de carnaval pe partea asta. Într-una dintre frecventele plimbări nocturne În jurul conturului chinezesc, am fost surprins de cuvintele vecinului meu de apartament din blocul DAAD de pe Storckwinkel. Colegul și amicul meu francez se plângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sunt localizate În tragedia totalitară, al cărei cobai și martor, deloc excepțional, ci mai curând obișnuit, a fost să fie, ci În realitatea postcomunistă „globală” al cărei cetățean a devenit. Surprizele nu cu totul surprinzătoare pe care le oferă recrudescența „blasfemiei” și a tendințelor centripete naționaliste și mistice În tranziția Europei Răsăritene de la societatea până mai ieri Închisă a așa-numitului „socialism real” la cea În curs de deschidere spre democrația pieței libere capitaliste, ca și relația deloc pacificată dintre exilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]