5,205 matches
-
sus, cu o mișcare scurtă, de fiară lovită mortal. Pregătit, Mihai așteaptă loviturile palmelor. Dumnezeule mare! șoptește Maria tremurînd toată, ca de friguri, făcînd o jumătate de pas, pînă lîngă Mihai, căutîndu-i gura cu înfrigurare. Și tu ești ca un blestem, și tu... îi șoptește, rupîndu-se o clipă din sărut, învăluind privirea lui Mihai cu toată privirea ei, în care au explodat sclipiri fierbinți. Apoi, ca și cum astăzi, întîia oară, ar fi descoperit sublimul jocului, se dăruie cu voluptate palmelor care, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
urmă, le dau de gol; luminițele dinăuntrul lor nu se aprind la comandă, ele există ori ba. Și-n ochii Mariei s-au aprins azi steluțe cînd, sărind din fotoliu, mi-a strigat: "Dumnezeule mare! Și tu ești ca un blestem, și tu...", dar s-au stins brusc, acoperite de durere, cînd a țipat cu sălbăticie. Chiar atît de inuman să se fi purtat bărbatul acela cu ea?! Hm!... Acel bărbat, care e tatăl biologic al Doinei..." Să aflăm și părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
seara trecută, Bull își dădu seama că Pilsurile băute îi șterseseră din minte celelalte detalii. Nu se știe dacă nu cumva Razza Rob, ca un soi de magician obscen, nu-l căpătuise cumva pe Bull cu vaginul. Poate era vreun blestem care să sugereze redundanța sexualității lor comune. Cine poate spune? Pare destul de plauzibil. N-ar avea nici un haz să plantezi un vagin în dosul genunchiului unui bărbat oarecare. Te-ai fi putut alege cu un militant pentru drepturile minorităților sexuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și violentă pe care o dădea ideii de sexualitate. Prin urmare, acest băiat, care lucra în mediul birocratic de provincie, un director de servicii sociale sau ceva de genul ăsta, dansase în jurul focului (gaz, imitație de bușteni), rostind incantații și blesteme, uimind și, în cele din urmă, oripilând un grup de puberi, pe care îi amețise în prealabil cu cidru în care dizolvase Mogadon. Fusese un caz celebru. Demn de luat în seamă. Până și Tittymus, prietenul și contemporanul lui Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe post de Ion Iliescu: „Bătrâna piticanie erotică Fane Pohticiosu n-a mai scos nasul din crețul jupâneselor decât ca să pecetluiască trădarea de țară, pacea ticăloasă cu turcul. Curvăsăria de la Curtea Domnească e mai greu de îndurat decât foamea și blestemul pentru masele de moldoveni năpăstuiți. Oricâte biserici și-ar trage acest Scaraoțchi sângeros, Dumnezeu vede și judecă” etc. etc. Opoziția, adică Theodor Stolojan, a refuzat să se așeze în tribuna zero și stă în picioare, lângă țarcul presei, bodyguardat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
celor ce s-au petrecut atunci, de ce, dintre toți șoimii patriei, tocmai eu am fost cel desemnat să depună mărturie pentru calitatea îndoielnică a unei mese? Se prea poate, nimic nu e exclus, ca la mijloc să fi funcționat și blestemul bucătăresei. Cert este că, atunci când m-am trezit, și, credeți-mă, am făcut-o aproape instantaneu cu fenomenul acela răvășitor, am trăit niște clipe nu tocmai plăcute. Pentru că una este semnul lui Dumnezeu, și cu totul altceva să te așezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cum s-a ajuns cu chestia aia până la mine? Știu, știu, e demn de milă ce-am făcut în zilele ce-au urmat. Să le explici unor oameni care au crezut în tine că nu e tocmai vina ta, că blestemul bucătăresei, că mazărea a fost așa și pe dincolo, că, întocmai ca o replică dintr-un film pe care nu-l văzusem, „nimeni nu-i perfect“, că, vezi Doamne, am fost otrăvit de un dușman de-al meu, unu’ Cristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
adus-o în pragul nevrozei cu coborâtul meu duruitor din cinci în cinci trepte, cu izbiturile în balustrada metalică, cu replicile mele nesuferite și cu atâtea acțiuni de gherilă, eu, care am auzit din gura ei sute de ocări și blesteme, care am încasat palme, nuiele și curele usturătoare, ei bine, eu am rugat-o într-o zi de primăvară, senină, să-mi împrumute un ciocan, o șurubelniță și o daltă. Era puțin după prânz, tocmai ieșisem de la școală pe la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să vezi! În ultimul război, asemenea oameni - cu excepția unor irlandezi cum era Casement - erau totdeauna plătiți, ceea ce atrăgea doar o anumită categorie de indivizi. În războiul de acum, se Înfruntă tot felul de ideologii. Cel pentru care aurul este un blestem simte o atracție firească față de sistemul economic german. Cei care au tunat și-au fulgerat ani de zile Împotriva naționalismului asistă acum la prăbușirea tuturor vechilor frontiere naționale. Pan-Europa lor se realizează, dar, ce-i drept, nu chiar așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
îndrumătoare numai spre trecut, e, după cum s-a amintit, cu adevărat vinovată de eroarea de perspectivă în chestiune. Ea nu îndeamnă pe oameni la acțiune, la luptă, la ceea ce teologii numesc agonie, ci, înfățișând trecutul ca un destin, ca un blestem, învață pe oameni apatia. Creștinul singur - o arată Unamuno, în «Agonia creștinismului» știe să deprindă sensul luptei, al agoniei. Istoria obișnuită înlocuiește agonia prin apatie, constituind astfel cea mai proastă școală cu putință pentru individ. Din punct de vedere moral
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
știe unde a pus moneda favorită. Acum secvența asta... ducă-se dracului! - Cum merge cu renovarea? îl salut pe Gabriel, muzeograful. - Prost! Bani puțini, nici nu lucrează cum trebuie, niște amorțiți... Și dac-ar fi numai asta! Parcă e un blestem, a apărut un soi nou de mucegai, poate din cauza ploilor interminabile, se extinde foarte repede, are sporii rezistenți și se-mpânzește pur și simplu pe ziduri. E incredibil! Mi-au spus cei de la conservare că e dezastru, a cuprins tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de la armată, și s-a apucat să sape vârtos. Oamenii râdeau că, mai dându-și peste fluieru’ piciorului, popa înjura și scuipa printre dinți. Parcă-i luase strechea pe toți, babele stăteau în fața blocurilor și vorbeau numai de flăcărui albastre, blesteme și alte parascovenii. Țigăncile erau chemate să stingă cărbuni, să dea în ghioc, dacă unu’ sau altu’ se va îmbogăți. După vreo două săptămâni, oamenii s-au mai plictisit văzând că nu dezgroapă decât cutii de conserve, oase de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la întâlnirea de la școală și-a spus c-a citit în niște cărți că, atunci când s-au retras în fugă, grecii din Eteria au îngropat pe-aici toate comorile pe care le-aveau cu ei și-au aruncat și-un blestem, să nu poată nimeni să le găsească. Pe urmă, câteva țigănci au descântat, au turnat și-au început să li se arate semne, să joace flăcărui albastre... Nu așa a înnebunit al lui Dobre și s-a spânzurat de stâlpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ei, i-au dat până la urmă drumu’... Dar au împânzit milițenii locurile, au întors toate pietrele, au măsurat, au săpat, mai mult noaptea. Până la urmă au ajuns la popă și l-au rugat să le deschidă cartea, să le alunge blestemul, să aibă milă de soldați. Că, dacă nu găsesc nimic, vor putrezi săracii la canal. Și popa de la Sfântu’ Andrei le-a citit și dup-aia a început și el să sape, după semne numai de el știute. Spunea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aminte de el, și o invadă expresia de surpriză și agonie cînd acesta Începuse să se Încovoaie, cu trupul tăiat de jur Împrejur. Încă o dată, destinul ei era să atragă nenorocirea ființelor pe care le iubea, iar acela era un blestem de care nu avea să scape niciodată, fiindcă se afla În ea Însăși și În propria-i voință, nedepinzînd de factori exteriori. Vreme de cinci luni În Quito, o săptămînă În Guayaquil și zece-douăsprezece zile de navigație prin apele liniștite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prin aer și se afundă pentru totdeauna În mare, tras la fund de greutatea lanțurilor sale. Căpitanul Lazemby, care avusese timp să-și ațintească telescopul asupra lui Oberlus Înainte ca acesta să dispară ca o fantomă printre arbuști, Își urlă blestemul: — Asasin blestemat! răcni el. Garret! Barca la apă! Adu-mi-l pe fiul ăsta de cățea ca să-l atîrn de vela mare! O sută de bărbați ai marinei britanice debarcară cîteva minute mai tîrziu pe coastele și plajele Insulei Hood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
seama că Lică Făinaru îi făcuse un serviciu mai mare decît își închipuise. De fapt îl scutise și de o întîlnire propriu-zisă cu Cocoș. Mai mult nimeni nu-i putea oferi. Dar el nu putea să nu verifice. Acesta era blestemul slujbei la Mihai Mihail. A coborît la Medgidia într-o noapte atît de luminoasă, încît gara părea o căsuță din poveste. Năpădită de iederă și trandafiri cățărători, reușea să acopere mirosul de fier încins și păcură al liniilor. Era singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de acela care s‑ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului. Atunci, cu vorbe Însuflețite și amenințătoare, Îi Înfățișau caznele ispășirii veșnice. „Să vă fi ferit zeii“, avea să consemneze un păgân, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să‑i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și‑au răsfirat puterea atrăgând mulțimea credincioșilor, s‑au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vârându‑le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vârându‑le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și asta numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile lor tainice unde‑i afuriseau pe necredincioși, unde dădeau foc scrierilor potrivnicilor și aruncau blesteme pe capul Îndărătnicilor. Lumea se arăta tot mai cucernică, iar ei blagosloveau pe evlavioși și‑i afuriseau pe nesupuși. În acest moment Își va face apariția Simon zis Magul. El propovăduia că Dumnezeu era un apostol tiran, iar un tiran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotând În mareea cântărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trâmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plânsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care‑i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sângele purpuriu al soarelui cald, așadar, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
elucidarea unor fenomene ancestrale, sau la unele precizări, căci va dezvălui cititorului imaginea vieții de pe lumea cealaltă, cu un realism care‑i singularizează nu numai intuițiile, ci și revelațiile primite de la Dumnezeu. Îmi amintesc de povestea unui tînăr care, după blestemul mamei, va fi luat de o forță misterioasă, smuls de pe pămînt și Înghițit de hăul unui găvan unde va trăi patruzeci de zile, aidoma spiritelor, după care se va Întoarce și va trăi supus legilor care domneau acolo. În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
amărască maică-ta toate zilele care mi-au mai rămas de trăit? se tângui bătrânul. Ce-ar zice dacă te-aș împinge chiar eu într-o aventură atât de absurdă? Dincolo de-al Cincilea Cerc nu există decât moartea sau blestemul de a naviga veșnic, fără nici o speranță de întoarcere. Nu și dacă vasul este comandat de Miti Matái. Nimeni, niciodată, nu s-a-ntors de două ori din Al Cincilea Cerc, spuse convins Amó Tetuanúi. Și nimeni nu se va întoarce. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în accepțiunea ei cea mai crudă, întrucat vechii polinezieni trăiau cu convingerea că în interiorul celor mai sângeroși rechini - și fără îndoială cel mai sângeros dintre ei era Teatea Maó -, salășluiau sufletele dornice de răzbunare ale oamenilor care fuseseră condamnați la blestemul etern pentru crimele oribile pe care le-au săvârșit. Locuitorii acelei insule - care făcea parte din micul arhipelag Tokelau, aflat la nord de Șamoa - erau oameni amabili, deși nu excesiv de primitori, si acceptaseră prezenta călătorilor veniți de departe așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
răsărit. La patru mile depărtare de coastă, Miti Matái ordona oamenilor să lase vâslele și să aștepte. Tapú Tetuanúi ar fi dat oricât ca să le vadă fetele dușmanilor lor, atunci când aveau să descopere că asupra insulei lor se abătuse un blestem sub forma unui uragan, urmat de altul și mai cumplit, în chipul unor războinici dornici de răzbunare; să privească, de asemenea, cum le dispare de pe chip bucuria întoarcerii glorioase, atunci când își vor da seama ca în timpul absenței lor pierduseră practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
târziu. Eu... Ștefan o opri. Nu vreau să știu. Dar ea dorea să se explice, să-și descarce conștiința care, o dată mânjită, nu mai putea fi spălată. Îmi pare rău, îmi pare atât de rău! A fost o nebunie, un blestem! Bărbatul acela e mort. Ce-ai făcut? L-ai înjunghiat când ți-ai venit în fire? Luana izbucni în râs, amestecă plânsul cu râsul, îi sări în brațe și-l strânse cu putere la piept, gata să revină la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]