4,944 matches
-
de a-l pune pe picioare pe Dither, n-a slujit la nimic. Într-o noapte cu lună plină l-am înmormântat sub liliacul ai cărui muguri plesneau de sevă. În porthartul lui uzat erau câteva scrisori, fotografia unei femei blonde împingând un landou și ținând un băiețel de vreo trei ani de mână și fotografia unui grup de bărbați. Simion le-a împachetat cu grijă și le-a pus în ranița ponosită, singurul lui bagaj. Printre puținele obiecte care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
patru generații. Cei mai vâstnici, Artenie și Ulitia, aveau spre optzeci de ani. El înalt, osos și încă foarte drept și dârz pentru anii lui. Ea, o bătrânică micuță, firavă, cu ochi albaștri limpezi și expresivi. Fetele lor, două gemene blonde zdravene, Olga și Ana și bărbații lor, Andrei și Vadim, doi slăbănogi înalți de parcă ar fi fost fii iar nu ginerii lui Artenie. Ana avea la rândul ei o fată, Iuliana măritată cu Vasili și aveau trei băieți de paisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Cel de Sus și mama natură mă ajutau să le rezolv mai mult sau mai puțin bine. În fine, începuse iarna când cei doi militari gradați ne-au vizitat din nou, de data asta însoțiți de un civil, un bărbat blond, înalt, cu un chip sever asprit de o scrutătoare privire albastră. Comandantul mi l-a recomandat ca fiind Gerhard Bosch, medic german care se ocupa de crearea unui nou spital pentru femeile din lagărele din zonă. Din acea clipă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
viața și-a urmat cursul până în august '68 când au început să circule zvonuri că rușii se puseseră din nou în mișcare și că trenuri militare erau în drum spre Cehoslovacia. Într-o zi, spre prânz, un ofițer înalt, chipeș, blond, a bătut la poarta noastră. Am văzut-o pe Minodora făcându-se roșie ca para focului înainte de a se repezi la el ca să-l îmbrățișeze, strigând cu un fel de disperare în glas: "Vasili ! Vasili ! Vasili !". Vasili, căci frumosul tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nevastă încărcat cu o traistă doldora de franzele și seleam, ca să mănânce și ei pe săturate că el a topit de unul singur o franzelă întreagă și-un seleam și a lins nu mai puțin de trei halbe de Regină blondă... Așa sătul și bine băut parcă nu-și amintește să mai fi fost vreodată... și la chimirul lui lustruit de vreme cu peste una sută lei ce-i dădea siguranță și-l făcea să se simtă și el gospodar printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cumva chiar tu în persoană și cu Bibescu împreună aveți ceva interese obscure? Că așa s-ar părea la prima vedere... Nu! Dar cel puțin eu îl suspectez pe neamț că nutrește gânduri fascisto-revanșarde și ideea superomului arian cu plete blonde și cu priviri albastre. Iar eu mai pot adăuga amănuntul că cineva ar fi citit în caietul confiscat cum că Müller și-a arogat calitatea de tribun al nemților și le spune direct că Germania se va putea unifica numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
valențe mai afective. Repetițiile mele au atras atenția bunicii, care a și ascuns oglinda și i-a spus, tot șoșotind, bunicului, că dau semne de ușoară țicneală. Singura ființă din sat care nu scotea limba la mine era o codană blondă cu ochi verzi, bucățică bună, cum ar fi zis ninetistele, o dulceață de fată puțin mai tinerică decât mine, care, ori de câte ori ne întâlneam, mă privea drept în ochi și-mi zicea ca un înger: "Depravatule!" Făcea însă parte dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de franceză, care ținea de mână un copilaș foarte, foarte drăgălaș, negru și el. Aha. Sunt printre prieteni. Mă ridic greu. Văd. Se apropie coloana oficială. Ceaușescu și Mobutu sunt în prima mașină. Strig, la unison cu negrul cel mare, blonda prietenă și cârlionțatul mic: "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!"... Zice blonda: "Perfect! Acum strigă, de unul singur, dar în franceză..." Nu știu ce să fac. Îmi împleticesc, totuși, limba, fac repetiție, sâsâind ca un șarpe, și încep, solo: ""Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îmbrățișarea lui Angi, care mă aștepta deja cu mâinile întinse. Cum îmi stă? Ești încântătoare. Purtam o rochie nouă, bleu, lejeră, scumpă poate puțin cam extravagantă la croi, dar nu indecentă. Îmi scotea în evidență nuanța fermecătoare a ochilor. Părul blond și lucios, ca al lui Angi, era prins într-un coc sofisticat, cu fire subțiri. Ținuta mea era pretențioasă. Angi purta, ca de obicei, un costum, nou, verde închis, evidențiindu-i și lui ochii verzi, unici, limpezi. Pantofii negri erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
F. S. Fitzgerald) și călduțe. Aerul este curat și în atmosferă plutește iubirea. Cu stimă și respect, Augustin Soul. Atlantida Era soare afară. Stătea întins pe plută, cu hainele îmbâcsite de sare, navigând în derivă pe apa liniștită. Avea părul blond, mătăsos, firav, care își păstrase încă strălucirea. Din cămașa sa albă rămăseseră doar bucăți zdrențuite. Din pantalonii de piersică mov, la fel. Dormea. Gemea. Se trezea. Țărmul era aproape, voise să plece de la el? Sau spre el? Păduri tropicale, ordonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Apoi căzu și nu se mai ridică. Următorul lucru pe care și-1 aminti era căldura. De el se apropiară oameni. Doi. Blânzi. Era la răcoare, la umbra unui copac. Simțea rouă rece. Fata era suplă, cu pielea albă, părul blond revărsat des în bucle mari până la genunchi. O Evă. El era mai înalt, bine făcut, cu părul negru și o virilitate remarcabilă. El era Adam. Iar el, îmbrăcat, nu nud ca ei, era Șarpele. Eu sunt Atlant, spuse el. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
scurți și tricoul său preferat. Se pregătea să asculte știrile și auzi soneria. Primul reflex fu să ridice receptorul de la telefon, dar își dădu seama că era ușa. La unu noaptea. Luă halatul pe el și deschise ușa. Avea părul blond, lucios, cu reflexe arămii, ondulat rebel, dând numai impresia începutului unor bucle. Fața fină avea pielea albă. Buzele subțiri luceau. Avea buzele roșii iar ochii albaștri și nasul curbat făceau figura ei armonioasă, frumoasă. Am văzut lumina aprinsă..., începu. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
m-a întrebat de câteva ori cate ceva. De fiecare data intra în vorba cu un ,,Excuse me", apropiindu-se de mine. Mi-a oferit chiar și alune. Era de o statură medie, puțin slăbuț, fata alungita, fruntea înalta, parul blond, poate puțin peste 30 de ani. Pe culoarul trenului însă am putut vorbi mai pe îndelete. Venea din estul Europei și pleca acasă la Kiev. Totuși va poposi în drumul de întoarcere la Iași. Lucra în construcții. M-au impresionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Căci Luna e rece, singură, feminină. Și Soarele arde prea tare. Și căci Luna lui îl face singur, de neatins, și pe tine Soarele te ține-n cununa de raze. Și căci Luna e rea și udă, iar Soarele e blond și bun. Căci Luna alină răcoroasă cu stropi de roua lăcrămioarei ceea ce Soarele a pârjolit. · Trei culori cunosc pe lume: roșu sânge galben soare bleu văzduh și libertate Trei culori cunosc pe lume: văzul melodia și simțirea Cu doar doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
internaționale, sosea în arhipelagul lor iubit și umbra unui alt soi de frumusețe de femeie, unul cu care ele nu puteau să lupte. Fetele din Apus erau, prin comparație, uriașe, cu sâni enormi, cu picioare lungi și drepte, cu păr blond sau roșcat și cu ochi verzi sau albaștri. Nu bărbații le alegeau pe ele, ci ele însele își alegeau bărbații. Tinerele maiko și-au dezbrăcat veșmintele de mătase, pentru a descoperi că secolele de șezut în poziția tradițională, cu picioarele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
boy când îi arăt cartonașul cu desenul unui băiat. Vreau să știu mai multe despre girl si despre boy insist eu. Yuro îmi spune că nu îi cunoaște. Girl are ochelari. "Bine, dar este japoneză?" insist eu. Girl este albă, blondă și are ochii albaștri. Yuro tace. Yuro ridică din umeri. Yuro deliberează. Nu, Yuro nu poate răspunde, pentru că Yuro nu o cunoaște pe girl. "Bine, dar ai văzut tu vreo japoneză blondă și cu ochi albaștri? Gândește-te la prietenii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dar este japoneză?" insist eu. Girl este albă, blondă și are ochii albaștri. Yuro tace. Yuro ridică din umeri. Yuro deliberează. Nu, Yuro nu poate răspunde, pentru că Yuro nu o cunoaște pe girl. "Bine, dar ai văzut tu vreo japoneză blondă și cu ochi albaștri? Gândește-te la prietenii tăi, la rudele tale" insist eu. Yuro deliberează. Yuro râde, victorios: "Nu". "Ei bine, atunci înseamnă că nu este japoneză" insist eu. Yuro tace. Yuro ridică din umeri. Yuro nu este convins
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ușor vânticel, tocmai bine de călătorit. După ce a trecut de băiatul care ducea două găleți pline cu apă, s-a gândit să întoarcă capul să-l mai vadă odată pe cel care-i vestea o călătorie cu succes. Tânărul, un blond reușit cu plete ce-i acopereau umerii, cu niște brațe lungi, adus puțin de spate din cauza găleților grele care-l trăgeau la pământ. Când mergea aducea picior peste picior, parcă era la cosit pe o coastă abruptă. La un moment
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe acolo, Întrucât strada era cale obligatorie de trecere spre Piața Mare și Palatul Regal. Dar, ridicând un moment ochii atunci când careta a ajuns În dreptul nostru, am observat o portieră fără blazon și, În cadrul ferestruicii, chipul unei copile, un păr blond pieptănat În zulufi și privirea cea mai albastră, mai limpede și mai tulburătoare din câte am văzut vreodată În viața mea. Ochii aceia s-au Întâlnit o clipă cu ai mei, apoi, purtați mai departe de mersul caretei, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sau secretar de cancelarie; Însă purta un inel gros de aur cu pecete pe degetul mic al mâinii stângi. — Poate totuși o Înțepătură, ceva, Îl auziră sugerând pe un ton prudent. Ceva care să justifice incidentul. — Dar numai celui mai blond, preciză celălalt. — Desigur, Excelență. Alatriste și bărbatul cu capa neagră schimbară o privire profesională, consultându-se parcă asupra Înțelesului cuvântului Înțepătură și asupra posibilităților - mai degrabă neverosimile - de a deosebi un blond de altul În toiul unei Încăierări și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care să justifice incidentul. — Dar numai celui mai blond, preciză celălalt. — Desigur, Excelență. Alatriste și bărbatul cu capa neagră schimbară o privire profesională, consultându-se parcă asupra Înțelesului cuvântului Înțepătură și asupra posibilităților - mai degrabă neverosimile - de a deosebi un blond de altul În toiul unei Încăierări și al nopții. Închipuiți-vă tabloul: sunteți domnia voastră atât de amabil să veniți aici unde bate lumina și să vă dați jos pălăria, mulțumesc, văd că sunteți cel mai blond, dați-mi voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de a deosebi un blond de altul În toiul unei Încăierări și al nopții. Închipuiți-vă tabloul: sunteți domnia voastră atât de amabil să veniți aici unde bate lumina și să vă dați jos pălăria, mulțumesc, văd că sunteți cel mai blond, dați-mi voie să vă vâr un deget de oțel toledan În pipotă. În fine. Înfofolitul În capă se descoperise intrând În Încăpere, așa că acum Alatriste Îi putea vedea chipul În bătaia felinarului de pe masă, care Îi lumina pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din Madrid cunoștea reședința contelui de Bristol, ambasadorul Angliei. — Treaba trebuie să pară, continuă mascatul, atacul unor bandiți oarecare asupra celor doi călători. Asta presupune jaf: prin urmare le luați tot. Ar fi bine să-l răniți pe cel mai blond și mai arogant, care este și cel mai În vârstă; o crestătură Într-un picior sau un braț, dar nu prea gravă. În ce-l privește pe cel mai tânăr, e de ajuns să-l faceți să tragă o sperietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a aparține nobilimii, dețineau posturi importante la Curte. Pe mine, totuși, nu mă interesa ambalajul, ci conținutul. Mânuța aceea, Încă infantilă, albă ca hârtia de mătase, care apărea discret, sprijinită de cadrul ferăstruicii. Reflexele acelea aurii ale părului lung și blond, pieptănat cu cârlionți și zulufi În tirbușon. Și ochii. În ciuda timpului scurs de când i-am văzut Întâia oară și a multelor aventuri și neplăceri pe care irișii aceia albaștri aveau să mi le aducă În viață În anii următori, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
catârcelor stropeau cu noroi, arogante, pe oricine le ieșea În cale. Dar În dimineața aceea ceva le-a tulburat rutina. În loc să treacă pe dinaintea tavernei, ca de obicei, continuându-și drumul În sus pe stradă și oferindu-mi fugara viziune a blondei călătoare, vehiculul s-a oprit Înainte de a ajunge În dreptul meu, la vreo douăzeci de pași de Taverna Turcului. O bucată de doagă ruptă se lipise din cauza clisei de una din roți, Învârtindu-se cu ea odată până blocase axa; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]