970 matches
-
noi, bunul Dumnezeu!... își zise el și făcu cruce, plecându-și ochii către sf. Icoană. Din icoană, Sfânta Fecioară îl privea cu bunătate. ”Doamne, nu mă pedepsi!... Păzește-mă, Doamne... Păzește-mă!” Zorile se revărsară printre faldurile perdelei ca o boare. Deschise ochii... În jurul lui singurătatea veghea singură. Vroia să se trezească din acea noapte lungă, lungă și străină. Se simți dintr-o dată, într-o uriașă însingurare, rupt de tot ce-l înconjoară și, o tristețe grea îl cuprinse... - Acestea să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cuprinse o milă fără margini, pentru Vasilica, o dorință nebună de a fi lângă ea... de a-i cere iertare, de a o mângâia. Răsfrântă, lumina lunii se revărsa în cameră. Se apropie de fereastră. O ceață ușoară ca o boare se prelingea peste case, apoi, înălțându-se deasupra fantomatic, printre copacii desrunziți, părea un cimitir plutitor... Cât a rămas așa, cu privirea țintă afară, n-a știtut. Simțea cum însigurarea se strâse în jurul lui ca un brâu. -... Te naști singur
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ziua aceea nici nu se cunoscuseră. Erau veseli, chiar puțin fericiți, nu se putea spune sigur, fericirea, fie și ca o adiere, avea totdeauna ceva maladiv, adică, mai mult sau mai puțin, tulbura mintea, indiferent pe cine atingea; cînd trecea boarea, lumea se arăta așa cum era, ostilă, poate de aceea omul caută, conștient sau instinctiv, plăcerea, existența devine astfel mai suportabilă. Mai toate plăcerile omorau Încet; oricum ai fi privit lucrurile, nu era deloc lesne să exiști. Cei doi trăiau un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe șosea în jurul său. Era departe, pe un povârniș lipsit de vegetație, aplecat mult din mijloc pentru a susține greutatea rucsacului prins bine pe spate și a putea urca prin minim de efort. Aerul cald era împrăștiat ușor de o boare ce abia punea în mișcare vârful puținelor fire de iarbă aproape îngălbenite. Liniștea apăsătoare se întindea până sus, la vârful pe care dorea Tainicele cărări ale iubirii să-l cerceteze la lumina zilei. Spera să ajungă la timp, să nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
s-a înțeles nimic. Nu m-am opus. Încă dansam, când trupul meu rămânea doar în lenjeria intimă albă pe care o îmbrăcasem special pentru acea seară... Iustin a îngenuncheat și a început să-mi sărute sânii ușor ca o boare, abia atingându-i, apoi pântecul, ceva mai vioi, trecând gradat la coapse, dar atât de apăsat, încât picioarele mele au început să tremure de plăcere. El a observat acest moment și s-a ridicat încet, m-a luat în brațe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ei, până la urmă, că hâr, că mâr, ce altceva făcuseră, nu le mărturisiseră?! Mărturisiseră tot. Dăduseră în gât pe toți cei cu care avuseseră de-a face și care îi ajutaseră. Sub genele lui Doru se abătu, așa, ca o boare de plâns, însă Iarba Fiarelor (care avea brațele, literalmente zdrobite, cu ciocanul de frăgezit carnea, fiindcă, la talentul lui, se descotorosea, așa, ca de-un fulg, de orice fel de cătușe) îi făcu ochiul să nu le mai dea și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Isaiia dănțuiește, părintele în cap, blagoslovind, după el mireasa, cu ochii în pământ, ginerele, spăsit și pătruns, brutarul ferind luminările, nașa, socrii mândri, Aglaia și Grigore lăcrimând. Au ieșit apoi la trăsuri, înghesuiți de curioși. Răsuflară. Afară ardea soarele și boarea primăverii le răcori obrajii. Stere se apropie de Lina. - Ți-e frică? o întrebă. -Da. - Las', c-o să fie bine! Se despărțiră. Părinții, cu Grigore și nevastă-sa plecară spre casa dogarului, că acolo era petrecerea. Nunii porniră la fotograf
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
grăbi înapoi. Lucrătorii plecaseră. Femeia lui mătura dușumelele negre, unse cu gaz. Închise ușa în urma sa și-i spuse: - Lasă, du-te de te culcă... Închid eu prăvălia. Lina îl auzi apoi așezând obloanele și deschise ferestrele. Simțea și ea boarea lui aprilie, care venea pe furiș, și se dezbrăcă leneș, întîrziind. Locul fusese împărțit în două. Inginerii bătuseră țărușii, măsuraseră loturile și oamenii se apucaseră de treabă. Întâi a venit Matei, o namilă de român cu un păr rar și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la ăl bătrân, pe la zece a terminat și Didina cu oglinditul. Le plăcea pungașilor! Afară, la poartă, așteptau trei trăsuri, plătite gata, să-i ducă pe sus, să nu se murdărească. Era la sfârșitul lui februarie. În aer se simțea boarea primăverii care venea. O lună bogată și tânără cutreiera deasupra Cațaveiului. Parcă altfel lătrau și câinii. Pe acoperișurile lucioase se fugăreau motanii. Se auzeau streșinile curgând și prin curți se vedea ultima zăpadă, strânsă grămadă pe lângă pomi, la rădăcini. Aerul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
flori si erau încliftați ca domnii. Iar se adunase lumea grămadă. Veniseră cu mic, cu mare, să-l cinstească. Tot Cațaveiul mirosea a salcâm si prin grădini era o troieneală de flori, albe si bogate, pe care atunci le scutura boarea lui aprilie. Lăutarii cântau în convoi ce-i plăcuse Stăpânului la viața lui: La șalul cel negru, PIfngeam ta tăcere, Of, mama mea, Că nimeni nu mă mai iubea... Și mucede ziduri deasupra M-acopereau, Of, mama mea, 315 Iubită
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu rămasul bun al emigrantului al orei”); echivalențe ce se adaugă constelației senzoriale, În secvențe sugerînd voluptatea palpării materiei, a scufundării În mediul ocrotitor: „oglinzi cum mă Înfășoară cum iubesc răcoarea / voastră oglinzi de mătase oglinzi umede În buruieni ca boarea / oglinzi ca evantalii / deschise În oase”. „Spuma”, „lîna norilor”, „blănurile”, „catifelările de ringlode” sînt alte echivalențe ce participă la realizarea unui izomorfism definitoriu pentru viziunea poetului. Iar În final, corespondentul În plan afectiv al senzației tactile generatoare de euforie, - mireasma
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu toate că În spatele lor stă umbra unei mari tristeți. Conrad aruncă o ultimă privire lumii („o privire și fie cea din urmă!”) și privirii se arată o lume de corespondențe misterioase, obiecte aflate În dimineața existenței lor: „Plutește dulce vasul și boarea suflă-n vele; Scînteie-albastră mare sub ploaia sa de stele. Și luncile-eterate cu florile de foc Plutesc strălucitoare, strein și magic joc! Vezuvul varsă focuri În aria senină Și unda ce primește văpaia de lumină Răspunde printr-o ploaie de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Dumnezeu atât de nemărginit încât putea să se aștearnă deasupra tuturor pământurilor și apelor? Ce erau brațele sale, ochii săi, mintea sa? Dumnezeu se ascundea în acea puzderie de arbori, în cântecul asurzitor al greierilor, în țopăitul gărgăunilor, în răcoroasa boare a izvorului de sub stejari? Erau gânduri iscoditoare, dar don Terentio îi spusese să-l lase pe Dumnezeu în pace: oricum nu putea fi zărit sau atins, și nici închipuit. Învățase de la mătușa lui o incantație pentru a îndupleca cerul să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
maghiară, cehă și norvegiană. La Judecata de Apoi a statuilor Pentru prima oară în locul acela și, mai ales, la ora aceea, Petrache simți că nu e singur. Viul pe care îl adulmecase era nedefinit, ca și cum văzduhul însuși zvâcnise. Dar nicio boare nu se strecurase prin vreo fereastră deschisă, căci în jur nu erau ferestre. Nici pași nu se auzeau în împrejmuirea aceea unde fiecare șoaptă răsuna ca în Epidaur. Încotro se întorcea, privirile altcuiva, dacă o fi fost, îi veneau din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să ne coborâm degetul imaginar pe profilul ei, de la frunte până la bărbie. Liniile sunt moi, conturul perfect, trebuie o mână sigură pentru a-l desena dintr-o singură linie. Părul i se lasă bogat peste umeri, printre șuvițe trece o boare care îl înfoaie și e numai a lui. Să vedem, acum, dacă această grațioasă femeie aparține cuiva. Se pare că nimănui, de vreme ce nu are verighetă pe deget. Să nu ne grăbim însă, căci un anumit rol ar fi putut să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ai fost pus, Iisuse, psalmodie, privind cu evlavie la ceasornicul cu pendul, pe care Calu își rezemase cotul stâng. Și adăugă : De ce vii din iad, Hristoase ? Cu îngroparea ta ai zdrobit tot iadul. Grăbește-te, înviază ! Cerurile zvâcniră, coborî o boare de vânt. În dreptul clopotniței, niște table ruginite se loviră una de alta, ca niște chepenguri săltate. — Mi-e frică... șopti Marchiza, dar ceilalți, cu fețele alungite de luminile făcliilor, n-o luară în seamă. Le înțepeniseră genunchii și se mutau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prin tălpile găurite pielea i se vedea la fel de neagră și tăbăcită, așa că laba piciorului se făcuse una cu bocancul. Dormea cu capul rezemat de acordeon, la fiecare mișcare, burduful lăsa să-i scape un vaier din slobozeniile trecute, ca o boare uscată ce fluieră prin streșini. Vorbind aceeași limbă amestecată, acordeonul visa pentru el. Isaia dormea împăcat, cu capul în poala Marchizei, mâna pipăindu-i zadarnic prin iarbă după sticlă și resemnându-se, apoi, să cotrobăie printre pulpele ei, pe sub fustă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
adânceau în somn. De partea cealaltă, mormanul de gunoi respira și el, aburii lui se scurgeau pe povârnișuri. Visele urcară și deveniră atât de încăpătoare, încât contururile lor desenară un munte mai mare decât cel de alături. Marginile atinse de boarea nopții se alungiră ca niște pene, luând chipul unui înger uriaș, mai înalt decât orice înălțime. Iar îngerul morții, cu degetele desfăcute, veni mai la urmă. Și, neputând să se așeze în altă parte, pentru a-și întinde aripile, se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mațele trupului tău, în toate încheieturile și mădularele, de la cap până la picioare și înapoi ! De atâta săltat, se ridicase în picioare. Nu mai privea înspre Maca, bucuria și dragostea lui se adresau acum lumii întregi : — Să te blagoslovească apa rea, boarea și crăpătura pământului, furnicăturile, încurgerile și junghiurile, păienjeneala, zgârcii și poceala ! Ologeala și urzicătura... Să te lovească profețiile prorocilor, Sfântul Ilie să-ți usuce gâtul ca cenușa... Să te bată Dumnezeu cu oftică, cu lepra Egiptului, cu trânji, cu râie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ar trebui să-i pui și pe ei la socoteală. O fi destul ? Tili ridică din umeri. — Când se termină, spuse, înseamnă că a fost destul. Lumina era mierie, așa cum se întâmplă în amiezile sfârșitului de septembrie. Nu sufla nicio boare, flăcăruile se țineau drepte la căpătâiul mormântului. Crucea de lemn era înfiptă lângă cealaltă, de marmură. Dar nu se atingeau, de parcă cea nouă se simțea stânjenită, cu lemnul ei crud, încă viu. Poate că n-ar fi trebuit să mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
el cu un pic din praful de aur. Și nici Grete nu-i uitată, acum că o să ajungă la balamuc pentru că așa a aranjat Hannelore. Și mai înainte ca Lore să se întoarcă acasă în Australia primește și ea o boare de aur de la Mariedl. (Între timp Erna și Grete s-au ridicat și apreciază din ochi cuțitele de bucătărie din bufetul Ernei. Erna iese pentru câteva clipe și aduce o căldare.) MARIEDL: Pe Mariedl n-o mai dor de acum
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
aveau la un trup numai piele și oase.. țăranii se îngrămădeau în păduri unde mai existau izvoare; câmpurile și dealurile pârjolite, galbene, cu mult praf nu ofereau nici măcar smocuri de iarbă pentru animale. N. Labi ș: "Seceta a ucis orice boare de vânt/ Soarele s-a topit și a curs pe pământ/..../ Ciuturile scot din fântână nămol"... sub cerul "fierbinte și gol" (Moartea Căprioarei). Desigur nu urmăresc o viziune apocaliptică și în nici un caz să panicăm populația, mai ales că nu
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și de jur împrejur se afla o pădure deasă. Și mai departe, în întreg ținutul se înșiră sate: Ceaslițî, Ovințî, Spudni, Șevertni, Șestimirovo tot mai afund, mai departe de calea ferată, spre lacuri. Aceste denumiri m-au liniștit ca o boare de vânt. Ele îmi promiteau Rusia cea vrăjită 199. Prezența pădurii este esențială în ideea de izolare a părții curate, sănătoase din corpul Rusiei de partea bolnavă, cu metastazele regimului. Distanțarea de calea ferată are același rol de izolare de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
înregistrat și un record absolut, fiindcă toți specialiștii intervievați au căzut în unanimitate de acord că, dacă explodează Irinel Columbeanu, n-o să fie ceva prea grav însă dacă explodează Oana, o să fie prăpăd mare prin zonă. Așa, doar ca o boare, a trecut și vaietul popular: „Aoleooo, să vezi că iar nu pică Boc!", când cu moțiunea depusă de Opoziție, de data asta pe Codul Muncii. Și întradevăr, Boc n-a picat dar în timpul ăsta, Oana Zăvoranu a început să se
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
îmbrăcând haina verde asortată cu flori proaspete și înmiresmate. Tot in cinstea ta soarele crud își trimite prima rază a acestei primăveri pentru a mângâia gingașii clopoței vestitori ai acestui anotimp, apoi își revarsă pe pământ potopul de raze aurii. Boarea caldă a primăverii, cu miros de pământ umed, plutește peste tot în jurul nostru. Sosesc și păsările călătoare, cele care pot povesti despre neamuri nenumărate, din diferitele continente. Ele sunt cele care duc vestea sosirii primăverii și aduc din toate colțurile
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]