1,790 matches
-
Nu pun etichete. Nu uit nimic din ce mi-au oferit bun, dar în același timp casc ochii la tot ceea ce au aruncat spre mine toxic. Degeaba faci un bine unui om, dacă la urmă vii și îi calci cu bocancii sufletul cu vorbe prostești, cu gesturi nelalocul lor, semn că ți-ai pierdut mințile sau cu altă vorbă, că ți-au sărit câteva țigle de pe acoperiș. Poți veni pe urmă cu o mie de floricele, cu o mie de vorbe
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
alăturase efectivelor legislative, gradate și negradate, din Capitală, oraș deja în relativă securitate după găbjirea inexistenților teroriști. Luările de cuvînt erau acompaniate de tromboanele și tubele proaspeților dezechipați din eșaloanele doi și trei, ca instrumente de percuție recurgîndu-se, ad-hoc, la bocanci USLA și la pantofi Romarta (încă de 4000 lei perechea). În contrapunct, excepțiile: Radu Câmpeanu, Dan Amedeu Lăzărescu, Mircea Dinescu. Cuvîntul lui Câmpeanu așternea liniștea peste sală. Dacă le era frică de cineva moștenitorilor întru spirit ai lui Ceaușescu, ăsta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce câștig! Că ți se livrează pe nesimțite un ideal sublim al Înălțării și o aspirație a Împlinirii fără morgă sau impetuozitate didactică. Că, dincolo de ulițele noroioase, sunt și alte căi „regale” pe care putem umbla. Că În copilul cu bocanci scâlciați Începe să vibreze o inimă cu năzuințe Înalte. Că niște ființe pricăjite și plăpânde au acces la miracolul creației. Ce contrast Între precaritatea existenței noastre limitate (inclusiv din punct de vedere material) și nemărginirea valorilor profunde care ne Învăluia
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Fulgi mari acoperă fereastra, omătul se depune din ce În ce mai mult; după ce mănânc, ieși afară. Te iei cu Fănică, cu Petrică, cu Ionel și cu alții de vârsta ta. Cu săniile din metal, cu schiurile Închipuite din niște doage de poloboc, cu bocancii aproape uzi - urci și cobori Dumnezeu știe de câte ori dealul de lângă sat. Te rostogolești, Înoți prin omăt, te zbengui, te bucuri și uiți cum trece vremea, cum vine seara. Seara e liniște În sat. În seara unei sărbători e prea liniște
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Numai pe cei cu mai multe răni și cu lovituri grave Îi puteau opri medicii. Un batalion din regimentul 32 Își aștepta rândul să intre În foc. Haidem, domnule maior ! Îndemnau soldații. Stați, băieți ; așteptați să vie vremea ! Oatașii lepădară bocanci și haine, zvârliră coifurile; păstrară pe ei numai armătura și muniția. Hai, domnule maior, că nu mai putem ! Și au pornit; au izbit năprasnic În puhoiul dușman. Au murit acolo cu toții, până la unul, fără să dea un pas Înapoi. Acestea
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
păstrau încă amintirea sărutului pe care i-l dăduse Mirial înainte de plecare, novicele cu care își împărțise nopțile timp de mai bine de trei ani. Mătura mobilele simple cu o ultimă privire și închise ușa de lemn negru în urma lui. Bocancii grei stârneau zvonuri sinistre pe culoarele pustii ale Abației. Ajuns în cel mai întunecos dintre beciuri, Starețul își așeză palma stângă și ochiul drept în fața unor fante abia ghicite în zidăria veche. Cu un scrâșnet de uscăciune, un bloc imens
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
război. În Franța, războiul din Algeria a provocat, în plină republică, atît sub conducerea stîngii, cît și a dreptei, interzicerea și punerea sub sechestru a unor cărți, ziare și emisiuni. Iar în plină pace civilă și mondială, orice zgomot de bocanci la periferii, orice început de operațiuni militare readuc ziariștii, radiourile și televiziunile, private ori publice, nu contează, în linia de ochire a autorităților guvernamentale, care încep prin a invita la autocenzurarea comunicării. Reflex recurent, ca și protestele ziariștilor, care uită
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
femeii vîrstnice și la găsirea căilor prin care vă puteți influența familia extinsă și comunitatea În care trăiți. A ști cum să vă evocați energiile pentru a vă sprijini În această călătorie este ca și cum ați merge Într-un safari avînd bocanci de munte și echipamentul necesar În loc de sandale și umbrelă de soare. Capitolul 7 Ponturi pentru controlul greutății 50% dintre femeile din SUA țin o dietă de două sau de mai multe ori pe an pentru a ajunge la sau a
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
AȘ PUTEA A MĂ ÎNTOARCE În noaptea asta de-nceput de an, rece, ninsă, nărăvașă, ca gura iubitului în ceas de-mpreunare, aștept deșteptarea ascultării curate, împotriva neastâmpărului pierdut. Nu mai am timp de împotrivire, pasul s-a îngreunat de la bocancul înzăpezit la călcătura împotriva vântului aspru, fără de iertare. Mă-ntorc pe drumul ce se îndepărtase de lumină. E plin de urme șterse și pline de împotrivire. Încerc să-mi deslușesc urma, sub privirea lunii înfiorată în argintirea gerului, întoarsă de
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
și a minijupei a intrat în desuetudine, deși se fredona încă muzica Beatles-ilor. Sloganul Make love not war a fost uitat, căci americanii se întorceau umiliți din Vietnam, fără a fi împlinit visul de hegemonie mondială. Foștii hippy renunțau la bocancii cu ținte și la libertate, se căsătoreau, adoptau condiția de middle man, se implicau în afaceri profitabile sau intrau în politică de partea conservatorilor și a republicanilor și nu mai studiau volumele incendiare ale unor freudo-marxiști precum Herbert Marcuse și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și destinul odată cu procesul scrierii. La fel ca în lumile fictive ale comilitonilor, evenimentele se consumă în cotidianul anodin, lipsit de relief și de perspectivă, populat de ființe cu identitate generică. Protagoniști sunt două fantoșe - colonelul în retragere poreclit Moș Bocanc și amicul său, fostul șef de gară Dom Petcu -, împotmolite, sufocate într-o ambianță vâscoasă și toropită de o căldură toridă. Ca în Străinul lui Albert Camus, ca în schița Căldură mare de I.L. Caragiale sau ca în povestirea La
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
și apoi Duduța l-au înfruntat: „Cine ești tu? Și cum îndrăznești să ne insulți și să ne faci bandiți?”2, însă răspunsul a venit sub forma schingiuirilor. Enumeră torturile îndurate: trântit pe spate, cu capul țintuit la podea de bocancul unui reeducat și cu mâinile imobilizate de alții, a fost lovit la tălpi până a leșinat. Lovit apoi pe spate până la leșin, a fost bătut timp de o săptămână. Căpitanul Măgirescu era bătut de fratele său, Eugen, în fața lui Timaru
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
tineri participanți, arestat ca elev, avea o fixație morbidă pentru obligarea victimelor să ingereze fecale de pe un băț, pe care îl mânjea în acest scop în tinetă. Țurcanu obișnuia să scoată măselele și dinții din gură prin lovirea cu vârful bocancului, ca la rugbi, prin fixarea capului victimei. Fostul său rival, Alexandru Bogdanovici, a fost cel care a îndurat cel mai mult această tortură, el murind, în aprilie 1950, fără nici un dinte în gură. Au rămas cunoscute și lovitura la ficat
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
decât în salopetă ori în haină de piele, și cărora li se pare că a se ocupa de întreaga viață a acestora ar însemna să umble după fleacuri. Iată că un astfel de «fleac 0╗ cum ar fi cumpărarea unor bocanci constituie obiectul unor scene înduioșătoare în cursul cărora putem măsura mai bine ascensiunea socială a eroului și care-i dau putință scriitorului să reliefeze o însușire atât de valoroasă a scrisului său - și încă atât de rară în epica noastră
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de căldură. În convoaie nesfârșite, cucerindu-ne țara, nemții erau blonzi și obosiți, murdari de noroi până în urechi, până în lumina ochilor. Căscau spre flăcările uriașe, care mistuiau la orizont rafinăriile, niște ochi mirați, albaștri și umflați de nesomn. De pe tocurile bocancilor, li se scurgea noroiul fleșcăit. Zile și nopți au ars rafinăriile. (G. Bogza, 1968, p. 50) Reportajul de fapt divers Nelegat strict de actualitate, faptul divers desemnează o întâmplare ciudată, uimitoare. (5) De dimensiuni medii (2-3 file), textul impune o
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
clasică pe care o tot auzim în cazul unor discipline sportive potrivit căreia „o pregătire fizică deficitară poate fi compensată printr-o tehnică bună” nu este valabilă pentru schiul alpin. Mai mult decât atât, materialul folosit astăzi (schiuri, echipament, legături, bocanci, etc.) face în așa fel încât să nu fie posibilă șlefuirea unei tehnici de calitate fără o foarte bună condiție fizică. O altă teorie pe care o auzim aproape peste tot, respectiv „cu cât ești mai obosit după antrenament, cu
Antrenament specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini. In: Antrenamentul specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini by Gheorghe BALINT, Puiu GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/255_a_502]
-
denumit, ca o ciumă sau un monarh, doar cu o culoare: „Rouge“. În prima lui zi de muncă, Lefty intră În bucătărie, defilând În noua lui salopetă. Își deschise larg brațele Îmbrăcate În flanelă și pocni din degete, dansând În bocancii de lucru, iar Desdemona râse și Închise ușa bucătăriei, ca să n-o trezească pe Lina. Lefty Își luă micul dejun compus din prune uscate și iaurt, citind un ziar grecesc vechi de câteva zile. Desdemona Îi puse prânzul grecesc, constând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
deja În stație. Stăteau lejer, fumau și făceau glume. Lefty observă cutiile de metal În care Își țineau prânzul și, stânjenit de punga lui de hârtie, o ascunse la spate. Tramvaiul se anunță mai Întâi printr-un freamăt În tălpile bocancilor. Apoi se ivi pe fundalul răsăritului de soare carul lui Apollo Însuși, doar electrificat. Înăuntru, bărbații stăteau În grupuri formate după limbă. Deși se spălaseră pe față Înainte de a veni la lucru, Încă mai aveau prin urechi cenușă de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pentru ea. În fiecare noapte se accidenta cineva. Valurile Îi izbeau pe indivizi de bărci. Alți indivizi cădeau și erau băgați dedesubt. În săptămâna precedentă un băiat din Omaha se Înecase. În timpul zilei se antrenau jucând fotbal pe plajă În bocanci de armată, ca să-și Întărească picioarele, și apoi noaptea aveau instrucție. Extenuat, cu rău de mare, Milton stătea Înghesuit ca o sardină, cărând În spate un rucsac greu. Întotdeauna Își dorise să fie american, iar acum avea ocazia să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vită și cartofii piure din fulgi de la masa de seară pe podeaua ondulată de metal. Lucrul acesta nu stârnea nici un comentariu. Voma, care la lumina lunii avea o culoare albăstruie stranie, vălurea la rândul ei, plescăind Înainte și Înapoi peste bocancii tuturor. Milton se uita În sus, Încercând să ia o gură de aer curat. Barca se apleca și se legăna. Aluneca pe valuri și se prăbușea, zguduindu-și carena. Se apropiau de țărm, unde se spărgeau valurile. Ceilalți bărbați Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și plecase. O luase Înainte pe plajă, Încă neafectat, vestea cea proastă purtându-se cu un soi de delicatețe și Îngăduindu-i aceste ultime momente liniștite, Înșelătoare. Privi apusul. Admiră o Elveție neutră, cu foci așezate pe stânci. Își scoase bocancii ca să simtă nisipul cu picioarele, de parcă lumea ar fi fost un loc În care de-abia Începea să trăiască, nu unul pe care avea să-l părăsească În curând. Dar apoi apărură fisurile. O crăpătură În creștetul craniului, prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mergi cu bicicleta. Aseară am mers de la Schöneberg până la Orianenburgstrasse, În Mitte. M-am Întâlnit cu un prieten la un pahar. Când am plecat, cum pedalam pe străzi, m-au salutat prostituatele intergalactice. Îmbrăcate ca În benzile desenate japoneze, cu bocanci butucănoși, Își Învârteau părul de păpușă pe degete și strigau Hallohallo. S-ar putea să fie exact ce mi-ar trebui. Remunerate pentru a tolera aproape orice. Nimic nu le șochează. Și totuși, pedalând pe lângă șirul lor, pe lângă Strich, sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o temperatură mai mică de zero grade Celsius, se cristalizau și la cea mai mică atingere sau forță aplicată. Se fărâmițau asemeni zahărului și te puteai trezi că, în loc de un baston, țineai aer în mână. Încălțările erau reprezentate de niște bocanci cu talpă groasă. Pantalonii erau lungi și strâmți pe șolduri, dar evazați la glezne. Păreau niște umbre ale nopții sub soarele zilei. Din această cauză, erau ușor de remarcat și de ocolit, căci nimeni nu ar fi vrut să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și eram cât pe ce să mă întristez, dar nu puteam să le spulber starea de încredere precară a celor pe care-i conduceam. Trebuia să controlez și să izbutesc cu afacerea asta. Trebuia! Pașii celor trei se întorceau. Sunetul bocancilor grei formau ecouri când se izbeau de pereții holurilor goale, lipsite de amalgamul vocilor de copii, al bârfelor și al conversațiilor febrile pe tema testelor sau a petrecerii de aseară. Un pas. Încă un pas. Iar un pas. Se apropiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
undițele.“ Tânărul domn intră Înapoi În hotel și discută cu soția. El și cu Peduzzi o luară Înainte. Tânărul ținea un sac pe umăr. Peduzzi o zări pe soție, care, la fel de tânără ca și domnul, Încălțată cu o pereche de bocanci și purtând o beretă albastră, Îi urma cărând cele două undițe Încă nemontate, câte una În fiecare mână. Lui Peduzzi nu-i plăcea s-o știe mergând așa, În spate. „Signorina“, o strigă el, făcând cu ochiul tânărului, „vino-ncoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]