989 matches
-
9. Împreună cu Iosif mai erau care și călăreți, așa că alaiul era foarte mare. 10. Cînd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plîngere mare și jalnică; și Iosif a ținut în cinstea tatălui său un bocet de șapte zile. 11. Locuitorii țării, Cananiții, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, și au zis: "Iată un mare bocet printre Egipteni." De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Mițraim (jalea Egiptenilor); ea este dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
mare. 10. Cînd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plîngere mare și jalnică; și Iosif a ținut în cinstea tatălui său un bocet de șapte zile. 11. Locuitorii țării, Cananiții, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, și au zis: "Iată un mare bocet printre Egipteni." De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Mițraim (jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan. 12. Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor. 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Iordan, au făcut plîngere mare și jalnică; și Iosif a ținut în cinstea tatălui său un bocet de șapte zile. 11. Locuitorii țării, Cananiții, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, și au zis: "Iată un mare bocet printre Egipteni." De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Mițraim (jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan. 12. Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor. 13. L-au dus în țara Canaan și l-au îngropat în peștera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
corp frumos, deși inert, acoperit de flori și mult mai înmiresmat decât ele, un corp îmbălsămat ce răspândește doar arome și a cărui pregătire înaintea coborârii lui în pământ la apusul soarelui va fi însoțită de evocarea, într-un lung bocet, a întoarcerii în țărână, dar și a morții ca repaus definitiv și veșnică rămânere în amintirea celorlalți. Un bocet din care nu lipsesc formulele de exorcizare, menite să alunge toate relele ce ar putea veni fie din partea unor vrăjitori, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
arome și a cărui pregătire înaintea coborârii lui în pământ la apusul soarelui va fi însoțită de evocarea, într-un lung bocet, a întoarcerii în țărână, dar și a morții ca repaus definitiv și veșnică rămânere în amintirea celorlalți. Un bocet din care nu lipsesc formulele de exorcizare, menite să alunge toate relele ce ar putea veni fie din partea unor vrăjitori, fie din aceea a spectrelor celor rămași neîngropați: Vrăjitor să nu te-atingă! Nici o vrajă nu te-nvingă! Și strigoii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
satele din sud ca să-i învețe pe negri cântecele populare pe care le învățase la Biblioteca Congresului. Negrii, se pare, preferau muzică mai contemporană și dădeau drumul tare și sfidător la radiourile lor cu tranzistor de câte ori Myrna începea unul dintre bocetele ei lugubre. Deși negrii au încercat să o ignore, albii i-au arătat mult interes. Bandele de sărăntoci și de țărani au gonit-o din sate, i-au tăiat anvelopele și au biciuit-o puțin peste brațe. A fost urmărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
d-astea. Doar că aud ceva, ca un copil care bocește. Scutură din cap amintindu-și. Ticălosu’ stă acolo și țipă la mine: „Nu poți să intri aici! Nu poți face așa ceva!“. De parcă pe mine mă-nteresează. Și-acu’ mai aud bocetu’. Așa că mă duc să văd ce e, doar că băiatu’ delicat nu se dă din drum. „N-ai nici un drept...“ Își lovi palma cu pumnul strâns. Bang. În dormitor e fetița asta. N-ar nimica pe ea În afară de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
erau vreo trupă de dans conceptual. Celălalt pat din cameră era gol; o asistentă Înlăcrimată, trecută bine de patruzeci de ani, Îi spuse lui Logan că bărbatul care stătuse În cameră cu Hoitarul murise În după-amiaza aceea de ciroză. Între bocetul rostit pe un ton Înalt și blițul fotografului, Logan beneficie de imaginea corpului zdrobit al Hoitarului. Era Întins pe pat, cu un braț băgat În ghips atârnînd deasupra linoleumului, cu picături de sânge scurgându-se Încet pe vârfurile degetelor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
apele Nimrim sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeața, și nu mai este nici un fir verde. 7. De aceea strîng ce le mai rămîne și își strămută averile dincolo de pîrîul sălciilor. 8. Căci țipetele înconjură hotarele Moabului, bocetele lui răsună pînă la Eglaim, și urletele lui răsună pînă la Beer-Elim. 9. Apele Dimonului sunt pline de sînge, și voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni împotriva celor scăpați ai Moabului, împotriva rămășiței din țară. $16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ale bătrînelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfîșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plîns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care-și Îngîna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotînd În mareea cîntărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trîmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plînsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care-i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sîngele purpuriu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul tînărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr-odată se lăsă o liniște deplină, care va spulbera sîcÎitoarele bocete și cîntări ale mulțimii; Încetase și scîrțîitul, smucitura roților prin hîrtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care-i făcea atît de bine sufletului său după atîta vînzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
puternică - deși a ta, pentru moment, este mai necristalizată. Avem o onestitate teribilă, În sensul că nici un fel de sofism n-o poate distruge, și o simplitate de copil, care ne Împiedică că devenim vreodată malițioși. Ți-am scris un bocet pe care-l găsești alături. Îmi pare rău că obrajii tăi nu se ridică la Înălțimea descrierii mele, dar vei fuma și vei citi poezia toată noaptea... Oricum, iat-o: Lamentație pentru fiul vitreg; el pleacă la război Împotriva Regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se afla În Mexic, Într-o casă de cărămidă crudă, pe jumătate Întins pe o canapea acoperită cu rogojini, ținând Între degetele-i lungi și subțiri, de artist, o țigară În timp ce asculta cum chitarele acoaniază, pe strune melancolice, un vechi bocet castilian, iar o fată oacheșă, cu buze de carmin, Îi mângâia blând părul. Aici putea trăi Într-o litanie stranie, mântuit de bine și de rău și scăpat de dulăii raiului și de toți zeii (cu excepția acelui Dumnezeu exotic mexican
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
născute din Haos. La o primă vedere, somnul este o moarte vremelnică, iar moartea - un somn veșnic („somnul de veci”). Cele două stări nu par să difere, ci numai perioadele de timp în care acționează. Iată un citat dintr-un bocet bucovinean (La o mamă), cules la sfârșitul secolului al XIX-lea : Scoală, scoală, mamă, scoală, Că ți-a fi destul de-aseară ! Că de-asear’ ai adormit Și mai mult nu te-ai trezit..., Dragele mele picioruțe, Cum s-o face
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ai trezit..., Dragele mele picioruțe, Cum s-o face flori albuțe... Din mânuțe Viorele, Din cosițe Micșunele, Din guriță Tămâiță, Pomișori Din ochișori, Lutișor din trupușor (38, pp. 513, 515). Imaginea personajului adormit din colinde și cea a defunctului din bocete sunt asemănătoare, dar nu identice. Probabil că unele influențe s-au produs între cele două specii folclorico-lirice, dar nu cred că este vorba pur și simplu de o migrare a motivului din repertoriul funerar „în lirică [...] ori în colindele de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
făcut ca Soarele să strălucească” (R.V., VIII, 3, 6 ; cf. 31, p. 216). Am optat pentru comentarea colindei tip Furarea astrelor din mai multe considerente. În primul rând, colinda - în general - face parte dintre speciile folclorice rituale (ca și descântecul, bocetul etc.). Or, este de presupus că anume aceste creații au rămas neschimbate în fondul lor, chiar dacă „unele teme de obârșie străveche au primit coloratură creștină” (93, p. 362). Pentru mentalitatea arhaică și tradițională, alterarea unui text ritual este de neînchipuit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-euro peană, care susține cele trei paliere cosmice și la rădăcina căruia sălășluiește balaurul Haosului, Nidhöggr, la trunchi - capra Heidrun, iar în coroană - vulturul Wederfölmir. Aceste toposuri se regăsesc până la identitate în folclorul românesc, în basme, dar mai ales în bocetele de „petrecere a mortului”. În peregrinarea sa, sufletul ajunge la „marea cea mare”, în mijlocul căreia, „în groapa mărilor”, crește „bradul zânelor”. Sufletul defunctului cere bradului să-l treacă în „aialaltă lume”, dar arborele îl refuză pe motiv că în vârful
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Este probabil că ne aflăm aici în fața unor aspecte care ar putea resemnifica atât de contro- versata problemă a seninătății eroului mioritic în fața morții. Iată, de exemplu, un extraordinar text funerar glăsuit „de priveghi” de către „unchieși” mascați (strămoșii ?). Este un bocet cules în zona Vrancei, acum doar câteva decenii, care redă într-un mod cât se poate de plastic și de explicit ideea postexistenței defunctului, datorată consubstanțializării acestuia cu copacul : Omule-pomule, nu te milui, nu te jelui ; bucură-te bucură că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cauți și nu nimerești, când să zici că ai scăpat, de la cap o ai luat ; piedici jos și piedici sus, cazi și te ridici răpus, nu știi care-ți este scrisa, ce aștepți și datu-ți-s-a (7, p. 574). într-un bocet, tot moldovenesc, calea spre „lumea de dincolo” nu e atât lungă, cât labirintică : Acolo unde te-or duce, N-am nădejde c-oi ajunge, Ce folos că nu-i departe, Dacă eu nu pot răzbate, Că tare-s drumurile-ncurcate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bătrână”), fie participă (ajutând sau nu) la trecerea „dalbului de pribeag” dintr-o „zonă” în alta (traversarea mării, ascensiunea la cer etc.). Am văzut rolul major pe care îl joacă paltinul în călăuzirea și ascensiunea sufletului, așa cum apare în unele bocete bănățene. Iată și cunoscutul pasaj al salciei, care jalonează fatala bifurcare a drumului : Ține, dragă suflete, Drumul nainte Până vei ajunge Unde se înfrânge Drumul jumătate Ce locuri desparte Acolo să stai Și sama să iai ; Că-i vedea o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
binecuvântarea copacilor” (bradul este amenințat cu tăierea, dar nu bleste- mat). Această neconcordanță ar putea fi justificată de caracte- rul pregnant etiologic al legendei Sfântului Sisinie, caracter care a contaminat probabil și „poveștile” copacilor. În producțiile folclorice neetiologice (cum este bocetul sau descântecul) acest motiv nu apare. Mai mult decât atât, de regulă, în „descântecele de Samcă (Avestiță)” nu este atestat deloc motivul „copacii întâlniți în cale” (vezi cele publicate de Simeon Florea Marian în 1868 ; cf. 18, pp. 456-459). În
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
problemă. Mihai Coman consideră că este vorba de un amestec inextricabil între două motive. Pe de o parte, este motivul folcloric autohton al „cărții sacre” : colindătorii și bătrânul Crăciun aduc printre alte obiecte magice o carte, în colinde și în bocete, la poarta raiului stă Maica Domnului care „scrie” sufletele într-o carte etc. Pe de altă parte, este motivul creștin („bisericesc”) al „cărții sacre” : în pictografia creștină, sfinții sunt figurați, ca și solomonarii, cu toiagul și cu cartea în mână
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acest pasaj, Felicia Vanț scrie : Herodot confundă două lucruri : practicarea băii cu abur, pentru curățenie, și o scenă finală a funeraliilor, îmbătarea cu aburii stupefianți ai seminței de cânepă, cu care ocazie sciții scoteau niște „urlete” (probabil un soi de bocete), crezând că în felul acesta vor îndepărta de la ei sufletul mortului (67, p. 519). încă din 1873, istoricul Alexandru Odobescu a dat o interpretare similară textului lui Herodot : Scriitorul elen a confundat două usuri distincte ale sciților : adecă, pe de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un aparat de radio. Aneta a bătut în geam și a venit să deschidă ușa măicuța Natalia Ilașcu. Văzându-ne și controlând într-o fracțiune de secundă întregul grup, nu și-a văzut băiatul. A izbucnit în plâns, un zguduitor bocet cu spasme, pe care îl redau, după înregistrarea audio: “De ce nu vine băietul meu cel scump, pe care l-am crescut cu măliguță și cu cir?... Puiul mamei, chinuitul mamei, osânditul mamei! Vreau să-mi ieu în chicioare, n-am
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]