1,350 matches
-
neoexpresioniștii patetici ai generației ’70, autor care cultivă cu fervoare „«marile teme» ale modernității: moartea, nebunia, suferința, Poezia cu majusculă” și înțelege „mistica poeziei ca instrument de mântuire, gravitatea rostirii” (Mircea Cărtărescu). Fără îndoială că dramatismul biografiei poetului, condiția lui boemă și rebelă, suferința și dispariția prematură contribuie la legitimarea acestei receptări, însă ea e autorizată în primul rând de texte. Mai vechile încercări de a-l recupera integral pe poet în cadrele modernismului șaptezecist au dat rezultate limitate. Gheorghe Grigurcu
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
Ion Vinea, Gellu Naum, Nichita Stănescu, că, „fără să fi fost un «mare poet»”, M. „rămâne prin melodramatismul său obscur, lucrat cu o îndârjire ce i-a eliminat în bună parte confuzia și, mai presus, ca un personaj memorabil al boemei noastre literare”. Cornel Regman îi reproșa, între altele, o anumită propensiune spre „harță” (probabil în lumina unor elemente extratextuale, pe care le va fi cunoscut), un exces de încifrare, reținea înclinarea spre parabolă (oarecum în descendența lui Eugen Jebeleanu) și
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
existență de dinaintea „revelației”, finalul cărții dobândind astfel semnificația unui eșec în ascensiunea către idealitate. Oarecum asemănător tematic, cel puțin în ceea ce privește temeiul modificării comportamentului și a psihologiei protagonistului, este romanul Zilele și nopțile unui student întârziat. Mihnea Băiatu, student în faza boemei impenitente, trăindu-și viața cu o frenezie lipsită de orice, fie și virtuală, remușcare, o întâlnește pe superba Arina Velovan, și ea studentă și ea la filosofie, ființă aparte, serioasă, superioară tânărului cuceritor aproape profesionalizat. Lui Mihnea i se pare
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
face o pasiune pentru acela și moare pe un pat de spital, în urma unui avort, sperând până în ultima clipă în revenirea celui care o părăsise fără nici un scrupul. De aici încolo romanul capătă o inoportună tentă moralizatoare. Înțelepțit, Mihnea abandonează boema, pune mâna pe carte și se pregătește să devină un adaptat social superior. Deși pare a fi varianta câștigătoare a lui Ragaiac, destinul lui Mihnea ilustrează în esență și, poate, în ciuda voinței instanței auctoriale același eșec existențial. Căci Mihnea, ca
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
Este, pentru scurt timp (în 1906), redactor la ziarul liberal „Viitorul”, apoi, tot temporar, funcționar la Constanța. În 1910 o cunoaște pe Claudia Millian, cu care se căsătorește în 1914. Continuă să animeze cafeneaua literară, mai ales în grupul de boemă intelectuală și artistică de la Terasa Oteteleșanu și de la cafeneaua Kübler. Se implică în apariția unei noi reviste, „Insula” (1912). Este șef al Biroului de Presă și director de cabinet în Ministerul de Interne, începând cu 1914. În toamna lui 1916
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
filozofiei antidotul pentru nevroza unei umanități postistorice? Eseistica postmodernă pare un aspirator fără filtru al celei mai vulgare cotidianități. Când posteritatea devine o banală posterioritate, dispare și harul nostalgiei. Dar nici nostalgia nu mai este ce era odinioară... În plină boemă futuristă, trădarea lui Socrate continuă. Memoria adolescenței sub comunismtc "Memoria adolescenței sub comunism" Sous l’histoire, la mémoire et l’oubli. Sous la mémoire et l’oubli, la vie. Mais ecrire la vie est une autrehistoire. Inachèvement. Paul Ricœur Hipomneziatc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
80 mobiliza pasiuni colective lipsite de termen de comparație. Succesele clubului Steaua și ale echipei naționale nu-i potoleau însă ura nedisimulată față de Ceaușescu („Râdeam de el, îl imitam maimuțărindu-l, înjuram. L-aș fi ucis” - p. 95)1. Escapadele boeme sau adaptarea mimetică la muzica pop occidentală nu erau nici ele veritabile soluții, atât în formă, cât și în conținut. Fapt semnificativ, Paul Cernat n-a intrat într-o discotecă până în anul 1990. La o anumită speranță îndemnau doar comentariile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
aceste rânduri cu un Îndemn. Hai să ne luăm la Întrecere, tu mai tânăr, eu mai În vârstă, alături de alții și mai În vârstă; tu mai talentat, eu mai puțin talentat, lângă alții și mai talentați; fără toate acele răsfățuri boeme sau complexe egoiste de odinioară, cu care se concurau „aleșii artei”, ci prietenește, conștienți de limitele și calitățile noastre; - hai să ne luăm la Întrecere, să vedem care va lua mai Întâi premiile ce ne așteaptă 11 (Ă). CONGRESUL INTELECTUALILOR
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
munte obscur, „fără monografie”. Regimurile trecute i-ai hărăzit toate nenorocirile: «Stat de argați, cucuiați În munte, moartea-l găsea și fără de punte, poate mai hidoasă, mai neagră, scorojită toată de pelagră». Dan Deșliu Își aduce și el aminte. De «boema» de altădată: viața fără axă și fără țel a artiștilor regimurilor burgheze: «Hei, dulcea boemă de altădată, cu poveștile și taclalele amare lângă o halbă cu două pahareă ĂHei șoșoteală și bârfeală Îndestulată, mărimile cu monoclu și burtă, magnați cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În munte, moartea-l găsea și fără de punte, poate mai hidoasă, mai neagră, scorojită toată de pelagră». Dan Deșliu Își aduce și el aminte. De «boema» de altădată: viața fără axă și fără țel a artiștilor regimurilor burgheze: «Hei, dulcea boemă de altădată, cu poveștile și taclalele amare lângă o halbă cu două pahareă ĂHei șoșoteală și bârfeală Îndestulată, mărimile cu monoclu și burtă, magnați cu mâna lungă și inima scurtăă». Iar Petru Vintilă Își caută amintirile În petele de sânge
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aspectul de șuvoi nestăvilit, care potopește cu ură pe dușmanii poporului, dar care și irigă câmpurile țării. În ceea ce privește „socoteala” cu cei dintâi, cuvântul lui pleznește În dreapta și În stânga pe obrajii ghiftuiților, sau strivește frazele «măsluite» și «tâlcurile ticluite, scrobite» ale boemei decadente. În legătură cu aceasta, e de notat cum vechea boemă e văzută ca un sediu alcoolic și dezmățat, și În care cu o ironie abil plasată de poet, țiganca argheziană cerșește În refrenul: „Cine mai cumpără flori miresei?” În opoziție cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dușmanii poporului, dar care și irigă câmpurile țării. În ceea ce privește „socoteala” cu cei dintâi, cuvântul lui pleznește În dreapta și În stânga pe obrajii ghiftuiților, sau strivește frazele «măsluite» și «tâlcurile ticluite, scrobite» ale boemei decadente. În legătură cu aceasta, e de notat cum vechea boemă e văzută ca un sediu alcoolic și dezmățat, și În care cu o ironie abil plasată de poet, țiganca argheziană cerșește În refrenul: „Cine mai cumpără flori miresei?” În opoziție cu noua boemă. Aceasta Își păstrează numele poate În virtutea inerției
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În legătură cu aceasta, e de notat cum vechea boemă e văzută ca un sediu alcoolic și dezmățat, și În care cu o ironie abil plasată de poet, țiganca argheziană cerșește În refrenul: „Cine mai cumpără flori miresei?” În opoziție cu noua boemă. Aceasta Își păstrează numele poate În virtutea inerției vocabularului, compusă din grupuri vioaie de artiști, Într-o fierbere fertilă, adevărați agitatori ai străzii. Boemă nouă, În fond un pseudonim liric al U.T.M - iștilor, fără nuanțe esseniene. Răfuindu-se cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
plasată de poet, țiganca argheziană cerșește În refrenul: „Cine mai cumpără flori miresei?” În opoziție cu noua boemă. Aceasta Își păstrează numele poate În virtutea inerției vocabularului, compusă din grupuri vioaie de artiști, Într-o fierbere fertilă, adevărați agitatori ai străzii. Boemă nouă, În fond un pseudonim liric al U.T.M - iștilor, fără nuanțe esseniene. Răfuindu-se cu poeții decadenței burgheze, și poate și cu vechile sale tentații, Deșliu aprinde cu cremene „iasca” meșterilor cu «plaivazul» sau astupă «marea trăncăneală» și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
șine cu noduri de poduri și tulpine de grădini, cu stupi roditori de mașini și uzineă». (Ă). Trăsăturile acestea care indică un temperament ardent care-l silesc să scrie Într-o stare (Ă) robustă și limpede participare la „duduitul” fabricii. „Boema la modă” este doar una din coloanele generației tinere educate de Partid, În spiritul ideologiei marxist-leniniste, al luptei pentru construirea patriei socialiste. Debitul lui nesleit nu se poate consuma retoric În gol, el fierbe ca vinul În «buteliile pântecoase ce
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
artistic”. Debutează cu volumul Cântarea cântărilor, în 1938. Angajat politic la stânga, este simpatizant, apoi membru al Partidului Comunist Român (de la începutul anilor ’40), ceea ce îi prilejuiește „olecuță de-nchisoare”. Dobândește o anume reputație de „poet de cafenea”, construindu-și o „boemă personală”, dar rămânând de fapt izolat de viața literară. Reticent în a publica masiv versuri până după război, e cunoscut în epocă mai mult în calitate de compozitor și pianist înzestrat, considerat un fel de diletant superior. După război, prezența lui editorială
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
poezii, o piesă de teatru și romanul Meridian, din care publicase fragmente în „România literară”. După absolvirea Conservatorului, tânărul actor își urmează profesorul la Chișinău, unde, se pare, nu a reușit să joace. Anii 1933-1937 sunt pentru el ani de boemă artistică, minată de puternice angoase. Face parte, împreună cu Arșavir Acterian, Pericle Martinescu, Horia Stamatu ș.a., dintr-un grup ce-și zice „Corabia cu ratați”, al cărui salut - „Oisive jeunesse!” - era un vers din Rimbaud. Totuși, se dovedește foarte activ: își
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
celor vechi, „de modă turcească”, devenite vetuste după revoluția de la 1848. Timp de aproape trei decenii, de la 1870 la 1898, în epoca sa de glorie, C.F. a reprezentat una dintre marile atracții ale Bucureștilor de altădată, reper memorabil al traseelor boemei literar-artistice. Repere bibliografice: C. Bacalbașa, Bucureștii de altădată, III, București, 1936, 121; Eftimiu, Amintiri, 66; Gheorghe Crutzescu, Podul Mogoșoaiei, București, 1986, 209-210, 295, 316. V.F.M.
CAFENEAUA FIALKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285995_a_287324]
-
belfer” mai aparte răbufnesc într-o seamă de foiletoane din „Curentul”, o parte dintre ele fiind absorbite în cartea, în două volume, Însemnările unui belfer (1935, 1939). Nimeni nu ar fi zis, întâlnindu-l pe rubicondul B., cu înfățișarea-i boemă, accentuată de pălăria cu boruri largi și de lavaliera neagră, că în el mocnește drojdia atâtor nemulțumiri. În lume, cu iscusință de povestitor, îi încânta pe cei din jur, după cum și la școală era, se pare, iubit de elevi. În
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
titlul Femeile (1883, semnat Junius), precum și, în 1893, Arta de a trăi de Stugau (August von Schmidt). Între scrierile răzlețe ale acestui publicist se află câteva amintiri despre Eminescu, apărute în 1894, la scurtă vreme după moartea poetului. Prezența fascinantă, boemă a lui Eminescu, cunoscut la Sibiu și regăsit în studenție în cercul „României june” de la Viena, este surprinsă în detalii sugestive, avansându-se și ipoteze asupra cauzelor dezechilibrului nervos ce a pecetluit viața poetului. O soartă asemănătoare l-a urmărit
BARIŢIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285643_a_286972]
-
afirmativă, sigură pe ea, independentă, tendință la duritate, agresivitate, autoritarism - nu recunoaște autoritatea altuia; - egocentrică, rigidă, interesată de viața lăuntrică; - oscilează între a fi practică, a nu face nimic la întâmplare, preocupată de detalii, a avea sânge rece în fața pericolului, boemă, cu imaginație creatoare, nu acordă atenție oamenilor și realităților materiale; - naivă, directă, sentimentală, stângace; - măcinată de presentimente, anxietate de tip infantil, respinsă de grup, incapabilă de integrare, prost adaptabilă; - tendință spre lipsă de control, spre a fi în conflict cu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
întreg arsenalul istoriei literare (de la documentele de arhivă până la mărturiile contemporanilor), C. nu ezită, atunci când e cazul, să apeleze și la instrumentele sociologiei, ale istoriei etc. Pentru a elucida sau măcar spre a aproxima datele referitoare la familie, școală, viață, boemă, slujbe, iubite, colegi, prieteni, el investighează toate sursele posibile (armată, biserică, instituții administrative), refăcând cu exactitate și cu un remarcabil talent de narator o întreagă epocă. În pofida faptului că despre Bacovia s-a scris mult, C. reușește nu doar să
CALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286039_a_287368]
-
un prim succes literar la un tournoi de poésie, organizat de gruparea revistei „Femina” în 1913, cu poemul Les Perles, răsplătit cu premiul al doilea și medalia de aur și marcând începutul carierei franceze a scriitoarei Alice Orient. Trăiește o boemă zbuciumată și pauperă, obligată să-și câștige existența ca dactilografă și corespondentă de presă, cum mărturisește una dintre epistolele trimise lui G. Topîrceanu, căruia îi scrie între 1911 și 1914, când autorul Parodiilor originale era redactor al „Vieții românești” de la
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
la epicul dens și alert, de la reverie la dialogul spumos -, toate la un loc dau impresia unui conglomerat eclectic, cu un puternic aer de modernitate. Lumea în care s-a „rătăcit” Lilis, alter ego al autoarei, este aceea pitorească a boemei artistice pariziene, cu farmecul ei împletit din entuziasme și dezabuzare, din strălucire și sărăcie; Josué, partenerul eroinei, clovn de circ și „tragedian”, personaj interlop, încarnează parcă „demonul rău și blând” al acestei lumi în care măștile și chipurile se confundă
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
10.VI.1875, Otopeni-București - 2.VIII.1949, București), poet și autor dramatic. Prieten și admirator al lui Al. Macedonski, C., fiul unui proprietar de moșii în Ilfov și Vlașca și fratele lui Aristide Cantilli, a fost atras în București de boema cu gustul inovației și al insolitului. Avea pasiuni tehnice și sportive: ciclism, automobilism, aviație. În 1894, împreună cu Al. Macedonski, întreprinde prima cursă ciclistă la noi și scrie reportajul Pe velociped cursa între București și Brașov. Este animatorul societății „Unirea velocipedică
CANTILLI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286076_a_287405]