2,653 matches
-
boieri „amestecați” în omorârea lui Gaspar Grațiani, Alexandru Vodă Iliaș a procedat astfel - consideră Miron Costin - „lege direaptă” („i-au omorât și trupurile lor le-au aruncat în ieșitoare”). Și boierii îi suprimau pe Domni Violența dominatoare - proprie și comploturilor boierești ce se țineau lanț, dobândirea puterii dovedind o capacitate de mobilizare neistovită -, care sfida autoritățile (pe cea temporală, ca și pe cea spirituală), sfida cutumele și dispozițiile legii (când aceasta a început să funcționeze), îngăduia și suprimarea Voievozilor. Suprimări preparate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
invidiei, zisă pe un ton înalt (Stavrinos știe să facă apel la referințele antice) se transformă într-un blestem aprig la adresa celor ce au pus la cale stingerea acestui sublim moment de glorie românească. Iar Stanca (înrudită cu multe familii boierești muntene), cea care înainte de Mihai fusese măritată cu postelnicul Dumitru din Vâlcănești, fiica Neacșei și nepoata postelnicului Dragul din Mănești, a rămas văduvă. Cronicarii au însemnat în cărțile lor și „morți bune”, când se părea că viața se sfârșea din pricina
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al lui Pârvan (numele soției sale nu s-a păstrat 217 și marele logofăt Vâlsan Furcovici, însurat cu Vlădoaia, fiica lui Pârvu Craiovescu 218 (care a trecut Dunărea ca să-și scape zilele). Veritabilul „performer” în materie de „primenire” a clasei boierești a fost - au zis istoricii - Mircea Ciobanul, cel ce a provocat un puternic exod al marilor feudali din Ardeal, dar s-a și priceput să stârpească prin forță intervențiile lor. Lupta de la Periș, din 1547, le-a fost fatală intervenționiștilor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a schimbat numele în Pahomie 258. Când se hotărau să părăsească „valurile acestei lumi”, boierii se „tundeau întru monahi” adesea în mănăstirile lor, private, ale lor sau ale familiilor lor259 ori în alte lăcașuri de reculegere. Mănăstirile particulare - domnești sau boierești Bistrița Craioveștilor, Brâncovenii a acelorași, Stăneștii a marelui postelnic Gruia, Călinul Buzeștilor, Comana lui Radu Șerban, pe atunci doar paharnic, Flămânda Rudenilor, Polovracii marelui postelnic Dancu Pârâvanu etc.), veritabil fenomen istoric românesc de sursă bizantină 260, subordonate dreptului cutumiar și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mănâncă altceva decât pește, și spun că fac acest lucru pentru a arăta pedepsire trupului, și de durere după cel mort; dar beau totuși vin și bere”44. Dacă reducem proporțiile și eliminăm „specificitățile” monarhice, obținem, categoric, ceremonialul unei înmormântări boierești. Iată-l descris de abia pomenitul Niccolò Barsi, pentru care priveghiul era acompaniat de sunetele feluritelor instrumente muzicale[?!]: „ei obișnuiesc să-l țină în casă timp de trei zile, mai ales dacă vremea este rece și este iarnă. în aceste
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și le-au poruncit să le povestească faptele de arme și să le înregistreze ctitoriile, să le mențină prezența prin nume, prin rememorarea actelor lor de vitejie 93, să-i facă, adică, să stăpânească timpul. Și unii boieri (ori neamuri boierești) procedează aidoma, căci pagina de cronică putea eterniza întrucât - zicea Miron Costin - „scrisoarea iaste lucru vécinic”): Voievozii și boierii înălțau ziduri întru slava lui Dumnezeu, pentru câștigarea „numelui bun”, singura punte, admisă în veacul de Mijloc, spre veșnicie. Uneori apelurile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va binevoi să vină după noi, să păstreze acest mic lăcaș de odihnă și casă vaselor mele, ca să fie nestricat”96) sunt strict contemporane (Radu de la Afumați și fiul său, Vlad, au fost uciși pe neașteptate de membrii unui complot boieresc la 2 ianuarie 1529, ideea unei „praeparatio mortis” prin pregătirea mormântului nu prea își are locul, deși războaiele evocate avuseseră loc până în anul 1524 97) atunci avem de-a face cu o materializare absolut remarcabilă a procedeului numit îndeobște „vorbirea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al ei, și să-i ofere pretendentului Joldea (un îns bine făcut la trup și chip229, care, ca Domn, intenționa să-și zică Ioan-Vodă) un „semn de îndreptățire”. Căci Joldea era sprijinit de Doamna Elena Rareș și de o facțiune boierească în fruntea căreia se aflau marele vornic Gavrilaș și Ioan Sturza, portarul Sucevei. Era vorba (voi mai reveni, de altfel asupra acestei chestiuni), fără îndoială, despre o „căsătorie de legitimare” (însoțirea cu un vlăstar domnesc legitima pretenții, legaliza un statut
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
R. S. România, 1965, p. 298, inscripția nr. 232; vezi și Nicolae Iorga, Zece inscripții de mormânt ale Mavrocordaților, în „Analele Academiei Române”, Mem. Secț. Ist., seria III, trm. XX, 1939, p. 6-8. 153. Ștefan D. Grecianu, Genealogiile documentate ale familiilor boierești, vol III, fasc. XXI, București, 1916, p. 132. 154. într-o carte publicată în urmă cu mai mulți ani, am comparat secțiunile rezervate giuvaerurilor din foaia de zestre a Ilincăi Brâncoveanu și din înscrisul care inventaria bijuteriile din dota Bălașei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
proprietari ai moșiei Bohotinul, în „Analele Academiei Române” Secțiunea istorică, tom. XXVIII, București, C.Göbl, 1906, p. 469 (vezi critica acestei ipoteze, făcută de Radu Rosetti, în ședința Academiei Române din 13 ianuarie 1906, la Ștefan Meteș, Contribuții nouă privitoare la familia boierească Buhuș din Moldova, în Academia Română, Mem. Secț. Ist, seria a III-a tom.VII, mem. 3, București, Cultura Națională, 1927, p. 303; Radu Rosetti folosise un document publicat în vol. XX al Uricariului; Ștefan Meteș, trimite la doc.CXXXIII / 11
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Hurmuzaki, vol. XI, p. 908. 246. Ștefan Meteș, op. cit., p. 302. 247. Vezi Nicolae Stoicescu, Dicționar ..., p. 355. 248. Oricum nu atâția câți înșiră Radu Rosetti (op. cit., p. 470). Vezi Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 355-356. 249. Vezi Octav-George Leca, Familiile boierești române. Cu adnotări, completări și desene de Mateiu Caragiale, ediție de Alexandru Condescu, București, Editura Libra - Muzeul Literaturii române, 200, p. 158. 250. Era de părere episcopul Melchisedec Ștefănescu (O vizită la 48 de mănăstiri ...). 251. Nicolae Stoicescu, op. cit., p.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de la Clanța i Tigenii”, „cu heleșteul și casele, cu pimnița de piatră”, „viile de la Pitești”, „20 de pogoane de vie la Schei”) și „30 suflete de țigani”. Era aceasta, negreșit, o opulență voievodală, dar nici miresele care reprezentau marile familii boierești nu se așezau, din acest punct de vedere, pe o poziție inferioară. Dimpotrivă. Am transcris acum câțiva ani „foaia de zestre” a Bălașei Cantacuzino (din 1730). Compararea ei cu aceea a Ilincăi Brâncoveanu este edificatoare. Uneori principiul bunurilor „mișcătoare” (cele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mitropolitului, întărite și reconfirmate de voievozii în succesiune, se transformau deseori în imunități) sau chiar și fără delegări speciale. Inamicii văduvelor au fost mulți și inventivi. Două dintre văduvele care și-au legat, în timp, existența și numele de neamul boieresc Gheuca din Moldova au avut de-a face cu astfel de potrivnici abuzivi, dispuși să câștige (chiar dacă uneori nu reușesc să-i convingă pe judecători, cum i s-a întâmplat lui „Stoica cu ceata lui”, care, neizbutind să aducă 12
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din țara Românească, grup puternic ce a format nucleul „casei”, adică al „mulțimii” care contracta - din felurite pricini - raporturi de solidaritate cu grupul, cu „sâmburele” său reprezentat de bărbații Cantacuzini. Grupul familial, pictat în biserica de la Măgureni - o biserică de curte boierească, o biserică-paraclis - de Pârvu Mutu, cel ce a împodobit ctitoriile Cantacuzinilor, numără cincizeci și cinci de personaje și seamănă cu cel de la Filipeștii de Pădure, zugrăvit (din porunca marelui spătar Toma, fiul lui Matei Cantacuzino) tot de Pârvu Mutu, în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
precaut - își făcuse rost în 1658 de o diplomă de nobil transilvănean și avea și o proprietate în Ardeal, va urca pe scara rangurilor până la dregătoria de mare spătar (în 1665-1667) și va fi prima victimă a confruntărilor între partidele boierești (Neculce îl bănuia chiar de ambiții de domnie și socotea că din această pricină a fost ucis, în 1667, la Istanbul; un cronicar muntean îi cunoaște pe criminalii mânuitori de otravă - Balasache și Nicola Sofialâul, greci amândoi -, în vreme ce altul ne
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să fie pus în obezi și trimis la Mănăstirea Tismana 309. Maria (Marica) a fost măritată de două ori. întâi cu marele spătar Pană Filipescu (care mai fusese însurat cu Preda, fiica postelnicului Radu din Văleni), înrudit cu multe familii boierești valahe, fidel socrului său (împreună cu care a stârnit mânia lui Mihnea al III-lea) și combatant contra slujitorilor răsculați în 1655310. Rămasă văduvă în 1666 (Pană Filipescu murea înainte de 10 mai 1666), Marica se căsătorește cu marele logofăt Radu Crețulescu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
postelnic Constantin Cantacuzino i-a dat-o lui Papa Brâncoveanu, fiul marelui ban Preda Brâncoveanu (probabil că nu doar interese materiale - Preda Brâncoveanu a fost ctitor al multor lăcașe de închinăciune, bogat peste măsură, dorit pe tron de o partidă boierească și ucis în 1658, de Mihnea al III-lea Radu - i-au dictat lui Constantin Cantacuzino aranjarea acestei căsătorii; Preda Brâncoveanu, care îi devenea cuscru, era nepot al lui Matei Basarab și acest lucru a primat, fără discuție, în ochii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
124 și urm.; Istoria dreptului românesc, vol. I, București, 1980, p. 524. 53. Șarolta Solcan, op. cit., pp. 225-227. 54. Vezi și A mulher na sociedada portuguesa..., pp. 67 și urm. 55.Vezi Nicolae Stoicescu, Dicționar..., pp. 94-95; Constantin Rezachevici, „Domeniul boieresc al lui Radu Șerban”, în Studii, XXIII, 1970, nr. 3, pp. 469-491. 56. După Violeta Barbu, Câteva diate muntenești..., p. 500. 57. După Violeta Barbu, op. cit., pp. 502-503. 58. în Călători străini..., vol. I, p. 419. Vezi și opinia asemănătoare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
locul lor în societatea românească. Genealogie și istorie”, în vol. Constantin Brâncoveanu, Editura Academiei R.S. România, București, 1989, pp. 276-277; vezi și Ștefan S. Gorovei, Mihai Sorin Rădulescu, op. cit., p. 232. 78. La Ștefan D. Grecianu (Genealogiile documentate ale familiilor boierești, vol. III, fasc. XXI, București, 1916, p. 131), data morții Bălașei este 22 noiembrie 1712. Ca și în alte rânduri, m-am adresat Dicționarului... lui Nicolae Stoicescu, p. 366. 79. Vezi Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 437 (cu o bogată bibliografie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1611-1831), partea I: „Organizarea judecătorească”, vol. I (1611-1740), Editura Academiei R.S. România, București, 1979, pp. 115-150; Nicolae Stoicescu, Sfatul domnesc și marii dregători din țara Românească și Moldova (sec. XIV-XVII), Editura Academiei R.S.R, București, 1968, pp. 155-240; Octav-George Lecca, Familiile boierești române. Istorie și genealogie (după izvoare autentice), București, 1899, pp. 19-25; vezi și Dan Horia Mazilu, Lege și fărădelege în lumea românească veche, pp. 456 și urm. 189. Mai pe larg a se vedea discuția din cartea mea Lege și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Radu Florescu, op. cit., pp. 21, 22. 283. Nicolae Iorga, Inscripții din Bisericile Românei, fasc. I, pp. 85-86. 284. Vezi și Elie Nicolescu, „Din descendența Craioveștilor”, în Revista pentru istorie, arheologie și filologie, IX, 1903, pp. 200-212. 285. Constantin Rezachevici, „Domeniul boieresc al lui Radu Șerban”, în Studii, XXIII, 1970. nr. 3, pp. 469-491. Vezi și tabelele genealogice anexate de Constantin Rezachevici la vol. I al Cronologiei. 286. Vezi Nicolae Stoicescu, Dicționar..., p. 158. 287. Vezi Nicolae Iorga, Documente privitoare la familia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se ocupă de reorganizarea învățământului. În 1855 l-a însoțit pe Costache Negri la Conferința de la Viena a reprezentanților puterilor angajate în războiul Crimeii, contribuind la redactarea protocoalelor care priveau interesele Moldovei. Pentru activitatea social-culturală va fi răsplătit cu ranguri boierești: paharnic în 1835, căminar în 1853, iar mai târziu spătar. Își petrece ultimii ani ai vieții retras la proprietatea sa de la Vladnic, lângă Huși. Preocupările lui S. cuprind mai multe domenii: filologie, istorie, arheologie, literatură. Este autorul unui Abețedariu românesc
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
Huru (ce se tipărește în 1856), atribuind neamului Sion o obârșie legendară, cu aparențe de veracitate istorică. Falsul izvod era menit să ateste străvechea noblețe a familiei, ai cărei membri se dovedeau, astfel, înrudiți cu cele mai de vază familii boierești moldovene. Cu același temei documentar și în acest spirit și-a gândit S. pătimașa lui operă, Arhondologia Moldovei. Pregătită minuțios de prin 1822, scrierea a fost întocmită între 1844 și 1856, dar publicată postum, în 1892. Cu o genealogie pe
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
Wied s-a prelungit până la mijlocul lunii octombrie. La Cotroceni, Curtea a revenit la 1 septembrie. Sinaia și Castelul Peleș, cât ținea vara, adunau toată lumea bună, 34 conducătorii politici ai țării, reprezentanți ai țărilor străine, descendenți vechilor familii princiare și boierești. Astfel, Sinaia datorită Castelului Peleș, devenea adevărata capitală politică a României. Castelul Peleș a devenit prin urmare, un simbol al Casei Regale a României, era în fapt primul castel construit de familia princiară. Era reședință regală. La Castelul Peleș viața
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
acum, neprielnice idealului de viață de tip „paradisiac”. Prin relatarea zbuciumului eroinei principale, Olguța, și a sfârșitului ei, T. demonstrează că, împresurate de mercantilism, ființele candide și generoase sfârșesc prin a se prăbuși. Finalul alătură simbolic acestei drame disoluția așezărilor boierești de altădată și dispariția ultimilor reprezentanți ai aristocratismului moldovean. Prăvale-Baba, carte a cărei acțiune se desfășoară într-un târg patriarhal, sugerează ideea că în lumea modernă înțelegerea vieții în latura ei sublimă nu o mai au decât copiii și dezmoșteniții
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]