1,956 matches
-
o mână și matraca forestieră în cealaltă. Toleranți, dar ușor suspicioși, străbunii îmbinau simțul ospitalității cu cel al nervozității locale, în numele căruia își pilduiau generos vecinii de graniță sau de epocă. Uneori, învățăturile luau forma unor ample demonstrații istorice, în care bolovanii, cazanele cu zmoală și țepele înlocuiau rapid și eficient sarmalele și vorbele de duh. În general, oamenii mă iritau. Nu suportam să mă atingă (mă feream întotdeauna de înghesuiala din troleibuze sau de trotuarele prea aglomerate), erau ca o eczemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la 5-6 m unul de altul. N-aș fi apucat nici să clipesc. Urcai liniștit în avion și-ajungeai desupra norilor, tolănit într-un scaun pe care scria Mc Donell-Douglas sau Rolls-Royce; se-opreau motoarele și te trezeai în interiorul unui bolovan care pică din ceruri. Cilindrul de metal care zbura la 10 000 de metri se transforma instantaneu într-o folie de-aluminiu creponată. Între viața fericită a oricărui plăvan rămas acasă și viața mea s-ar fi interpus un fitting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toată plaja a alge și sărătură. Ne-am așezat la o masă în pescărie și-am comandat hamsii și borș de pește cu mămăligă. Masa nu era de fapt o masă, ci un butuc ceva mai mare, proptit pe niște bolovani. Stăteai pe niște tabureți din lemn cu placaj; sub fund, citeai rezultate de meciuri de pe vremea când Fidel Castro vizita România. Avea un oarecare farmec locul și, dacă nu puneai la socoteală farfuriile de tablă și vântul care sufla prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
On Plonge“, îmbrățișați de frig. După câteva minute, a început să plouă, urât, cenușiu, mizerabil. Cârciumioara nu se mișcase din loc, cu tot acvariul ei din podea. Călcai pe sticlă și urmăreai morunii și nisetrii fugărindu-se printre alge și bolovani. N-am intrat, doar ne-am lipit nasul de geam: vreo cinci sau șase marinari stăteau la un rom. Îi recunoșteai imediat, după cicatrici și tricourile alea cu dungi, ca la pușcărie: le purtau și vara, și iarna, și probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prețiosul ei conținut, și-a venit lângă noi. „Îmi permiteți?“ „Mai întrebi?“ I-am făcut loc în capul patului. Acum stăteam bine toți trei, lipiți de perete, sub carpeta cu Ali Baba. Cei patruzeci de hoți împingeau de zor la bolovanul din cavernă, galben pe fond bleumarin; unii erau încălțați cu niște cizme de cauciuc, muncitorești, croșetate cu lână mov. „Știți clădirea Primăriei, de pe Banu Manta?“, ne-a verificat Maria. „Sector 1?“ „Da.“ „Ce-i cu ea?“ „Are ceva pe acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o voce calmă, parcă obosită. Oșteanul care intrase În han tocmai când cei trei plecau apăruse parcă de nicăieri. Sabia apăsată pe gâtul domniței zbură În desișul codrului, iar unul dintre hoți se simți ridicat de la pământ și azvârlit Între bolovanii de pe fundul Bistriței. Ceilalți doi se repeziră asupra străinului cu săbiile scoase, dar acesta sări Între ei, le prinse Încheieturile și le strânse până scăpară armele. Apoi, Îngenuncheați de durere, neputincioși În fața unei forțe care Îi copleșea, cei doi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mult deasupra poienii lor, cale de patru ceasuri de mers pe jos. Găsiseră acolo un pârâu unde se aflau pești, iar Amir făcuse repede, din două trunchiuri subțiri de pin, sulițe cu vârful bine ascuțit, se postase pe unul dintre bolovanii de pe malul pârâului și reușise să străpungă, unul după altul, cinci pești care alunecau, strălucitori, pe sub coaja subțire de gheață. Încercase și Ștefănel, dar peștii erau mult prea mici și prea rapizi. Totuși, după mai bine de două ceasuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
puțină. Dar, mai ales, se obișnuise să privească altfel. Simțea mișcarea cu o secundă Înainte de a se produce. Știa că o pasăre va zbura spre asfințit și pasărea Își lua zborul spre asfințit. Știa că un pește se strecoară printre bolovanii de pe fundul unui pârâu de munte atât de iute, Încât nici nu poate fi văzut de ochiul omenesc, dar bățul lui de bambus, ascuțit la un capăt, zbura exact În fracțiunea de secundă În care peștele ieșea la suprafață, străpungându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
suplimentare erau trimise spre Orhei și Cetatea Albă. Două regimente de ieniceri porneau spre Cetatea Neamțului. Grosul armatei era convocat peste două zile pe malul pârâului numit Valea Albă. Acolo, se pare, voievodul blocase trecerea cu trunchiuri de brazi și bolovani și Își Întărise pozițiile cu fortificații din lemn pentru arcași. Căpitanul cunoștea bine locul numit Valea Albă. Era un luminiș strâmt, mărginit de păduri, În pantă de la nord-vest spre sud-est. Retragerea spre Înălțimile munților era dificilă. Nici o desfășurare de cavalerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
voia, poate, să ajungă undeva. Abia acum voievodul putea privi, În voie, Valea Bistriței. Nu era, nicăieri, nici un drum bătătorit. Erau doar poteci făcute de animalele pădurii În căutare de apă proaspătă. Șuvoaiele pârâului se Învolburau mai jos, bolborosind printre bolovani. Pe ambele maluri se ridicau brazi bătrâni, scorojiți, trăitori ai vremurilor de demult. Mai sus se ridicau alte creste, umbrite de alte păduri de brad. Era un fel de muzică În toată acea Înfățișare a naturii, o Învolburare armonioasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
călăuzește pașii spre necunoscut. Și, deodată, Înțelese Încotro Își duce singurătățile și povara Înfrângerii. Locurile nu Îi erau deloc străine. Drumul era lung și ocrotit de munți. Mai erau de trecut multe văi unde râurile cădeau În mici cascade peste bolovanii uriași și mai erau de urcat multe pante abrupte, pe unde nu călcase picior de om. Dar, cu voia Domnului, În câteva zile avea să ajungă. Iar acolo se afla capătul drumului. Bătu ușor coama neagră a calului și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
distanța până în vale era prea mare și nu băteau până acolo, mai era și ceața, iar de pe deal nu se vede ce se petrece pe vale. Tunurile erau utile pe frontul de luptă. Zgomotul lor speriau caii adversarului, iar proiectilele (bolovani) aruncate stricau ordinea în rândurile pedestrimii, îngăduind un atac cu călăreții, care să sporească deruta. Tunurile nu puteau fi puse decât în vale, de o parte și de alta a frontului de luptă. Înaintarea oastei otomane s-a făcut cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
potrivit pisaniei, era zidită din piatră biserica Adormirii Maicii Domnului. Datorită viilor de la Cotnari, aici și-au avut curte Ștefan cel Mare, dar și alți boieri moldoveni. Nu departe de biserica atribuită lui Ștefan, se afla o pivniță, zidită din bolovani, lungă de 50 metri. La Hârlău, pe locul unde exista o curte din secolul al XIV-lea, Ștefan a construit, în 1496, o nouă curte nu departe de biserica înălțată în 1942. În timp ce unele curți existente în secolul al XV
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de istorie "critică" a literaturii, prin încercarea de a demola centralitatea canonică a literaturii române (pentru o altă ierarhie canonică) seamănă mai degrabă cu canonul sisific, în care acel rege al Corintului fusese osândit să urce mereu, la infinit, un bolovan uriaș care, ajuns pe pisc, se rostogolea din nou la poalele povârnișului. Eseul lui Th. Codreanu Istoria "canonică" a literaturii române, prin curajul abordării unei probleme atât de complexe, prin temeinicia și profunzimea cunoștințelor enciclopedice, prin forța imbatabilă a raționamentelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și vehemențele de limbaj ale unor emuli de circumstanță, atent la nuanțe, cu răbdare și cu o minuție de ascet, autorul deschide ușile pe care alții din frică? din lașitate? din oportunism? le ocolesc cu prudență ori le zidesc cu bolovanii falsurilor ideologice și ai poncifelor la modă. Acestea sunt, ca să citez, la întâmplare, doar unele titluri de capitole din câteva cărți publicate după '90, "arheul românilor", "teoria "golului etnic" și omenia mioritică", "golul etnic" și ofensiva perifericilor", "postmodernismul și spaima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a murit, Artenie, unu’ care a murit, Bădiță, ăla care a murit, primaru’, Arbănaș, care a fost șef de post la Urechești sau Tâmboiești, pe acolo-șa... Și când ne-am Întâlnit noi cu ei (cu comuniștii - n.n.), am Început cu bolovani, cu pietre. Ei cu noi, noi cu noi... așa. Și fiind noi mai mulți, ei s-au retras, au fugit la școala veche... Și cum s-a Întâmplat cu arestarea, vă mai amintiți? În noiembrie 1957 o fost... Ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-și facă norma... murea domne. Au murit mulți acolo? Au murit! Io am Înmormântat un preot din partea Ardealului... I-am făcut un sicriu de stuf, i l-am Împletit, că așa era acolo, cu stuf... Și i-am pus un bolovan mare ca ăsta la cap... Acolo, În general, bătrânii mureau, și mai ales iarna mureau mulți... Tineretu’ a mai rezistat. Și domne, cinzeci-șaizeci de kilometri are digu’ ăla care e În Deltă, să știi și mata! Și În Deltă, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
noaptea dinspre 12 Înspre 13 a venit unu’ Îmbrăcat Într-un halat negru, un fâș de ăla ca geanta aceea a dumneata... Și dimineața s-a suit acolo, că era așa ca o prispă, cum s-ar chema, și un bolovan mare. Și s-a urcat pe bolovanu’ ’cela... Și pe cutare, cutare, cutare, patruzeci de persoane ne-a oprit În colonie, nu ne-a mai dat la muncă... Și a Început să ne prelucreze, să ne deie educație... Și atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
La un moment dat, prin zonă te împiedicai la tot pasul de grămezi de pavele, pregătite pentru muncitorii ce se chinuiau cu trotuarele. Acum, cînd avea nevoie de ele, dispăruseră ca prin minune, ori furate, ori înfipte în trotuar. Cum bolovani care să nu fie nici mari, nici mici nu găsise, iar singura bordură desprinsă era prea mare și grea s-o arunce în altă parte decît pe propriul picior, singura soluție rămînea o pavea, ascunsă în umbra bordurii desprinse și
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ca să ia note mari și să-și "fortifice mușchii memoriei, esențiali pentru meseria de medic", cum repeta ciclopul adesea. Se credea original, dar și cumva glumeață, de vreme ce zîmbea cînd o rostea plin de satisfacție. Formulele ciclopului se rostogoleau ca niște bolovani pe creierul lui Alin. Îl asculta la materiile pentru școală, îl punea să-nvețe poezii pe de rost, să se pregătească la toate prostiile, care te-ajută fix degeaba să treci la nivelul următor. Dar de ce n-o pui și
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
la nivelul următor pentru a deveni mai puternic și astfel să aibă mai multe șanse măcar să poată rezista ceva mai mult. Prima acțiune a dragonului cu șapte capete și bara de viață cît tot ecranul a fost să-i arunce bolovani plini cu îndemnuri la învățătură. Ăsta era un cap cam vorbăreț care, indiferent dacă-i prindea privirile sau își pleca capul, tot îi arunca cîte un bolovan, care i se spărgea în noduri la stomac, mai ceva decît dragonița cu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
capete și bara de viață cît tot ecranul a fost să-i arunce bolovani plini cu îndemnuri la învățătură. Ăsta era un cap cam vorbăreț care, indiferent dacă-i prindea privirile sau își pleca capul, tot îi arunca cîte un bolovan, care i se spărgea în noduri la stomac, mai ceva decît dragonița cu solzi roșii, care scuipa flăcări. Asta mereu cînd îl prindea în cercurile magice: la masă, la intrarea în casă, chiar seara înainte de culcare și altele. Cu toate că Alin
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
stomac, mai ceva decît dragonița cu solzi roșii, care scuipa flăcări. Asta mereu cînd îl prindea în cercurile magice: la masă, la intrarea în casă, chiar seara înainte de culcare și altele. Cu toate că Alin și-a astupat urechile, iar unii dintre bolovani treceau de ureche și se pierdeau dincolo se ferea, dezvoltase un fel de mecanism de apărare, încît dragonul cu șapte capete îl acuza că nu pricepe sau nu reține nimic alții reușeau să-i rănească timpanele, erau prea mulți să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
de vin călcate În picioare de o gloată de nebuni care se loveau cu ferocitate, Într-un vârtej de trupuri Împleticite În luptă. În preajmă, o alergătură generală de bărbați și femei În căutarea unei căi de scăpare. Un alt bolovan, aruncat de cineva În mijlocul aglomerației, trecu pe lângă el, urmat de numeroase alte proiectile. În cealaltă parte a pieței, câțiva combatanți Începuseră să arunce cu pietre unii În alții, rotind pe deasupra capelor praștii improvizate din benzi de pânză adunate de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ne-au costat pe noi râuri de sânge, veacuri de muncă, toată inteligența noastră trecută, toate mișcările cele mai sfinte ale inimei noastre. Și e plină de străini, Ca iarba de mărăcini; Și e plină de dușmani Ca râul de bolovani. Iar mila străinului E ca umbra spinului: Când vrei ca să te umbrești, Mai tare te dogorești. De aceea când știm pentru ce a căzut voevodul moldovenesc nu trebuie să-l plângem. Ce mă plângeți pe mine, că nu sânt de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]