1,995 matches
-
cămașa din chimir, se descheie la piept, arătându-și mușchii. Nervos, cel mic, de 20 de ani, fiul nașului, îi înfige lama unui cuțit fix în inimă. Cu lama ascuțită în inima lui bună, blândă, înțeleaptă, campionul se înarmează cu bolovani, cu care aruncă în criminali. Cuțitul alunecase, de fapt, pe lângă clarinetul pe care îl avea în buzunarul dinăuntru al vestei. Merge câțiva metri, strigând în gura mare: „m-ați omorât, criminalilor!” Cade apoi la pământ, cu fața în jos, lovindu
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
în criminali. Cuțitul alunecase, de fapt, pe lângă clarinetul pe care îl avea în buzunarul dinăuntru al vestei. Merge câțiva metri, strigând în gura mare: „m-ați omorât, criminalilor!” Cade apoi la pământ, cu fața în jos, lovindu-și dinții de bolovanii de pe stradă. Apoi s-a ridicat, strângându-și ultimele puteri și, ținându-se de gard, a intrat în casă, căzând pe patul unde-l aștepta Elena. Sângele scurs de la inimă s-a împrăștiat pe saltea și de aici pe pământul
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
că eu îmi bat capul când plec undeva? Întotdeauna plec la nimereală. Vorbele astea îl supărară tare pe Mărțișor și-i zise, azvârlindu-l din spate: - Dă-te jos, că nu-mi ești de nici un folos! Norocel căzu ca un bolovan și nu mai scoase un cuvințel. Mărțișor fluieră a pagubă privind pana de vultur fermecată pe care o ținea în palmă. Ce să facă? Zise: - Pană, penișoară, fă-te mare și ușoară și poartă-mă printre nori, spre albastre zări
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
pe fundul lacului. Pe lângă pietroi țâșnea apa cu presiune. - Ăsta trebuie să fie izvorul! își zise Mărțișor. Și se opinti în pietroi să-l urnească, dar degeaba. - Am găsit izvorul! Hai, Norocel, dă-mi o mână de ajutor ca să ridic bolovanul! - Nu pot, nenicule! Nu știu să înot! Dar am să te ajut de pe mal. - Cum? - Hai o dată! Încă o dată! Nu m-ai luat tovarăș ca să te îndemn? Cine să facă asta? Se uită Mărțișor năuc la el. Era murdar, flămând
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
ai soață, rude, nici copile. De faci o mică socoteală, Din clipa care te-ai născut Și până sufletu-ți se-nalță Constați, purtat de gândul bun, Că ai trudit amar de ani Doar pentru câteva veșminte, Ce putrezesc sub bolovani Învăluind un pumn de oseminte. Eu nu-s profet, dar prin cuvânt, Cuvântul fiind dintâi, Vreau să-ți aduc o alinare Prin semn de binecuvântare. Pe creștet te mângâi! A sosit ora de bilanț: Să socotești, măi omule ! Spoiala ta
OMULE ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371117_a_372446]
-
rapid slăbiciunile oamenilor. Era puternic și isteț. Foarte curând ne-am împrietenit. Nicu ne ajuta la toate și punea mult suflet; suferea dacă aveam greutăți și ne scotea din orice impas. Ne construiam casa. În acel moment aveam nevoie de bolovani. Obținusem o aprobare de la Primărie pentru a-i scoate din râu. Ne-am dus amândoi de-a lungul malului râului Vâlsan, în amonte, să căutăm un loc de unde puteam scoate piatră bună. De câteva luni îl rugasem să facem această
NICOLAE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371189_a_372518]
-
o piatră mare, în mijlocul apei, și apa cuminte curgea ocolind piatra. Pe fundul râului, pietrele mărunte alergau gonite de curentul de apă. Nicu a coborât barosul și târnăcopul de pe umăr și a intrat în apă. A pus ochii pe un bolovan imens și a început să-l lovească. La fiecare întâlnire a fierului cu piatra, închideam ochii automat și lovitura răspundea undeva în inima mea. După câteva lovituri, timp în care ieșea un praf de parcă ar fi ieșit sufletul pietrei, aceasta
NICOLAE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371189_a_372518]
-
care ieșea un praf de parcă ar fi ieșit sufletul pietrei, aceasta se sfărâma, se desprindea în felii, după cum o formase timpul. Priveam cu uimire forța omului, în fata căreia până și pietrele îngenunchează. Câți ani le-au trebuit să devină bolovani, iar omului nu-i păsa de viața lor, îi rănea, îi sfărâma fără pic de regret! L-am rugat și l-am întrebat, mai în glumă, mai în serios: „Nicule, mai încet! Nu crezi că le doare?” Ce ipocrizie din partea
NICOLAE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371189_a_372518]
-
că în acele momente nu-l puteam ajuta. M-a privit de la distanță, m-a văzut tăcând și mi-a respectat tăcerea. S-a dus singur, înfruntând valurile reci ale apei, s-a depărtat de mine, în căutarea unui alt bolovan (numai el cunoștea anatomia pietrei!), iar eu, știind că nu mă aude nimeni, acompaniată de valurile mici și repezi ale apei de munte, recitam, cu glas tare, din lirica norvegiană: Învață de la apă să ai statornic drum,/ Învață de la flăcări
NICOLAE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371189_a_372518]
-
XVI PENTRU MINE TIMPUL A STAT IN LOC În primii ani de după revoluție eram amenințat cu bătaia printr-un gest iar mai târziu bătut lângă o trecere de pietoni de nu m-am dezmeticit decât lângă o șosea pe un bolovan, aflând mai târziu că mi-au spart stânca temporală. Insinuau prin diferite semne că îmi place același sex încât mai târziu am ajuns sa-mi controlez fiecare gest pentru ca să nu se interpreteze greșit. Colegii mă evitau, nu reușeam să mă
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE!14 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371274_a_372603]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > MARINA ANGELA GLODICI - NETĂCERE (POEME) Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 824 din 03 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului MURMURÂND Ca un izvor ce dureros se frânge Printre stânci și bolovani în vale, Așa țâșnește versul de iubire Înveșmântat în cânt de sărbătoare. Cu buze tremurânde de visare Se naște stihul revărsând ușor, Îmbrățisând a lacrimei șuvoi Și murmurând mereu seninătate. Nu poate să tresalte în liniștea tăcerii, El e menit
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346038_a_347367]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > MARINA ANGELA GLODICI - NETĂCERE (POEME) Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 824 din 03 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului MURMURÂND Ca un izvor ce dureros se frânge Printre stânci și bolovani în vale, Așa țâșnește versul de iubire Înveșmântat în cânt de sărbătoare. Cu buze tremurânde de visare Se naște stihul revărsând ușor, Îmbrățisând a lacrimei șuvoi Și murmurând mereu seninătate. Nu poate să tresalte în liniștea tăcerii, El e menit
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346041_a_347370]
-
guste din pară: Ar fi păcat, n-o să-ți piară. Că se-nfruptă doar puțin, Nu dispar, rămân în sân. Că doar gustă, pofta-i mare, Nu-ți fi teamă, fata are.!... La noapte îmi dormi buștean: Pernă ții un bolovan; Vise nu-ți face, bătrâne!... Fata este pentru mine. Babele ar vrea și ele Să mai fie tinerele, Dacă prind câte-un flăcău... Să-l ferească Dumnezeu! Hai, hai, dorule...hai! Ce face Zamfir din nai... Că ne-aduce tinerețea
GHEORGHE ZAMFIR ŞI NAIUL INIŢIATIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347758_a_349087]
-
a dat singur ci un jucător a șutat în propria poartă. Omul are astăzi capacitatea tehnică să distrugă tot globul terestru. Ar fi un autogol de proporții. Natura se referă îndeobște la tot ce ne înconjoară, inclusiv noi oamenii. Un bolovan oarecare venit din cosmos, adică din afara naturii terestre, poate distruge într-o clipă întreaga viață. Parțial a făcut-o la dispariția dinozaurilor. Ce interes ar avea natura să se autodistrugă? În nici un caz ca să se răzbune sau să pedepsească omul
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 2 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347797_a_349126]
-
în fără dezbinare PUTERE; INTELIGENȚĂ și IUBIRE Dintru început TREIME în fără despărțire! 5 Cu Inteligență, PUTEREA, Tatăl Dumnezeu Se învăluie în Iubire, și creează mereu Și de atunci croiesc proiecte și programe Matrițe, tipare primordiale, genoame. *** 6 Ce atâția bolovani fierbinți ori prea reci? Să potrivim unul să fie al Tău pe veci, Prea Iubit Fiul Meu, să fie leagăn, legământ și această stea - să se numească și Pământ 7 Și a început s-o împodobească cu Lumină Să poată
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PLÂNGE CERUL Autor: Viorel Vintilă Publicat în: Ediția nr. 1128 din 01 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Plânge cerul tristețe mare printre nori doliu se așterne pe bolta cerească lacrimi grele și înnourate torturează cerul bolovani de tristețe se rostogolesc pe pământ Furtuna pune stăpânire pe împărăția cerului soarele devine prizonier este surghiunit în temnița tenebroasă a nemiloasei furtuni din fericire însă totul este temporar curcubeul cavalerul în armură policoloră se arată la orizont afișând un
PLÂNGE CERUL de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347314_a_348643]
-
boier, el este sărutat de Vodă Cuza pentru a i se șterge „rușinea și demnitatea” de român. Românul care, printr-o magistrală parabolă, sintetizează ideea clară a unirii, prin punerea mână de la mână și umăr lângă umăr pentru a urni bolovanul țării, prea mare pentru un singur om A rămas în istorie și a fost preluat în literatură de mulți scriitori, prin acest spirit dârz al omului simplu, isteț, cercetător, perseverent, care caută adevărul și dreptatea și nu se lasă până
UNIŢI ÎN PAŞI DE HORĂ ROMÂNEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347350_a_348679]
-
mâna se transformă în cenușă. cenușa umple spațiul de otrăvuri iar barca va rămâne la mal se vor număra atunci cuiele nu din palme. numărate vor fi cele din inima ta. la mine inima nu mai primește cuie. se aruncă bolovani. mi-au umplut strada cu ei. mai bine ridicau o casă. fuge...fuge lumea din prizonierat în prizonierat. le plac lanțurile și zorzoanele lucioase și strigătul păsărilor când li se sucesc aripile invers... nu mai vreau pământul. cum poate un
CĂLĂTORIA MELCULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348778_a_350107]
-
trebuia să fac altceva decât să rezist, să continui să înaintez, să sper că se vor lăsa păgubași. La un moment dat am ajuns la marginea unei râpe pe care am observat-o prea târziu. M-am prăbușit ca un bolovan. Unul dintre urmăritori s-a prăbușit la doi pași de mine. Era lunganul pe care-l pocnisem. Spre uimirea mea, își revenise nenorocitul și-a reușit să mă ajungă, avea picioarele lungi, era înalt aproape cât trestia din mlaștină. Am
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
perlele și pe cele care stau a fi culese de mâini nepricepute. El salvează perlele întregi (și pe cele absente), apoi reia Jocul surâzând răspunsurilor să vină sau să rămână stânci în muntele întrebărilor. ca un erou uitat sub un bolovan uriaș - Pământul - aștept la rându-mi să văd ce îmi va curge în plete când cascada va seca, rădăcinile copacilor smulse din pământul însetat vor reveni la viață, iar pasul din piciorul încercărilor va aluneca drept, deasupra sinusoidei întâmplărilor nicicând
PRIVIRE ÎNSETATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346917_a_348246]
-
de Cruți Cristian , publicat în Ediția nr. 1055 din 20 noiembrie 2013. Uite-o! E EA! Femeia cu luna în coaste. O vezi? Pășește înnorat peste lumi Să nu i se vadă haloul. Și plânge,și-a scrântit glezna De bolovanul minților mele. Doar i-am spus că pe nori Nu se poartă tocuri! Să o iau în brațe? Nu! Dintr-un timp negru are aripi Să zboare ecoul ascunselor începuturi. Nu îmi fac milă. Ea a fugit Când mă plangeam
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
cu copacul în șoaptă! O vezi? Se târâie luminos pe sub lumi. Citește mai mult Uite-o! E EA!Femeia cu luna în coaste.O vezi? Pășește înnorat peste lumiSă nu i se vadă haloul.Și plânge,și-a scrântit gleznaDe bolovanul minților mele.Doar i-am spus că pe noriNu se poartă tocuri!Să o iau în brațe? Nu!Dintr-un timp negru are aripiSă zboare ecoul ascunselor începuturi.Nu îmi fac milă.Ea a fugitCând mă plangeam lui Dumnezeu :Uite
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
-mi pot explica cum am ajuns in Jardin des Flantes, unde caii sculptați de Rodin nechezau de speriaseră norii de pe cer. Uitându-mă mai bine, observ că erau centauri, adică jumătate căi, jumătate oameni. Am dat să mă ridic de pe bolovanul pe care ma odihneam, dar o mană ușoară, ca un gând, se așeza pe umărul meu. - Tinere, stai liniștit! Sunt sculpturile mele! Nu te speria... Am tresărit. Sângele îmi înghețase în vene. Mi-am întors capul și, surprins, am văzut
DESPRINDEREA DIN STÂNCĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348466_a_349795]
-
e muntele Călimanului. - Dar ce, Castelul lui Verne este Castel!? Acesta se află în imaginația lui. Mai bine privește stâncă aceea din dreapta. Vezi cum din ea se rupe o Sanaidă?... - Văd ... - E sculptură mea. - Ce sculptură? Dumneata numești sculptură un bolovan? - Privește mai bine!... - Cum? M-am trezit rostind aceste cuvinte, iar cuvântul s-a rostogolit peste văile Carpaților. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografica: Desprinderea din stâncă / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I, 10 noiembrie
DESPRINDEREA DIN STÂNCĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348466_a_349795]
-
cu un cap omenesc.” „Hm!” făcuse Hențea, ducându-și mâna în dreptul gurii pentru a-și stăpâni eructația. Cu un cap omenesc spui?...” „Întocmai, se însuflețise și mai mult Oargă. Dar, ascultă-mă bine, totul putea fi un joc al naturii, bolovani uriași, stânci cu trăsături antropomorfe s-au mai găsit. Un lucru trăda însă fără putință de tăgadă mâna ființei inteligente: ochiul! Dragă Hențea, așa ceva merita să fie văzut. Cineva, în urmă cu Dumnezeu știe cât timp, a scos ochiul acela
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]