31,893 matches
-
la cele petrecute, se așeza lângă prietenul lui cel mai bun, care, la fel ca și el, părea să nu-și mai găsească liniștea. Ar trebui s-o aruncăm în mare, spuseindignat Vetéa Pitó, în loc de salut. S-o aruncăm peste bord și să se ocupe rechinii de ea. Încerca să zâmbească ironic. În definitiv, ei sunt deja rechini! — Dacă am arunca-o în mare ar fi ca si cum am omorî-o, îi atrase atenția Tapú Tetuanúi. Cine ar îndrăzni s-o arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
chiar si vâslașii își pierdură cadența, căci, de fiecare dată când acel urlet inuman răsună peste puntea Peștelui Zburător, parcă se așteptau ca un alt urlet feroce și la fel de inuman să-i răspundă de dincolo de linia orizontului, căci cei de la bord știau, fără să fie nevoie să le-o spună cineva, ca sângerosul rege al Te-Onó venea în căutarea celei care îl strigă. Fără îndoială că relația lor era o dragoste nebună, o pasiune dezlănțuita a unor ființe degenerate, a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi aici. Dar unde vom fi? — Acolo unde se așteaptă mai putin, răspunse zâmbitor căpitanul Mararei. Nu trebuie decât să-i facem să urmeze un drum greșit. Ordona să fie adus cel mai mare vas pe care îl aveau la bord, îl umplu pe jumătate cu ulei de cocos și îl astupa ermetic, cu ajutorul unei rășini pe care o folosea dulgherul la călăfătuitul navei. La sfârșit, îi lega în partea de sus un cap mare de pește și una dintre micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ar putea pierde pe maestrul lui. Tot restul zilei nu se zări nici urma de navele dușmane și nici de vreo pasăre îndepărtată, care s-ar fi putut hrăni cu resturile de pe o navă, ceea ce contribui la scăderea tensiunii la bord, desi spre seară avu loc un eveniment care îi deprima și mai mult. Una din fetele salvate dădu naștere unui copil. Toți își dăduseră seama de la început că e-nsărcinată, dar, din politețe, se făcuseră că nu observă, înțelegând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și cu războinicii lui porniră în liniște către locul unde erau ascunse catamaranele, pe care, contrar așteptărilor lor, le găsiră fără nici o pază. Era clar că Te-Onó erau convinși că dușmanii lor se găsesc pe partea cealaltă a insulei, la bordul unei nave, astfel că nu-și luaseră nici elementară precauție de a menține o santinela lângă ambarcațiuni; nici pentru o clipă nu le trecuse prin minte că cei pe care ii vânau le cunoșteau intențiile dinainte. Un comportament atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la care nu lipsise de milioane de ani, exploratorii se întoarseră înotând fără grabă la Peștele Zburător, în timp ce grupul lui Roonuí-Roonuí se întorcea la mică pluta. Luna era deja pe punctul să dispară complet. Când cei doi bărbați urcară la bord, Miti Matái pocni din degete, iar vâslașii îndreptară imediat navă către gură lagunei. Regele Octar era în pragul unei crize de furie văzând că o avusese pe iubita lui, Anuanúa, atât de aproape de el și că îi scăpa din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de țărm și, după aceea, le ceru să încerce să doarmă puțin. În zori o să ne trebuiască toate forțele, spuse. Toate! Însă, în timpul scurt care le mai rămăsese până la răsăritul soarelui, nimeni nu reuși să doarmă nici măcar un minut la bordul Mararei. Tapú Tetuanúi și cu Vetéa Pitó se așezară lângă Chimé din Farepíti și îl felicitară pentru curajul pe care il dovedise rămânând singur pe insulița, deși știa că, dacă ar fi fost nevoit să aprindă focul, s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și înotau înspre cea care încă mai plutea. Vreo cinci rechini se învârteau în jurul lor, dar nu se arătau agresivi. Apă continuă să urce. Cei de pe prima navă le strigau celor care se apropiau să nu încerce să urce la bord. Câțiva dintre naufragiați înțeleseră inutilitatea eforturilor lor și, întorcându-se, porniră într-o încercare absurdă de a ajunge înot până pe coasta. Peștele Zburător se oprise la vreo trei sute de metri distanță, iar echipajul sau ridică vâslele în aer, aclamându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
spune: Un stoc pe trei luni... De-aia era regula despre bagaje. Ca să încăpem toți. Singura regulă era un bagaj de persoană, dar domnul Whittier n-a spus cât de mare, sau ce fel de bagaj. Când a urcat la bord Lady Zdreanță, purta un inel cu un diamant cât o boabă de porumb, ținea în mână o lesă, iar lesa trăgea o valiză de piele pe rotile. Fluturându-și degetele ca să facă piatra să scânteieze, Lady Zdreanță spune: — E soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
detectiv particular. Cu videocamera ținută ca o mască, acoperindu-i jumătate din față, ne-a filmat în timp ce trecea pe culoar spre un loc liber din spate, orbindu-ne pe toți cu lumina camerei. După încă vreun cvartal, a urcat la bord Pețitorul, cu urme de bălegar pe cizmele lui de cowboy. Cu o pălărie de cowboy de pai în mână și cu un sac de fâș pe umăr, s-a așezat și a deschis geamul și a scuipat o zeamă maronie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Mama Natură e așezată pe trotuar într-o perfectă poziție lotus, mâinile ei pictate cu vinișoare întunecate de henna i se odihnesc pe fiecare genunchi. La gât, un colier cu clopoței de templu scoate clinchete ușoare. Mama Natură aduce la bord o cutie de carton cu haine, în care sunt învelite sticluțe de uleiuri cleioase. Lumânări. Cutia miroase a ace de pin. Mirosul rășinii de pin din focul de tabără. Mirosul de busuioc și coriandru din sosul de salată. Mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
altceva. Autobuzul împrumutat va fi găsit, dar noi nu. Nu în cele trei luni în care vom părăsi lumea. Astea trei luni pe care le vom petrece scriind și citindu-ne operele. Șlefuindu-ne poveștile. Ultimul care a urcat la bord, după ce-am mai trecut de-o intersecție și printr-un tunel, a fost Ducele Vandalilor, care ne-a așteptat la ultimul loc de întâlnire stabilit. Cu degetele mânjite și pătate de creioanele pastel și cărbune. Cu mâinile pătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
decât coji scorojite de lac. Puntea se și umpluse, Însă mulțimea continua să se Înghesuie și blocase pasarela. Nu erau țipete, nici forfotă, doar o rumoare ciudată a celor care forțau trecerea. Adam nu pricepea nimic. Bărbați se aplecau peste bord și luau copiii din mâinile Întinse ale mamelor care-i implorau să i primească, la răstimpuri era aruncată de pe chei câte-o bocceluță spre vas de către vreun proprietar greu de văzut vreunui primitor imposibil de recunoscut. Lângă Adam s-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așa. Ascultă, aranjez eu ceva pentru tine! Adam s-a Întors și l-a privit. Părea să fie de bună-credință, ca și el. — Cum? — știu eu pe cineva. Ar putea să-ți dea o mână de ajutor să urci la bord. — Adevărat? — Păi, cum nu!? Doar că trebuie ceva parale. Ai bani, nu-i așa? Nu-i nevoie de mulți, pentr-un pachet de țigări, plus ceva pentru mine. Cinstit, nu? Eu unul cer doar de-o cafea, nimic mai mult
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mult. Adam a ezitat, dar s-a trezit că dă din cap În semn de acord. — N-ai grijă, Îmi place de tine. Ești cel mai nou prieten al meu! Nu-mi da nimic acum! Când ai să fii la bord, o să vină la tine un prieten de-al meu să te caute. Îi zic eu că mi ești amic. Să-i dai doar cât să-și ia niște țigări kretek. E bine-așa? Ce zici? Of, uită-te la tine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la Jakarta și te-aranjezi, nu-l uita pe Sunny, a zis el arătând cu degetul spre desenul de pe tricou. Ăsta-s eu, de neconfundat și de neuitat, ca soarele de pe cer! — Mulțumesc, a zis Adam. Dar cum ajung la bord? — OK, a răspuns Sunny. L-a luat pe după umeri și l-a dus spre pontonul care foșgăia de lume. A coborât vocea. Asta-i partea grea, a zis el foarte serios. Stai lângă mine, fă-te doar că mergem așa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu care venise În țara asta, spre noul lui cămin. Ambarcațiunea lor se legăna pe valuri și nu Înainta, iar noua lui mamă zicea Întruna: Nu te speria, nu mai e mult, nu mai suntem departe. Dar când privea dincolo de bord, nu zărea nici pământul părăsit, nici țărmul unde voiau să ajungă, iar În afară de abureala neguroasă a ploii nu mai erau decât marea, cerul și un vas care se Îndrepta spre nicăieri. Iar el Își spunea că poate aveau să-și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
plângea, vorbea englezește, avea un serviciu bun. Nu ca toți ăștia de pe stradă, arătase el spre mulțime. Margaret l-a ascultat fără să-i dea prea mare atenție. Își făcea vânt cu plicul În care erau cele două diapozitive. Pe bordul mașinii era un radio, ori un aparat de emisie-recepție, ori alt sistem care gâjâia și sâsâia plin de paraziți. Înaintau centimetru cu centimetru. Avea impresia că se află Într-o barcă pe un fluviu nămolos, purtată de un curent lin
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Cu o oră și jumătate în urmă Fanny Tarrant ședea pe locul din față, de lângă șofer, al unui automobil BMW 318i, roșu condus de iubitul ei, Creighton Dale. Erau în drum spre aeroportul Gatwick, de unde urmau să se îmbarce la bordul unei curse charter cu destinația Turcia. Mașină înainta pe șoseaua de centură a Londrei cu exact o sută zece kilometri pe oră. Avocat de meserie, Creighton respectă cu sfințenie viteză maximă legală. Carnetul lui de conducere era curat că lacrima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
aștepta, erau tot mai binedispuși. Erau un cuplu frumos - Fanny cea blondă și subțirica lângă Creighton cel zvelt, cu nas acvilin și păr castaniu, mătăsos, en brosse - si păreau conștienți de acest lucru. Ascultau un CD la combină muzicală de la bordul mașinii. Era muzică unei trupe belgiene numite Enigmă, un amestec de canturi gregoriene și muzica de dans electronică. Le plăcea amândurora pentru ritmurile ei seducătoare și tentă lor ușor profanatoare. — Ai pus aparatul de fotografiat? întreba Fanny. — Da, insă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
opus și o lua înapoi, spre intersecția cu M23. Se liniști vizibil abia când se văzu pe traseul normal. — Am pierdut doar douăzeci de minute, anunță el. Fanny, care în ultimele zece minute rămăsese tăcută și îngândurata, deschise radioul de la bord. Creighton nu păru deloc încântat, dar nu mai spuse nimic. Redactorul de știri vorbea acum cu un reporter care se află la poarta Palatului Kensington, unde lumea începea deja să se adune și să depună buchete de flori. Reporterul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
O să te simți mult mai bine de îndată ce-o să ajungem în Turcia, zise el, încercând să-i ridice moralul. De fapt de îndată ce-o să decolam. Am eu o vorbă, ca întotdeauna vacanță începe cu primul pahar servit la bordul avionului. Fanny rămase pe gânduri câteva clipe. Apoi spuse cu glas stins: Nu plec. — Poftim? — Nu plec în Turcia. — Ce tot îndrugi acolo? — Se pare că nu-ți dai seama, Creighton, dar e vorba de-o bombă. A murit cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
eu. Pentru că ieșind eu de la Dionisie Precup, maistru și pensionar, Îmi venea să zbor. Dacă aș fi Încercat pe loc, aș fi reușit. De când Îmi doresc eu să văd orașul de sus? Socotind Însă că n-am destul carburant la bord, am intrat cum ți-am spus la „Minerul”. Am alimentat și... Ce să vezi? M-am pomenit În stradă cu inima ușoară și aripile grele. Am rămas la sol de unde Îți și telefonez. Alo, mă auzi? Alo, Zorela? Mă auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
greutatea vreunei păsări minuscule În repaus. O basculantă plină cu var nestins moțăia și ea În căldura amiezii lângă balta cu trestie. Șoferul mușca dintr-o rudă de salam și dintr-o franzelă. Pe rând, bineînțeles. Muștarul Îl ținea pe bord și se servea din el cu arătătorul mâinii stângi. Masa a durat cam o jumătate de oră. Desertul era o bere Bucegi. În tot cartierul acela selenar, trestia doar era vie, grațioasă. Se opunea parcă cu o discretă disperară sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zece minute. Cu un necunoscut... În Piața Carolina, seducătoare ca ea, arătându-se doar cui știa să o privească, doar cui știa să o seducă. Avea dreptate poetul să spună „Fais choix d'un grand chapeau dont on séduit le bord.” Seducția, promisiunea vieții ca Însuflețire, Înviere, renaștere. Tâmpenii! Când Începi să gândești așa e bine să o iei din loc. Se ridică În picioare. Ea nici nu tresări; doar Îl privea drept În ochi. Spuse totuși: Sper să ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]