1,819 matches
-
turcește la umbra unui corcoduș, cu basmalele căzute în jurul gîtului, le scurmau cu degete zbîrcite ca niște uscături. Legănați astfel în vise tandre, copiii adormeau. Aveam senzația că aici timpul se măsoară în milenii. Șchiopătînd pe o cărare de lîngă bordei, din pădure ieși un om cu sarcina de vreascuri în spate. Albi, ochii săi erau încadrați de o barbă cu lîna laie. Răcni gutural la o babă care, fără să miște de pe țol, răspunse la fel de răstit. Am încercat să stau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
căpăta pe ele făină ori cîteva bulendre. Ținea și porcul ghebos, deși nădejdea tot la bureții uscați era. Înșirați pe sfoară, atîrnau sub streașină. În spatele casei, pe o spinare de deal, am deslușit cîțiva haragi de vie. Ajunsesem la un bordei cu acoperișul surpat. Printre scîndurile rărite de la ușă, ne privi un ochi crescut de spaimă. Era chiar una din neșcolarizate care ne deschise temătoare. - Tu ești, Floareo? - Eu, conașule. - Unde-i tac-tu? Fata făcu din umăr un gest vag
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
moaște, Doar glia neagră și mănoasă Atât de bine te cunoaște... Închișii ochi n‐or să mai știe, și nu s‐ or tulbura de jale Când cai străini vor paște iarba De pe movila gropii tale. Azi nu mai e îngust bordeiul Să‐ ncapă jalea ta amară, Din iconița ei, Preasfânta Te vede cea din urmă sară... La cap un muc de lumânare Învie‐ ncet și dă să moară, Asemeni visurilor tale În sufletul de‐odinioară! Numai o babă milostivă Îți străjuie
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Barnovschii, ce iaste de la poarta mănăstirii, dincoace, despre apus, unde și egumenul... sfințiia sa chir Paisie, arhimandritul primindu-i cu voie lui și cu folosul mănăstirii, au cheltuit cîțiva bani de au făcut șoproane, ca să încapă cu toții și alte damuri (bordei pentru vite) pentru ținere vitelor și a cărnii, cu de toată trebuința lor și, pentru chirie locului, s-au aședzat cu voie lor, ca să aibă a da ei, cîte patru parale pe dzi de un trunchi”. O adevărată piață de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
înfricoșător la ei erau bărbile albe, încărunțite sau negre, care le treceau de brâu.Lipovenii. Așa îi numeau oamenii satului. -Nu vă fie frică de ei. Sunt și ei oameni. Au venit să câștige un ban. Îi scot nevoile din bordeie. Mintea mea de copil nu se putea odihni. Noaptea lipovenii parcă porneau încruntați, cu bărbile lor dese și lungi, cu măinile îndreptate spre mine, amenințând că-mi fură sufletul. Strigam prin somn cutremurată. -Ai visat iar urât. Odihnește-te.Treacă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
băgăm, nu vedem nu auzim nu vorbim... dar vă înnebunim cu Terențiu și cu Baronius și cu Otto al treilea, Sfântul, politicianul idealist. „Rând pe rând le oferi romanilor spectacolul sacrei lui maiestăți și aspirația la singurătatea absolută într-un bordei de lut și trestie.“ Înaltul Scaun, scaunul electric, apocalipsa... crepusculul lumii... mundus senescit. Și iubirea, bineînțeles, împărăția iubirii pe pământ, o mie de ani, frater, dulcissime frater, o mie și unu de ani, amantissime. În baie intrase vecinul Gafton, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și care ar trebui să aparțină Rusiei, nu vor fi stăpânite de nici una din cele două puteri. Așa este mai bine? ― Bine? Nu e deloc bine! Se cuvine să menționați că nu veți construi pe ele nici o fortăreață, nici măcar un bordei. Kutuzov se oprise în fața lui Galib, cu mâinile la spate. În liniștea care se lăsase, se auzea clar cum își lovea o mână de cealaltă. Ca tot atâtea palme pe un obraz. ― Deci recunoști că nu sunt chiar niște bancuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din pădure și cu flori aduse de prin curțile oamenilor. Până acum țarul nu a venit și e puțin probabil să sosească în următoarele zile, săptămâni sau luni, fiind prea ocupat cu războiul. Am mai aflat că pe un biet bordei din portul Chilia s-ar fi pus o firmă dichisită cu litere aurite a nou-înființatului viceconsulat rus. Destul că, tot de atunci, vasele comerciale și de război ale țarului au drept de liberă circulație pe Dunăre, până la gurile Prutului. Invadați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
În imediata apropiere a Curții (În meree reconstrucție - c-așa-i Rusul: el nu construiește nimic, În schimb reconstruiește); dar nu În case - În case, la suprafața pământului, se adăposteau numai aborigenii, sufletele trebuiau să locuiască, după legea rusească, În bordeie (de aici vorba: câte obiceie /rusești/, atâtea bordeie...). A treia a fost și ultima: s-a apucat Talianul să-i Învețe pe servitorii de la curte Pater Noster - În latinește, se-nțelege. Erezia papistășească i-a atins (la suflet) pe pravoslavnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
c-așa-i Rusul: el nu construiește nimic, În schimb reconstruiește); dar nu În case - În case, la suprafața pământului, se adăposteau numai aborigenii, sufletele trebuiau să locuiască, după legea rusească, În bordeie (de aici vorba: câte obiceie /rusești/, atâtea bordeie...). A treia a fost și ultima: s-a apucat Talianul să-i Învețe pe servitorii de la curte Pater Noster - În latinește, se-nțelege. Erezia papistășească i-a atins (la suflet) pe pravoslavnici. Din această pricină Sârdaru Ali (să-l fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de gând să le dea și cu aur, dar casele lor... Borți, nu case! Trăiau cu animalele! Făceau focul pe jos, În mijlocul singurei Încăperi, fumul ieșea... - Fumul nu prea ieșea!, zice mama. Când ieșea ceva, erau flăcări, pălălaie - și gata, bordeiul! - Locuiau În bordeie toți Mănenii? - Erau și case de oameni normali - a lui Moș Iacob, a lui Severin... - De asta a Întârziat ridicarea școlii, zice mama. A fost nevoie să-i Învețe taică-tău să-și facă mai Întâi case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
le dea și cu aur, dar casele lor... Borți, nu case! Trăiau cu animalele! Făceau focul pe jos, În mijlocul singurei Încăperi, fumul ieșea... - Fumul nu prea ieșea!, zice mama. Când ieșea ceva, erau flăcări, pălălaie - și gata, bordeiul! - Locuiau În bordeie toți Mănenii? - Erau și case de oameni normali - a lui Moș Iacob, a lui Severin... - De asta a Întârziat ridicarea școlii, zice mama. A fost nevoie să-i Învețe taică-tău să-și facă mai Întâi case - abia apoi școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
după o vreme: - Da luaț’ cu pâne, măi băieț’! Cu hleba, hleba! - și arată, pe rând, pâinea din mâinile tunșilor. Tunșii dau din chilug, râd oleacă, dar continuă să mănânce borșul gol, pâinea o țin strâns, sub fundul străchinii. - Câte bordeie, atâtea obiceie, zice Mătușa Domnica, așteptând cu polonicul. A’ fi strângând pâne albă pintru zâle și mai negre... - Dă, Domnică - dacă vin din Țara Pânii..., oftează Moș Iacob. Ce pâne se făcè la ei ș’-amu mor de foame... Harașo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-n țara asta și chiar o crezuse. Era posibil. Totul fusese posibil odată. Fusese posibil pe drumul Ăsta, pe porțiunea din față, unde apa curgea fărĂ opreliști În albia canalului, În partea dreaptă a șoselei, unde-și construise un indian bordeiul. Dar acum indianul nu mai era acolo. Asta fusese Înainte. CÎnd era posibil. Înainte să dispară păsĂrile. Fusese În anul de dinaintea celui cu curcanul. Anul În care văzuseră curcanul fusese Înainte de cel cu șarpele de clopoței. În anul Ăla, de dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
CÎnd era posibil. Înainte să dispară păsĂrile. Fusese În anul de dinaintea celui cu curcanul. Anul În care văzuseră curcanul fusese Înainte de cel cu șarpele de clopoței. În anul Ăla, de dinaintea șarpelui cu clopoței, Îl văzuseră pe indian, cum punea stîlpii bordeiului, și văzuseră țapul de la intrare, cu gîtul și pieptul albe, cu picioarele delicate și cu copite În formă de inimă Întinse, cu capul cu coarne frumoase, miniaturale, Întors către indian. Opriseră mașina și Încercaseră să vorbească cu indianul, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
intrăm pe ulița Muzicuței, tanti Cucu începe să strige peste gardurile unse cu păcură ale vecinilor: țață Leano, tanti Jenica, Cocuțoo, nea Fanee! M-am întors, bre! Hai v-aștept pe la mine, să punem țara la cale nițeluș. Odată în bordei, mătușă-mea își rotește ochiul prin toate cotloanele. Ehe, când stătea ea mai mult pe-acasă ce ordine și curățenie era! Pornește televizorul, caută știrile de pe Antena 1, dă volumul la maximum. În fața Guvernului s-au strâns două mii de camionagii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
l-ar fi interesat politica, dar voia să obțină bani pentru biserică, școală, drumuri. Na că mare scofală au făcut! Când au venit rușii, le-au împușcat porcii în coteț. Fetele abia au scăpat de batjocură, ascunse care într-un bordei din grădină, care în păpușoi. Cum au ajuns comuniștii la putere, l-au și expediat pe Gicu la canal, ca fost legionar. Pe fete le-au dat afară de la școală. Casele pe care le moșteniseră în Bârlad le-au naționalizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ce bine a știut să lucreze dacă a reușit să scoată pe stăpânul său din casă și să se instaleze dânsul. Dar poate că proprietarul și-a meritat soarta. Nu I-am pomenit niciodată pe la moșie... Satul era numai câteva bordeie, în mijlocul cărora se înălța conacul, o clădire informă cu un turn pătrat, vopsită toată în culoarea sângelui și înconjurată cu magazii diverse. Drumul spre Amara încrucișa șoseaua județeană în Curteanca, trecea pe lângă conac, spre marginea văii Teleormanului. Malul cobora pieziș
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
numără peste o sută de gospodării. Locuitorii, deși nu sunt atât de numeroși, știu că denumirea micii lor așezări vine de la primii lor strămoși care se ocupau cu creșterea porcilor din ținut. Cei din satele vecine au botezat cele câteva bordeie, căci nu se putea vorbi de case trainice ca astăzi, ca pe un sat, numindu-l Porceni. Și generații după generații își spun cu mândrie că sunt din Porceni. Numele lor fac parte din familia cuvântului porc: Porcaru, Porcoiu. Aporcăriței
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Mare și Sfânt. Numai că o ciumă sau o holeră a venit peste sat și cei care au supraviețuit au dat foc caselor ca să pună capăt molimei și s-au mutat pe șes, la apa Crasnei, unde și-au făcut bordeie, apoi în timp, au durat satul care este și astăzi. Pe dealul dinspre răsărit se înalță ca un cucui vârful pe care sătenii îl numesc Baba Ghicea. Cei mai bătrâni spun că chiar sub cucuiul acela de deal a trăit
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Eros ia chipul fetei unui primar de cătun, care apare înconjurată de o lumină diafană în miez de noapte, ca un fel de bunăvestire. Ce folos însă, căci, după cum remarcă unul dintre personaje, ea este destinată să rămînă acolo, în bordeiul pierdut de lume, departe de orice privire. La extrema cealaltă, cumplita moarte a necunoscutului este anulată și ea de gestul medicului legist de a nu-i recunoaște dramatismul, Thanatos pierzîndu-și astfel la rîndul său statura cutremurătoare.) Derizoriul este, de fapt
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la comandantul diviziei de care veți ține în următoarea perioadă de timp. În vreme ce se deplasau spre comandament, locotenentul se întreba: ce fel de om o fi comandantul diviziei și ce grad are? Am ajuns, domnule locotenent. Se aflau în fața unui bordei bine făcut, cu sentinelă la intrare. Ușa însă nu ședea închisă nici o clipă. Mereu intrau și ieșeau ofițeri de diferite grade sau curieri plini de colb și asudați. Au intrat într-o încăpere unde era o mișcare ca într-un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
anina, pârâu, mal, sterp, aprig, balaur, mistreț, burtă, mânz, aidoma, gard, șopârlă, vatră, scrum, baltă, grumaz, gușă etc.), alcătuiește, utilizând preponderent termeni din această categorie, un indirect omagiu închinat dacismului și, totodată, un avertisment: Te bucură, moșule, baciule, de zestrea bordeiului, / brazii, gorunii, păstrează-i ca brâie de viscol..., fiindcă, oricum, ajungem, suntem / pe marginea genunii. Un vădit atașament față de strămoși, față de pământul natal, față de tot ce constituie zestrea neamului, se remarcă în multe dintre poemele din volum (Sfinte transfuzii, Legenda
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
înflorit, dar nu a dat în rod. Totul, însă, până într-o zi. într-o zi, un copil de vreo 12 ani - Edmond Albius - născut ca sclav, neavând ce face, a început să admire minunatele flori de vanilie din preajma bordeiului în care locuia. La un moment dat, a prins a mângâia acele flori. Cu atingeri lunecând ușor pe petalele firave, de culoare alb-verzuie, copilul a băgat apoi de seamă că între acele petale se ridica un fel de păhărel, prelungit
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
Din război Într-un bordei, copii slabi mănâncă Din strachină, oțet și usturoi. Bătrâna-ncremenită la icoană Așa li-i viața-n aprigul război. Afară, tancuri ”Tigrul” se retrag, Cu crucea-ncârligată și scuipată Și-n mieii albi cu furie mai trag Războiul lor s-a-ntors spre ei
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93454]