769 matches
-
fag de tip "Luzulo-Fagetum"; Păduri dacice de fag de tip "Symphyto-Fagion"; Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"); Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium"; Tufărișuri alpine și boreale; Tufărișuri cu specii sub-arctice de "Salix"; Tufărișuri subcontinentale peri-pontice; Fânețe montane; Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios; Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase; Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"); Comunități
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"); Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium"; Tufărișuri alpine și boreale; Tufărișuri cu specii sub-arctice de "Salix"; Tufărișuri subcontinentale peri-pontice; Fânețe montane; Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios; Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase; Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. Situl dispune de mai multe tipuri de habitate (păduri de conifere, păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri relictare pe substrat calcaros, tufărișuri alpine și boreale, pajiști panonice și boreale, pajiști panonice de stâncării, pajiști calcifile alpine și subalpine, grohotișuri calcaroase) care adăpostesc o gamă floristică diversificată și faună sălbatică (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, insecte) caracteristică Apusenilor. La baza desemnării sitului se află câteva specii
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
aflate pe lista roșie a IUCN. Situl dispune de mai multe tipuri de habitate (păduri de conifere, păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri relictare pe substrat calcaros, tufărișuri alpine și boreale, pajiști panonice și boreale, pajiști panonice de stâncării, pajiști calcifile alpine și subalpine, grohotișuri calcaroase) care adăpostesc o gamă floristică diversificată și faună sălbatică (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, insecte) caracteristică Apusenilor. La baza desemnării sitului se află câteva specii de păsări enumerate în
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
în zonele cu pajiști deschise și sunt extrem de numeroase în preriile americane și stepele eurasiatice. Unele specii, cum ar fi șoarecii de pădure ("Clethrionomys") sau șoarecii de copac ("Arborimus") trăiesc în număr mare în tufărișuri și păduri, inclusiv în pădurile boreale nordice. Câteva specii sunt endemice pentru regiunile montane, iar șoarecii de munte ("Alticola") se întâlnesc până la 6000 m deasupra nivelului mării în Himalaya. Șobolanii de apă ("Arvicola") și bizamul ("Ondatra zibethicus") trăiesc în habitate acvatice dulcicole: în râuri și lacuri
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
Mu’allaqa "Spuse Imrū’u-l Qays ibn Huğr ibn’Amr al-Kindī": " Opriți-vă-n amintirea iubitei să plângem pe cale" " între al-Duhūl și Hawmal, popas cu dune domoale," " între Tudah și al-Miqrăt"," unde urma se țese" " Între vântoasele sudice și boreale". " "[...]-"Jur pe Allah, îmi spuse"," că nu pot" " să opresc împlinirea ispitelor tale"! Am scos-o din cort și ca să se ascundă" " urmele"," își târa ale vălului poale". " Am tras"-"o spre mine și ea s-a "-"nclinat" "cu șoldul
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
protestanți, Paștile sunt sărbătoarea care comemorează Învierea lui Hristos, a treia zi după Patimi, care este situată în a paisprezecea zi a lunii Nisan a calendarului ebraic, adică în duminica după prima Lună plină care urmează echinocțiului vernal în emisfera boreală. În 325, Primul conciliu de la Niceea fixase în a douăsprezecea zi a calendelor lui aprilie, adică în 21 martie, data echinocțiului vernal. Din 325, echinocțiul vernal se depărtase de 21 martie cu circa zece zile. Reforma calendarului fusese discutată în
Inter gravissimas () [Corola-website/Science/333786_a_335115]
-
naturale de interes comunitar; astfel: Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană; Păduri dacice de fag; Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum"; Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior"; Tufărișuri alpine si boreale; Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Fânețe montane; Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane; Turbării cu vegetație forestieră și Turbării degradate capabile de regenerare naturală. La baza desemnării sitului se află
Soveja (sit SCI) () [Corola-website/Science/333835_a_335164]
-
nu se ridica la calitatea celui realizat de Tycho Brahe, pe care l-a utilizat pentru emisfera nordică, Bayer nu a numit stelele de pe această planșă, în care să utilizeze noul sistem de desemnare creat pentru cele 48 de constelații boreale, ci s-a „mulțumit” să reprezinte stelele cu dimensiuni sensibil diferite, urmărind magnitudinea uneia sau a alteia. De fapt, această planșă nu este precedată de o nomenclatură a stelelor care sunt prezente aici, ci doar de o scurtă listă care
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
Mu’allaqa "Spuse Imrū’u-l Qays ibn Huğr ibn’Amr al-Kindī": " Opriți-vă-n amintirea iubitei să plângem pe cale" " între al-Duhūl și Hawmal, popas cu dune domoale," " între Tudah și al-Miqrăt"," unde urma se țese" " Între vântoasele sudice și boreale". " "[...]-"Jur pe Allah, îmi spuse"," că nu pot" " să opresc împlinirea ispitelor tale"! Am scos-o din cort și ca să se ascundă" " urmele"," își târa ale vălului poale". " Am tras"-"o spre mine și ea s-a "-"nclinat" "cu șoldul
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
aucheri" - "Hypericum augustinii" - "Hypericum auriculatum" - "Hypericum australe" - "Hypericum austroyunnanicum" - "Hypericum aviculariifolium" - "Hypericum baccharoides" - "Hypericum balearicum" - "Hypericum balfourii" - "Hypericum barbatum" - "Hypericum beamanii" - "Hypericum beanii" - "Hypericum beccarii" - "Hypericum bellum" - "Hypericum benghalense" - "Hypericum bequaertii" - "Hypericum bifurcatum" - "Hypericum bithynicum" - "Hypericum boehlingraabei" - "Hypericum bolivaricum" - "Hypericum boreale" - "Hypericum bourgaei" - "Hypericum brachyphyllum" - "Hypericum brasiliense" - "Hypericum brevistylum" - "Hypericum bryoides" - "Hypericum buckleyi" - "Hypericum bupleuroides" - "Hypericum caespitosum" - "Hypericum callacallanum" - "Hypericum callithyrsum" - "Hypericum calycinum" - "Hypericum campestre" - "Hypericum canadense" - "Hypericum canariense" - "Hypericum capitatum" - "Hypericum caprifoliatum" - "Hypericum caprifolium" - "Hypericum caracasanum" - "Hypericum cardiophyllum" - "Hypericum cardonae
Hypericum () [Corola-website/Science/334694_a_336023]
-
poate, să se formeze. Este o stea situată în emisfera cerească australă. Poziția sa moderat sudică face ca această stea să fie observabilă cu ușurință îndeosebi din emisfera sudică, unde se arată sus, pe cer, în zona temperată; din emisfera boreală observarea stelei este mult mai dificilă, îndeosebi la nord de zona tropicală. Magnitudinea sa de 2,2 o face ușor de găsit chiar și în zonele urbane de dimensiuni moderate. Perioada cea mai bună pentru observarea stelei pe cerul nocturn
Zeta Puppis () [Corola-website/Science/334727_a_336056]
-
dacice de stejar și carpen"; "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum"; "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum"; "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum"; "Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion"; "Vegetație forestieră panonică cu Quercus pubescens"; "Tufărișuri alpine și boreale"; "Pajiști calcifile alpine și subalpine"; "Pajiști panonice de stâncărie"; "Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin" și "Grohotișuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar și montan". La baza desemnării sitului se află mai multe specii de
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
impermeabiliza penajul. Au toate patru degetele de la picior unite prin membrane înotătoare ce formează o palmatură mare, iar primul deget este îndreptat lateral și nu înapoi. le întrunește circa 40 de specii răspândite aproape pe întreg globul pamântesc în zonele boreale, temperate și tropicale. În România se întâlnesc în Delta Dunării. Sunt adaptate într-un grad înaintat la viața acvatică, fiind excelente înotătoare și scufundătoare, dar și bune zburătoare. Pe uscat se mișcă destul de greoi. Trăiesc pe coastele mărilor, dar și
Falacrocoracide () [Corola-website/Science/332070_a_333399]
-
Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"); Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Tufărișuri alpine și boreale și Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane. Flora are în componență o gamă diversă de arbori (molid, fag, stejar, carpen, mesteacăn), arbusti (alun, soc, cătină mică din specia "Myricaria germanica", afin, zmeur, mur, măceș), ierburi și
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]
-
al râului Petrimanu (unul din afluenții de stânga ai Latoriței). Situl dispune de 10 habitate naturale de interes comunitar ("Păduri de Larix decidua și Pinus cembra din regiunea montană"; "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană"; "Tufărișuri alpine și boreale"; "Vegetație lemnoasa cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane"; "Pajiști calcifile alpine și subalpine"; "Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros"; "Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
cerc mare numit ecliptica (ce marchează de fapt planul orbitei Pământului), care face cu ecuatorul ceresc un unghi de 23° și 27' . La momentul echinocțiului de primăvară, Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cerești în cea boreală. Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mișcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină - la data respectivă - egalitatea duratei zilelor cu cea a nopților, indiferent de latitudine. La latitudinile României, pentru care poate
GOOGLE. Echinocțiul de primăvară, marcat printr-un logo special by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102219_a_103511]
-
Regatul Boreal sau Regatul Holarctic (Holarctis) este un regat floristic identificat de către botanistul Ronald Good (și mai târziu de către Armen Takhtajan), care include porțiunile de la temperată la arctică din America de Nord și Eurasia. Flora acestora este moștenită din vechiul supercontinent Laurasia. Cu toate
Regatul Boreal () [Corola-website/Science/336703_a_338032]
-
plante. Mulți biogeografi disting drept cuprinzând două ecozone, cea nearctică (America de Nord) și cea palearctică (Africa de Nord și Eurasia). Alții, bazându-se pe distribuția familiilor înrudite de plante și animale, includ Palearctica și Nearctica într-o singură ecozonă Holarctică , care corespunde Regatului Boreal al lui Good. Regatul este împărțit în trei floristice subregate și nouă regiuni floristice.
Regatul Boreal () [Corola-website/Science/336703_a_338032]