1,323 matches
-
sudalmă. Și Barbara invoca progresul, deși n-o interesa decât standingul... Altă iluzie, de vreme ce te scoate din minți și te duce de râpă. Apăsă distrat pe butonul care comanda vizibilitatea carcasei. Înaintea lui se deschise priveliștea exaltantă a unei estacade brăzdate de mii de aeroglisoare, dar totul îl lăsa acum rece, ba chiar îi provoca un fel de greață. De altminteri, regulamentul circulației pe benzile ultrarapide recomanda celor cu nervii slăbiți să nu privească traiectoriile bolizilor. În stânga, se distingeau zecile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
norilor, și-am rămas singură, pradă întrebărilor... Drumuri divine Acolo unde zarea îmbrățișează marea și unde cerul sărută efemerul , uscatul strânge-n brațe întinderi de speranțe iar valuri de spumă vestesc voie bună. Pe umeri de stâncă cu fața adâncă brăzdate de soare coborâte-n uitare gândurile noastre cu privirile spre astre caută ușor drumul spre dor. Iubrea s-ascunde printre vorbe, oriunde trebuie s alungi durerea și-nfruntând tăcerea să cauți drumul vrăjit cu iubire-mpodobit calea divină cu inima plină de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ce știe.” Este președintele Asociației Scriitorilor din Județul Tulcea . Contururi De la un capăt la altul, soarele oblic încălzea cu o pulbere aurie casele de pe malul drept al Dunării, formând o linie neagră în nimbul scânteietor al amurgului această margine strălucitoare brăzdată de barele subțiri ale lunii se oglindea în apa de satin albastru înălbită într-o scânteiere de oglindă, curba molcomă se rotunjea în dreapta, în lumină, atât de prelungă și de pierdută. încât, în depărtare Colnicul Hora înainta ca o citadelă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
1955, Piatra Neamț Domiciliul: Piatra Neamț, str. Privighetorii nr 3, bl B2, sc B ap 20, jud Neamț Studii: Facultatea de Constructii Iași 1981 Profesie: Inginer Activitate literară: cenaclul literar „Esențe” din 2010 Ești refractară Ești refractară Ca un pol la echinox Brăzdată De imagini fugitive. Naive, Vagoanele-mi pline de cocs Ce mă aprind Doar pentru tine Sunt persiflate: Primitive Și porți priviri Școlite de-un călugăr Reformat Cu anatemă de la miere. Muiere, Eu n-am decît un iugăr De păcate Și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Un chihlimbar de răsărit, Parfum rătăcitor de floare Pierzându-se în asfințit, Mister al spumelor de mare. Un suflet risipit în nori, în cenușiul din furtună, Răscumpărat de mii de flori Când stele-n suflet se adună. Un diamant scânteietor Brăzdat de umbră și lumină, Răzbate-n timp, nemuritor, în dans sălbatic de hermină. Izvor cu unde de cristalE liniștea dintre furtuni. E valul sfărâmat de mal Și ziditoare e de lumi. E nemurirea dintr-o clipă, E deznădejde și uitare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în registru. Într-o clipă va da ordin gărzilor de onoare să meargă să le ia pe miresele imperiale! Stau precum un bujor care înflorește în lumina dimineții. Rochia mea e un amestec de multe nuanțe de roșu. Purpuriu intens brăzdat de galben, culoarea vinului împestrițată cu crem, culoarea caldă a levănțicii diluată până la tonuri albăstrii. Rochia e confecționată din opt rânduri de mătase și e brodată cu flori vioaie de primăvară, reale sau închipuite. Materialul e țesut cu fir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în ele. — Shim, strig eu. Te rog să înțelegi că nu este vina servitorilor mei că nu s-au prezentat. Eu nu am fost pregătită pentru asta până acum. — Vă iertați sclavii? întreabă eunucul-șef Shim, cu un zâmbet răutăcios brăzdându-i chipul. Ar trebui să nu vă așteptați la mai puțin decât perfecțiune din partea sclavilor voștri, doamnă Yehonala. Sclavii trebuie pedepsiți. Tradiția Orașului Interzis poate fi rezumată în patru cuvinte: respectul se învață cu biciul. Îmi pare rău, Shim. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rog. — Am permisiunea Domniei Voastre să deschid tsungli yamen, atunci? Vă veți ocupa să fie alocate fondurile necesare? — Sper că asta este tot ce-mi ceri. Hsien Feng închide ochii. Prințul Kung clatină din cap și un zâmbet amar îi brăzdează chipul. Încăperea e învăluită într-o tăcere adâncă. Văd pe geam slujnicele care aleargă după copii, în timp ce aceștia țopăie peste pietrele dintr-un heleșteu. — Am nevoie un decret imperial, Majestatea Voastră. Vocea prințului Kung sună de parcă ar cerși: Frate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la lumina prezentului, ca un pios omagiu, chipurile celor care mi‐au dat viață, m‐ au crescut și iubit ca pe ultimul născut. În oglinda încețoșată a îndepărtatului trecut, 168 am deslușit mai întâi figura estompată a mamei, cu fața brăzdată de riduri adânci, scundă, cu trupul îngreunat de rotunjimile ce s‐au tot adăugat de‐a lungul anilor, veșnic împovărată de treburi și de griji. Când am început să pricep câte ceva din ceea ce se petrecea în jurul meu, mama purta pe
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
el kimonoul alb, o manta din brocart roșu cu blazon și o fustă de mătase chinezească. Îmbrăcat în aceste straie elegante și încadrat de doi însoțitori, fu condus în camera lui Hanbei. Bine dispus, Shojumaru nu luă în seamă fețele brăzdate de lacrimi ale ajutoarelor. Păi, atunci, să mergem! îl zori el din nou pe Hanbei. În sfârșit, Hanbei se ridică și le spuse vasalilor: — Vă rog ca după să aveți grijă de toate. Mai târziu, gândindu-se la această cerere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mare insultă pentru un samurai. Rușinea incidentului de la banchet fusese accentuată printr-un ordin militar. Din nou oamenii erau scandalizați. Între timp, începuse să asfințească, iar pe pereți jucau razele soarelui în amurg. Nimeni nu vorbea, dar oamenii aveau obrajii brăzdați de lacrimi. Chiar atunci, pe culoar se auziră pașii câtorva samurai. Presupunând că stăpânul lor se întorcea, toți săriră în picioare să-l primească. Numai Shinshi, încă în hainele de călătorie, rămase pe loc, așteptând să fie chemat. Mitsuhide, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luptă unde fusese învins Mitsuhide în vara trecută. În locul unde înainte nu fusese decât un sat sărăcăcios, cu un oficiu poștal dărăpănat, acum răsărea un oraș impozant. După ce mesagerii traversară Râul Yodo, putură vedea schelele care înconjurau castelul. Drumul era brăzdat adânc de urmele boilor și ale cailor și tot ce vedeau indica energicele planuri ale lui Hideyoshi. Până și Inuchiyo începea să-și pună întrebări cu privire la intențiile lui Hideyoshi. Katsuie, Takigawa și Nobutaka îl acuzau pe Hideyoshi că-l neglijase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
învoire de la căpitanul-securist Prodan. Nu poate uita că arăta ca o umbră zdrobită de menghina anchetelor și a zidurilor reci și, mai ales, nu uită că, privindu-se în oglindă, zărește propria imagine ca pe o persoană străină cu obrajii brăzdați cu șanțuri și cicatrici săpate de sarea plânsului, ca o adevărată hartă a durerii. Și din infernul pușcăriei, cu chinuri suferite și orori îndurate, își amintește și de un strop de omenie a unui gardian care-i oferă o ramură
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
-l vor fi simțit și oamenii din îndepărtata copilărie a lumii!! O adevărată crispare mult tensionată, o așteptare a unui sfârșit apocaliptic - care a durat doar patruzeci de minute, o adevărată veșnicie pentru mine!... Fără lumină, pe un întuneric dens, brăzdat de aceleași repetate fulgere, tunete și trăsnete, fac puțină lumină cu o lumânare aprinsă și mă culc după ora 21, încredințându-mă odihnei de noapte. Trezindu-mă mult după miezul nopții am ieșit în curte și grădină și am constatat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nu uita să mi le repete...Nici când ghioceii au înflorit pe tâmplele mele ea nu se sfiia să-mi repete: „Să nu uiți, dragul mamei...Să ai grijă”...Și lacrimile îi curgeau ca două râuri în miniatură pe chipul brăzdat de bătrânețe și ars de soare...Asta era mama...Și cred că toate mamele din lume sunt la fel... Cu pleoapele întredeschise - semn că este atent la cele spuse de mine - bătrânul clătina din cap a aprobare și a mirare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
păsărilor de ghips și al păpușilor cu ochi sticloși. Și azi mai simt mâinile moșului Caletcă pe față, parcă avid să îmi ia ochii să-i dăruiască ultimei păpuși. Oarba Femeia ședea ziua întreagă pe prispa casei legănându-și trupul brăzdat de timp și își tot arunca ochii goliți de vedere înspre poartă, semn că aștepta de prea mult timp pe cineva. Mă opream adeseori lângă gardul din bețe de floarea soarelui, ca să îi zăresc chipul de bătrână, înfășurat în hainele
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
tăcuți spre iaz și priveam înfiorați de departe lucruri pe care nu le înțelegeam.Un furnicar neobosit. Săpau, cărau pământul cu roabele sau cu căruțele, tăcuți ca zilele de post și veșnic adânciți în gânduri, priveau spre noi de sub frunțile brăzdate de riduri adânci și pline de boabe de sudoare. Trebuia să mărească matca râului, să construiască diguri, locuri de variante pentru scurgerea puhoaielor. Câmpia altă dată verde, moale, întinsă, peste care mă credeam stăpână pentru că era moștenită de la bunicul , murea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fiu aici deloc! Asta spun toți. Ce mincinos era! Avea tupeu dacă se aștepta să cred că nici unul dintre pacienți nu recunoștea că era alcoolic. Era limpede ca bună ziua, numai uitându-te la nasurile lor roșii și la fețele lor brăzdate de vinișoare sparte. Era la fel de limpede ca și venele sparte și bulbucate care tronau pe nasurile lor. Dar ceva îmi spunea că, dacă nu mă calmez și nu vorbesc rațional cu el, n-o să ajung nicăieri. Vă rog să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că irlandezul e mult mai atent la aspectul lui exterior și, dacă în trecut un bărbat care își îngrijea trupul era considerat un fătălău, azi e ceva normal. Eu însumi, a continuat mângâindu-și cu mâna mică și grasă obrazul brăzdat de vene plesnite,... folosesc produse de îngrijire a pielii și mă simt mult mai bine. Clarence, Mike, Vincent și Neil se holbau la Dermot cu figuri împietrite. în schimb, John Joe părea interesat. —Dermot, a zis Josephine pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rămâne tenace și pe celelalte imagini-icoană - și ele statice - uniformele kaki (acel kaki românesc, frumos, galben-auriu), asudate, pătate, danteluite cu alb de la spuma sării sudorii; boturile cailor cu bărbi de spumă albă; burțile lor, umede, ude, mai Întunecate și ele brăzdate de spumă. Fulgi, funigei de spumă de cal alergat - să ne scape de păgâni. Și mai ales, mai ales: mirosul iute, violent și dulce, sălbatic și de-al nostru (cei care, și noi am fost cândva cai), de cal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fereastra băii, care avea cea mai bună priveliște dintre toate: asupra văii și a unui pâlc de copaci în apropiere. — Treron phoenicoptera phoenicoptera, murmură pentru sine ca o mantră. Dar în dimineața aceea nici măcar o cioară sau o vrabie nu brăzda întinderea neșfârșită a cerului. Dezamăgit, coborî binoclul și, în schimb, își privi soldații făcându-și exercițiile de dimineață pe terenul de paradă. Hop. UnuDoiTreiPatru. Hop. CincișaseșapteOpt. Hop. NouăZeceUnsprezeceDoisprezece. Era foarte bine, reflectă el, gândindu-se din nou la evenimentele acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
care nimeni nu părea mulțumit și care nu prevesteau nimic bun pentru nimeni. într-o noapte, așezat chiar în locul acela, privind stelele ce îl călăuziseră de atâtea ori pe potecile deșertului, dintr-o dată, descoperi una nouă, sclipitoare și iute, ce brăzda cerul, hotărâtă și constantă, nu ca zborul nebun și trecător al stelelor căzătoare ce se prăbușeau pe negândite în neant. Pentru prima oară îi îngheță sângele de groază, căci în memoria lui și în memoria strămoșilor lui, în tradiții sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o să se simtă mai bine și prietenul tău. Se întoarse să-l privească pe bătrân, și pentru prima dată observă că nu era așa bătrân cum își închipuise la început, deși avea părul alb și rărit, iar fața îi era brăzdată de riduri adânci. — Cine e? întrebă. Celălalt șovăi câteva clipe. închise ochii și spuse în șoaptă: — Un înțelept. Cercetează istoria vechilor noștri strămoși. Ne îndreptam spre Dajbadel când ni s-a stricat camionul. — Dajbadel e foarte departe, spuse Gacel, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
iertat pentru greșeala comisă? N-avea cum să știe, dar ar fi făcut, probabil, ca targuí-ul din legendă, căci ar fi fost ilogic să comiți un delict ca să pedepsești pe cineva care comisese exact același delict. Când avioanele cu reacție brăzdau înaltul cerului deasupra deșertului, iar camioanele circulau pe drumurile cele mai cunoscute, împingând neamul său spre cele mai ascunse colțișoare ale pustiului, nu era ușor să prezici cât timp va mai supraviețui acest neam în deșert, dar pentru Gacel era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
prietenilor... Dar tu încă n-ai făcut asta în fața mea. Gacel se gândi câteva momente și apoi, foarte domol, își ridică mâna și lăsă vălul să-i cadă, permițându-i celuilalt să-i studieze în voie chipul uscățiv și hotărât, brăzdat de riduri adânci. Zâmbi: — E o față ca oricare alta. Mi te închipuiam altfel. — Altfel? — Poate mai bătrân... Câți ani ai? — Nu știu. Nu i-am numărat niciodată. Mama a murit când eu eram copil, și astea sunt lucruri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]