769 matches
-
, Brașov), traducătoare. Este fiica poetului Szemlér Ferenc. După absolvirea Liceului de Muzică din orașul natal (1953), urmează Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1954-1959), lucrând apoi în redacția revistei clujene „Utunk” (1959-1962), la săptămânalul brașovean „Új Idö” (1963-1966), la „Művelödés” (1967-1968) și ulterior la „Brassói Lapok”. Debutează cu poezie în „Utunk” (1958), fiind prezentă cu versuri, traduceri, cronici teatrale, recenzii, schițe și reportaje în „Igaz Szó”, „Utunk”, „Elöre”, „Új Élet”, „Korunk”, „Művelödés”, „Astra”, „Convorbiri literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287776_a_289105]
-
Művelödés” (1967-1968) și ulterior la „Brassói Lapok”. Debutează cu poezie în „Utunk” (1958), fiind prezentă cu versuri, traduceri, cronici teatrale, recenzii, schițe și reportaje în „Igaz Szó”, „Utunk”, „Elöre”, „Új Élet”, „Korunk”, „Művelödés”, „Astra”, „Convorbiri literare”, „Cronica” ș.a. Conform tradițiilor brașovene, prin traducerile pe care le face L. adâncește relațiile literare româno-maghiaro-germane. Astfel, publică în presă tălmăciri în limba română din poezia lui Radnóti Miklós, Juhász Gyula, Szabó Lörinc, Garai Gábor, Nemes Nagy Ágnes, Juhász Ferenc. Din literatura română traduce în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287776_a_289105]
-
, Constantin (4.VIII.1807, Brașov - 14.X.1887, București), editor și traducător. Aparține ramurii brașovene a unei vechi familii boierești de origine italiană, cunoscută în Țara Românească încă din secolul al XVI-lea. Tatăl, Dumitru Lecca, a fost unul dintre negustorii de vază ai Brașovului. În cartierul Șchei, el și frații lui au ridicat o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
Spre sfârșitul anului 1876 I. Mureșianu îmbolnăvindu-se, gazeta este din nou redactată de Barițiu, în colaborare cu Aurel Mureșianu, fiul redactorului. Oferindu-i-se în 1877 prilejul de a scoate la Sibiu „Observatoriul”, Barițiu nu mai colaborează la publicația brașoveană și, de la 1 ianuarie 1878, A. Mureșianu rămâne singurul ei conducător. În redacție au mai lucrat Andrei Mureșianu (1838-1849), Simion C. Mărgineanu (în 1875), Ștefan Bobancu (1884-1889), Traian H. Pop (din 1890), Grigore Maior (1890-1900), precum și Ion Pop-Reteganul, Teofil Frâncu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
pajura bicefală. Mureșianu se vede silit, de altfel, să modereze și tonul articolelor politice, ceea ce va provoca o polemică, în 1855, cu M. Kogălniceanu, care, în paginile „României literare”, se arătase nemulțumit, între altele, de lipsa de combativitate a periodicului brașovean. Lunga perioadă de apariție, șaizeci și doi de ani numai în secolul al XIX-lea, explică, în bună parte, oscilațiile de atitudine și unele inconsecvențe. De la liberalismul moderat și reformist, cu ecouri iluministe, al lui G. Barițiu, la democratismul burghez
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
cu ceva timp, urmărind o semnalare entuziastă a vechiului meu prieten Alin Bena, ieșean aciuat la Deva. Era o postare energică, acidă și justițiară, în acord cu felul de a fi al autoarei, în care spulbera o vită de taximetrist brașovean care îi adresase o înjurătură monstruoasă fiicei ei minore care traversa o trecere de pietoni citind dintr-o carte. Așa că am mai zapat fugitiv și frugal pe acestblogde nervi.ro. M-a amuzat tăietura frustă și parcimonioasă a scrisului ei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
moderație. Cărturarul este un adept al reformelor și acordă, firesc, o atenție aparte instrucției, școlilor: sprijină deschiderea unui gimnaziu românesc la Brașov, strânge fonduri pentru o „academie română de drept”, încearcă să organizeze o școală agronomică, contribuie la înființarea societății brașovene Reuniunea femeilor române, lucrează eficient în Astra. Este ales în 1877 membru onorific al Societății Academice Române. Ca ziarist interesat în tot ceea ce scrie de propășirea românilor din Transilvania și de solidarizarea acestora cu românii din Principate, M. recomandă cititorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
Principesa Ileana” din Brașov. În anul 1947 este exclusă din învățământ, fapt ce o constrânge să lucreze ca laborantă, funcționară la Sovrom Asigurare (1951-1953) și Plafar (1954-1962). A fost închisă de două ori, în 1947 și în 1952, în închisori brașovene. A debutat în 1925, în „Convorbiri literare”, iar în anul 1942, i-a apărut volumul de eseuri Mama, generatoare de viață românească. Până în 1989, a colaborat, sub pseudonimul Maria Walewska, la postul de radio Europa Liberă, purtând și corespondență cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
se consacră totuși scenei, preferând să rămână administrator al moșiei mănăstirești Mărgineni și profesând totodată ca avocat și magistrat la Ploiești. Mama lui C., de origine grecească, s-a numit Ecaterina (n. Karaboas sau Karabas) și era fiica unui negustor brașovean. Băiatul învață azbuchea cu părintele Marinache, la biserica Sf. Gheorghe din Ploiești. Între anii 1860 și 1864, urmează clasele primare la Școala domnească din același oraș, păstrând o frumoasă amintire institutorului Basil Drăgoșescu. În intervalul 1864-1867 termină, în particular, prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Perjovschi, București, 2002; TU (în colaborare cu Alexandru Vakulovski), București, 2002; Tatuaje, București, 2003. Repere bibliografice: Grigore Canțâru, Un poet în gâlceavă cu spiritul de grup, „Contrafort”, 1997, 12; Z. Ornea, Eveniment, „Contrafort”, 1998, 4-5; Paul Cernat, Păpușoiul și estetica brașoveană, „Litere nouă”, 1998, 7; Emilian Galaicu-Păun, Poezia de după poezie, Chișinău, 1999, 247-252; Cărtărescu, Postmodernismul, 472-473; Adina Dinițoiu, „Nemuritor în păpușoi”, „Litere nouă”, 2000, 10-11; Bucur, Poeții optzeciști, 219-222; Codruța Cuc, „Nemuritor în păpușoi”, ECH, 2001, 3-4; Dumitru Crudu, Un critic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
terenurile din hotarul târgului, participau la hotărnicii ș.a. Însă, competențele juridice ale sfaturilor orășenești au devenit inoperante în mult prea multe cazuri, fapt ce ne indică, o dată în plus, un nivel scăzut al autonomiei comunitare: începând cu anul 1458 negustorii brașoveni au fost supuși numai judecății domnești, un document din anul 1476 atestă faptul că numeroși armeni din Suceava „erau înregistrați ca acceptând jurisdicția specială a tribunalului armenesc din Lemberg”, pârgarii nu-i puteau judeca pe locuitorii ce obținuseră dreptul de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI și XVII traduse din slavonește, I, București, 1916; Giorge Păscu, Istoria literaturii și limbii române din secolul XVI, București, 1921, 63-92; Constantin Lacea, Copiștii Psaltirii Scheiene, DR, 1922-1923; Gebhard Blücher, Filigranele brașovene și tipăriturile chirilice din secolul al XVI-lea, „Revista bibliotecilor”, 1967, 7; Ion Gheție, Simbolul atanasian din „Psaltirea Scheiană”, LR, 1973, 3; Gheorghe Chivu, Mariana Costinescu, Bibliografie filologica românească. Secolul al XVI-lea, București, 1974, 99-108. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289059_a_290388]
-
Prințul de aur”, LCF, 1972, 9; Valeriu Cristea, „Prințul de aur”, FLC, 1972, 12; Emil Manu, „Capriciu”, AST, 1973, 1; Valeriu Cristea, Literatura facilă, RL, 1974, 1; A. Ghermanschi, „Dumnealui și Eva”, AST, 1974, 1; Grigore Cojan, Amintiri cu scriitori brașoveni, Brașov, 2000, 201-210. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
străinătate (Maria Bucur-Deckard, Jill Massino). Derularea propriu-zisă a proiectului s-a soldat cu 47 de interviuri realizate de o echipă formată din studenții Facultății de Sociologie Brașov și oaspeții străini, coordonată de cadrele didactice de la Catedra de Sociologie-Filosofie a universității brașovene. Inițiativa, susținerea materială și logistică a efortului de Înregistrare a mărturiilor au fost asigurate de fundațiile ASPERA Romanian Educational and Charitable Foundation din Boston, condusă de doamna Lidia Gheorghiu Bradley, și ASPERA ProEdu Brașov. Asupra motivelor și oportunității proiectului sîntem
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
legionară și nici nu mă voi dezice”. Înlănțuite, Înregistrările recompun momentele și trăirile vieții de-a lungul evenimentelor istorice majore: perioada interbelică, al Doilea Război Mondial, regimul și represiunea comuniste. SÎnt descrise Brașovul interbelic (viața cotidiană, arhitectura urbană, conviețuirea etniilor brașovene, dar și conflictele dintre ele generate de naționalism), desfășurarea războiului cu urmările sale (lipsurile și economiile la care era supusă populația, luptele pe frontul de răsărit, prizonieratul În lagărele militare sovietice), instalarea dictaturii proletariatului și procesele care au Însoțit-o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Alba Iulia. În 1942-1943, elev în penultima clasă, întrerupe școala pentru un an, fiind grav bolnav. Debutează la „Universul literar”, în noiembrie 1942, cu poezia Tristia, pe care i-o comentează Ștefan Baciu în cadrul rubricii „Cântece noi”. Colaborează la publicațiile brașovene „Tribuna” (1942), „Claviaturi” (1943), iar în 1946, la recomandarea lui Ion Caraion, pe care îl cunoscuse încă din 1939 în redacția revistei „Tinerimea română”, va fi prezent în câteva numere din „Lumea”, condusă de G. Călinescu. Licențiat al Facultății de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
schimburile de locuință, anunțurile pentru închirieri de balcoane și locuințe, aflate (după toate presupunerile) pe traseul trupelor care urmau să intre în localitate. În memoriile sale intitulate Lélekvesztő (Bărcuța, 1941), Kacsó Sánor, la vremea aceea redactor la Brassói Lapok (Foi Brașovene), descrie momentul. Astfel, primul semn concret după modificarea frontierei - dincolo de metamorfozarea atmosferei generale a străzii - a fost că soției sale i-a căzut pe umeri toată treaba din casă, până și spălatul vaselor - aproape toate secuiencele angajate servitoare la Brașov
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
află astăzi încastrată în cadrul de piatră ce înconjoară ușa de intrare în actuala biserică a comunei Provița de Sus. În jurul acestui metoc a început să se formeze nucleul satului. Aici, pe lângă călugări au venit ciobani coborâți din Transilvania, odată cu negustorii brașoveni care făceau legătura comercială între cetatea Brașovului și capitala țării, pe drumul principal de pe Valea Prahovei. După ce domnitorii au fixat vama la Câmpina, ocoleau acest drum dând pe valea Proviței spre București sau spre Târgoviște, ca să nu plătească vamă. Mai
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
în revista studențească „Licăriri”. A colaborat cu poezii și publicistică literară la „Litere”, „Timpul nostru”, „Cruciada românismului”, unde a fost și redactor (1934-1936), „Raza literară”, „Jurnalul”, „Luceafărul” și la alte publicații interbelice. Versuri i-au fost incluse și în colecția brașoveană „Caietele iubirii” (Poteci, 1940). A semnat și cu pseudonimele P. Barbaru, N. Vrajbă, B. Chiril sau Chiriță Barbu. Inițiativele editoriale ale lui B., entuziasmul său și al altor tineri poeți (Grigore Ancu, Ion Horea Munteanu, Gh. Manea Manolache, Cristian Sârbu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]