1,535 matches
-
a mai hotărât să-și ia și secretara cu el, dacă mă comport cum trebuie. Îmi vine să vărs. Lăsând la o parte povestea cu Seymour, plecarea înseamnă barăci din prefabricate în baze aeriene unde îngheți bocnă, avansuri obraznice din partea bravilor noștri luptători și pungile alea oribile de hârtie în care vomiți în avion. Fapt este că Seymour se însoară - da, se însoară, așa încât te rog să fii atent. Eu nu pot să particip la nuntă. Deplasarea asta poate să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dus mai departe, alții încă au rămas. Aste obiceiuri sumbre le-au numit frumos: exil, Că-l auzi în poezie și în glasul de copil! Apoi, secole de-a rândul, turci, mongoli, alani și slavi Pârjoliră-ntregi popoare până la Carpații bravi Și, ajunși în țara noastră, parc-au dat de-un colț de rai, Că și-ai lor nepoți din urmă vin întruna cu alai. După aste vremuri negre ar putea să mă mai mire Că românul moștenește ce-i mai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
eu împărtășesc ideea că a noastră continuă să fie, istoriografic, una patriarhal-conflictuală, și eu nici măcar nu pot jubila în baie, frecându-mi barba cu after-shave ca să-mi gâdil egoul chior de proiecte, dar doldora de trecut. Mița Caftangista, Veta cea Bravă, Maricica cea Cumplită au lipsit din peisaj. Ca matură nu am mai trăit în Ardeal, deci aceste diferențe, uneori aceste farse (vezi clădiri austro-ungare botezate neaoș), nu le-am trăit în deplină conștiință de sine. În școala generală și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
luminile, lângă mine mai rămăsese rectorul, iar în sală câteva persoane. Explicația dispariției spectatorilor aveam să o aflu, chiar de la general la mijlocul proiecției, Valpariso a fost zguduit de un puternic cutremur, pe care eu, ca bun patriot aflat în compania bravului voievod, nu l-am simțit, spectatorii însă da. Puteam să mor "la datorie" ca Plinius cel Bătrân observând erupția Vezuviului și m-am gândit ulterior că la o proiecție cu "Dracula" era normal să se zgâlțâie și pământul! Am mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Kansoh e un om bătrân, bolnav și nehotărât, care va continua să plece blajin urechea la promisiunile de prietenie ale lui Selim până când sabia otomană îi va fi tăiat beregata, ca de altfel tuturor circazienilor lui. A fost neîndoielnic un brav soldat în tinerețe, dar, deocamdată, nu-l preocupă nimic altceva decât să-și proteguiască pleoapele și să-și stoarcă supușii de aur. Trebuie să-l avertizăm asupra intențiilor celor de la Constantinopol; numai noi o putem face deoarece doar noi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Părinte și doar el o va putea dezvălui când va socoti necesar. Dar să nu crezi că aventura dumitale se datorează doar întâmplării sau simplului capriciu al unui corsar. Stătu un pic pe gânduri: Nu vreau să spun astfel că bravul Bovadiglia a brăzdat mările în căutarea dumitale. Nici vorbă. Numai că el știa ce fel de tip de maur ar trebui înfățișat Sfântului Părinte: un călător, un cărturar. A nimerit, colac peste pupăză, peste un diplomat. Nu ne așteptam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ei, pe câmpul de bătaie, Împlinit-au lucru sfânt, Că-n inimi, aveau văpaie Și în suflet, crezământ. Tot ei sunt aceia care, În luptă, când s-au jertfit, Au dus Țara, la-nălțare, Iar vrăjmașu-a fost strivit. Demnitate, moșteniră, De la bravii lor părinți Ce milenii străjuiră În Carpații-mpăduriți. Pe cruce, n-au cască rece! Le-am pus ramuri de măslin, Ca prin vremea care trece, Pacea să-nvingă, deplin.
Moment înălţător. In: BALSAM PE SUFLET by PANDELICA RADEŞ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/352_a_607]
-
Iar de mă culc și‐s obosit, Să mă dezbrac m‐ajută și cum mă crede adormit, Cu foc ea mă sărută . Din motive didactico‐pedagogice urma, firește, o alta‐ patriotică: MICUL DOROBANȚ. Unu, doi,‐ unu, doi, Suntem fii de bravi eroi Strănepoți de‐ai lui Traian Viță veche de Roman. Unu, doi, ‐ unu, doi, Viitorul suntem noi și nădejdea țării‐ ntregi, Că vom fi soldați viteji . Unu, doi, ‐ unu, doi, Înainte, nu‐napoi, Foc în suflet, arma‐n mâini Dorobanți
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
sub potcap. O-ncepem. Gata.“ Omul dădea să scape de mine, dar nu reușea să mă scoată din pasa mistică. În acel moment a venit și profesorul. Reușise să se strecoare printre talazurile agitate, ocolise aisbergul de pe care veghea triumfal bravul Mihai și se oprise în dreptul meu, urmărind preocupat cum bărbatul acela încerca să se descotorosească de mine. „Dom’ profesor“, am gemut, „ce bine-mi pare. Eu... Taica părinte a apărut... Mai ceva ca-n... Știți, la grecii antici. Destinul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sută de barbați, la fel învestmântați, mi-aș da seama după ținuta ta de cavaler viteaz cî tu ești acela pe care-l caut.” “ Respect curajul tău , zise Roland, un asemenea gând nu se putea naște decât într-un suflet brav și generos. Dacă dorința de a mă vedea te-a adus încoace, aș vrea să-ți arăt până și sufletul meu. Îmi voi ridica viziera ca să-ți satisfac curiozitatea; dar după aceea nădăjduiesc că vei încerca să vezi dacă aparențele
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și a așteptat o oră întreagă întoarcetea sarazinului. Iar cum acesta nu se mai arăta, a hotărât să pornească în căutarea lui. Și-a luat rămas bun de la Isabela și Zerbino care cu dragă inimă l-ar fi urmat, dar bravul paladin în ruptul capului nu îngădui așa ceva. El socotea necavaleresc să pornească în căutarea inamicului însoțit de un prieten care ar fi putut să-i sară, la un momentdat, în ajutor. Deci, rugându-i să-i spună lui Mandricardo, dacă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fără să facă absolut nimic. Chiar în mijloc se găsea un cort indian măsliniu, confecționat în mod evident din surplusurile armatei, cu simboluri indiene pictate pe fețele cortului cu lac roșu, de acadea, ca să dea impresia că ar aparține vreunei brave căpetenii. Asupra cortului și a celor patru actori care stăteau pe vine în fața lui - un bătrân alb, pseudo-indian, și trei mexicani pseudo-indieni sub treizeci de ani - erau ațintite camere de filmat și reflectoare pe trepiede. Fata îi opri la câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu pași grăbiți. Am rămas toarte impresionați de această scenă de început. Iată cum se face popularitatea! În jurul Ciufulitului se strânseră îndată băieții, roată, nespus de veseli că se găsise unul dintre ei care să-i țină piept, atât de brav, domnului petagog! Ne-am zbenguit prin clasă vreo oră, liberi, ne-am întrebat unii pe alții cum ne cheamă și de la ce școală am venit, al câtelea am ieșit la examenul de admitere, și așa mai departe, tot șirul de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
portrete. Era familia Drăgănescu, reprodusă, în uleiuri convenționale, de vreo casă vieneză după fotografii: tatăl, mama, Drăgănescu însuși, un frate mort tânăr și surorile când erau domnișoare. Galerie proaspătă de familie cu aere vechi din cauza modei așa cum era purtată de bravii mahalagii și a pozelor înfipte și smerite. Păreau de acum o sută de ani, cu atlazurile rochiilor, cu lanțurile de ceasornic și brățăriie, cu pieptănăturile ticluite și cu aerul acela sperios. Mâinile, firește, erau împreunate pe ceintura taliei scurte. Drăgan
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
zbor și urc pîn' la nor!... Drept răspuns, femelele își umflau penele: - Iui, iui, iui! Hadașca mea, du-mă lîng-o stea!" sau: "I-am dat cu hadașca la venă și am scos primul hohot. Toți au urlat ca unul. - Așa, bravii mei hatelași! Am rîs și ne-am veselit pînă seara tîrziu, cînd l-am aruncat în prăpastia Hau, hrană pentru vulturii argintii. Doar Kolin s-a dus la pițuit. Îl liniștea să taie-n seară pițele la cudate." - Mai viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
cu piciorul Nici a fi pantof nu pare. Iar de râd, ca tot poporul, De vreun banc lipsit de sare, Sincer, nu știu ce-i umorul, Dar nu cred că-i de mâncare. Nesimțindu-i deci fiorul Sincer, în continuare, Mânui-voi brav „toporul” Doar în critici literare, Fiindcă nu-nțeleg umorul. Rondelul iubirii cu flori Ce flori frumoase ți-am luat Dar și-au găsit, e sigur, rostul, Când dulce noi ne-am sărutat De le-am uitat, îți jur, și costul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și am fost gelos să citesc parcă un al doilea "război și pace" al timpurilor noastre, scris pe bază de documente, căzute în mâinile armatei americane, vârâte în cutii și lăsate să zacă undeva în arhivele secrete ale statului american. Bravul ziarist, care trăise mulți ani la Berlin, adus de meseria lui, le-a cercetat cu pasiune și a avut talentul de sinteză necesar să scrie nu cincisprezece mii de pagini, cât ar fi putut fi tentat, ci de zece ori
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
aveam să aflăm ulterior - zăcea rănit pe terenul de fotbal. Unul dintre avortonii bețivi Îi găurise ambele fese (bucile curului) cu o șurubelniță. Au urmat negocieri, intervenții la autoritățile județului, amenințări cu jandarmii și cu pușcăria. În cele din urmă, bravul nostru Căpitan a fost eliberat, În ciuda tuturor spumelor de la râturile acelor creaturi plămădite nu de Dumnezeu, ci de Dracu, nu din lut, ci din scârnă. De atunci și până acum, a avut timp să-și Îngrijească mușchii zdrobiți și sfâșiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rondelul și versurile pentru copii sunt operele sale de rezistență peste timp. DIN URMĂ, GLASUL MAMEI Nu mai știi: să zâmbești, Să iubești ‐ Zgârii mereu pe oglinzi și pe cești Privindu‐ ți chipul, bându‐ți otrava. Duhul strein fâlfâie‐n brava Liniște, rele vești. Strig după tine, strigă ai tăi, și nu te uiți înapoi. Inima mamei nu mai are bătăi. și nu te uiți înapoi. Nu‐ ți apleca din suflet grelele Frunze metalice , stelele‐n ape Necunoscute . Vor rugini, vor
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lui, dar nu-și putea ascunde propriile lui emoții existente de dinainte. Îl prevenise pe Genba și, din felul cum vorbea acum, părea aproape că s-ar fi mândrit că avertismentul său de adeverise. Dar mai era și glasul acelui brav general care, cândva, fusese numit Shibata Spărgătorul-de-Ulcioare sau Demonul Shibata. Cei care îl auzeau acum nu puteau simți decât milă. — Nu mă mai pot baza pe Genba. De-acum încolo, va trebui să iau singur poziție, ca să putem lupta după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe războinicul cu mantie albă de brocart, îl nimeri drept între ochi. Gluga albă din jurul capului lui Nagayoshi se înroși cât ai clipi. Căzând înapoi pe cal, mai zări, o ultimă oară, cerul Lunii a Patra și, în valea aceea, bravul tânăr de douăzeci și șase de ani căzu la pământ, încă ținând căpăstrul. Hyakudan, calul preferat al lui Nagayoshi, se ridică în două picioare, nechezând îndurerat. Un strigăt ca un suspin năprasnic se înălță din piepturile oamenilor săi, în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
manieră lipsită de griji, dar retragerea unei armate atât de numeroase era și mai dificilă decât conducerea ei la atac. Responsabilitatea de a acoperi ariergarda era considerată cea mai grea din toate și se susținea că numai războinicii cei mai bravi erau potriviți pentru o asemenea misiune. În dimineața aceea, când oamenii de la cartierul general al lui Ieyasu văzură armata lui Hideyoshi retrăgându-se, dintr-o dată, spre apus, fură cuprinși de bănuieli și-i raportară lui Ieyasu evenimentul. Generalii lui erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
această lume... Poate... dincolo vom rezolva și acest lucru. Prin această rememorare am dat curs îndemnului d-lui Oprea, care, cu felul de a fi mă provoacă mereu. Încă unei asemenea provocări îi voi da curs. E vorba de „Moartea bravă a cireșului meu goldan”, pe care încă nu am finalizat-o, dar e pe aproape. Am siguranța că, răspunzând acestei provocări, îmi vor fi lansate și altele, pentru că așa e el, mereu provocator - de bun augur - zic eu. Tot atunci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Brătescu-Voinești, cu o nouă gamă de simțire și prețuire a regnului vegetal”. În cele ce urmează voi căuta să redau cât mai fidel gama de sentimente ce mi-au orientat gândirea asupra acestui fapt și consemnez următoarele, cu titlul „Moartea bravă a cireșului meu goldan”. Cu ani în urmă, exact într-o zi de 4 aprilie 1974 am cumpărat din piață doi cireși altoiți, care să-mi umple unele goluri din curtea și grădina mea. Când am devenit proprietarul casei, nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mare, distrându-se pe rupte de răul altuia. Păi unde ați mai văzut dumneavoastră în lumea asta mare, un popor mai specialist în râsu-plânsu, decât acest popor mioritic, încă numit pentru o vreme, poporul român? Așa că și eu fiind un brav român, mă distrez uitându-mă la televizor, la niște emisiuni din acelean care se vor în imaginația producătorilorn niște emisiuni serioase de analiză politică, emisiuni care, cică, sunt menite să pună în mișcare mecanismul gândirii libere (puah!!!), a populației care
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]