975 matches
-
acele momente zări și o pereche de papuci de baie și tresări, neplăcut surprinsă. „Nu sunt singura femeie care... Wow! Ba sunt!” aproape că exclamă ea cu voce tare când, aplecându-se, ridică papucii și văzu scris pe câte o bretea numele ei. Gândindu-se că timpul se scurge cu repeziciune, se grăbi să se dezbrace. Din câteva mișcări a fost gata. Trecu în fața oglinzii destul de mari și ușor înclinată astfel ca cel din fața ei să se vadă în întregime. Își
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
primi un răspuns vara aceasta. Seria Indiana Jones, unul dintre cele mai îndrăgite filme de aventuri (de către cei care au crescut în anii ’80), se întoarce. Cu un actor un pic mai grizonant, dar deloc ruginit, în aceiași pantaloni cu bretele și cu pălăria pe care reușește s-o păstreze pe cap până la sfârșit, cu același celebru bici pe post de armă, lasso și frânghie de alpinism, Indiana Jones and The Kingdom of the Crystal Skull apare la sfârșitul lunii mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
intensă pe care o simțeam la clasa întâi și-a făcut drum până la clasa a doua datorită purtătoarei sale. Mă uit în sus. Ochii ei mă sfredelesc. Dacă privirile ar putea ucide, acum aș fi atârnată de tavanul avionului, cu bretelele uneia din vestele galbene de siguranță în jurul gâtului. Câteva secunde nu spune nimic, apoi se întoarce pe călcâie și pleacă val-vârtej. Doamne, spune pălind cealaltă fată. Crezi că te-a auzit? Nu știu, zic eu ridicând din umeri. Nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
părinții mei și mă simt vinovată. Probabil se întreabă pe unde naiba umblu. Îi spun lui Adam că o să-i sun să le spun că sunt bine. La ce oră trebuie să te întorci? mă tachinează el, jucându-se cu breteaua de la sutienul meu. —Păi... Mâine dimineață e prea târziu? Sun la mine acasă, dar din fericire nu răspunde nimeni, așa că doar las un mesaj. Le spun că sunt la Debbie și mă simt foarte prost că îi mint. Dar vinovăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de corp sfâșiată. Poți să crezi? A făcut toate acestea ca să-și susțină povestea, bineînțeles, poveste pe care mama ei a trebuit să i-o smulgă cu cleștele. O și văd pătându-și bluza cu sânge, rupându-și nasturi și breteaua de la sutien, plângând la comandă până i s-au înro[it ochii, zburlindu-și părul și deșertând trei vedre de minciuni. Nu am de ce să învinuiesc lumea că i-a dat crezare. Și eu aș fi crezut-o pe păpușica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dacă vrem să mai ajungem. Dar limbajul corpului Îmi comunica altceva. Se duse calmă până la cutia cu farduri și adăugă, pe un ton surprinzător de visător: — Dacă e să ne gândim, Anton, nu m-ar deranja un contraargument. Aranjându-și o bretea a sutienului, Îmi propuse altceva, ceva mult mai atractiv. Detaliile nu contează, dar, de dragul problematicii sexuale, ar trebui să menționez că, după un timp, Dora m-a rugat să-mi afund călcâiele În perna de pe scaun. Între timp Își scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
deceniu, fusese făcută poza de grup din ziarul pe care Dora mi-l Îndesase În buzunarul hainei („Doar ceva pe post de memento, dragă, pentru când te vei dezmetici“). Intrând În holul recepției, În spatele tejghelei am observat un bărbat cu bretele roșii și ochelari cu rame rotunde. Dora Întrebă de domnul Karp, la care recepționerul răspunse dând Încet din cap. Dacă am fi amabili să ne completăm numele În registru, l-ar chema cu dragă inimă. — De dragul statisticilor, adăugă și puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ciorapii mei de mătase fuseseră sfâșiați. Aveam picioarele zgâriate; rotulele, pătate de sânge. Rămășițele fustei mi se ridicaseră pe șolduri. Bluzei galbene Îi lipsea o mânecă și toți nasturii. Acum am băgat de seamă că sutienul negru atârna În afară: bretelele fuseseră rupte și șosetele cu care Îl umplusem au dispărut. Am dus mâna la tâmplă și mi-am dat seama că Îmi pierdusem și peruca. Doar poșeta azvârlită Într-un colț părea neatinsă. Mi-am cercetat corpul, bucățică cu bucățică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
băutură, tot știe ce are de făcut cînd se trezește nas în nas cu doi inși ce vor să treacă apa în miez de noapte, pe nevăzute, pe neștiute. Iar de înarmat era înarmat, catarama care zăngănea era sigur de la breteaua puștii. A ieșit în buza malului, ghemuindu-se, căutîndu-și un sprijin pentru tălpi, încordîndu-și picioarele, gata să sară. Îl dureau degetele de cît strîngea de tare mînerul cuțitului, era un cuțit de vînătoare, ușor curbat, pe care nu-l folosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ei și atingerea solidă a trupului lui, nu fu conștientă decât de o senzație de ușurare. O dorea, de fapt. Cu neașteptată îndemânare, el îi desfăcu fiecare nasture al rochiei albe de in și îi lăsă să alunece, pe rând, bretelele de la sutien, apoi o întoarse ca să-i desfacă încheietoarea. Ea fu cât pe-aci să facă o glumă despre bunele maniere în pat, dar se opri la timp. Simțul momentului oportun nu fusese niciodată punctul ei forte. — Ești minunată, Francesca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
somn. Vrei să-ți comand ceva? — Aș prefera altceva în loc de mâncare, zise Fran, surprinsă de propria-i îndrăzneală. Laurence puse pe ușă semnul „Nu deranjați“ și rămase în prag, uitându-se la ea. Privirea lui făcu să-i alunece instantaneu bretelele de la cămașa de noapte. Când ieșiră din cameră, două ore mai târziu, soarele dogorea atât de tare încât putură să bea un pahar pe malul lacului. — E perfect, decretă Fran, privind o pereche de lebede ce plutea pe lac. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ușă, pentru a se întoarce îmbrăcată într-un costum de baie, ce-i drept, decoltat, pe care i l-a dăruit seducătorul. Ea se uită tot timpul în jos și pledează, la fiecare rugăminte a lui, de a-și lăsa breteaua stângă pe umăr în jos, apoi, pe cea dreaptă, de a-și strânge mâinile sub piept, pentru ca, scăpând pe jumătate din sutienul acoperit de brațele-i temătoare, sânii să se umfle ademenitor sub privirile de fetiță uimită, pledează cu vocea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
abstractă atârnată deasupra, în oglinda înaltă dintre cele două ferestre. Dar nu zărește decât blocurile de peste drum la ferestrele cărora apar din când în când funcționarii cu fețe indiferente, fumând cu o mână, în timp ce cu degetele celeilalte trag de elasticul bretelelor. Aude zgomotele străzii și ghicește numai ce se întâmplă. Nu-i place. Așa încât preferă să stea în pijama la biroul masiv de stejar încrustat, din camera cealaltă. De la fereastra din fața biroului se poate uita în stradă prin fruzișul acum rărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mortarul ros de vreme și găurit ca de alice și ferestrele cu giurgiuvele vopsite în verde negricios, îi sare în ochi, dar se preface că n-o vede și numai rareori își lasă privirile să zăbovească pe culoarea cămășilor și bretelelor înguste ale funcționarilor. Se uită numai în jos, printre ramurile încâlcite ale arțarilor care se înalță până aproape de etajul al treilea. Vede troleurile alunecând pe sârmele paralele, într-un sens și în altul, într-o succesiune legănată, acoperișurile prăfuite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că i-a găsit locul cel mai nimerit, lângă încheietura brațului său, își întindea mâinile în față, aplecându-se puțin înainte, se uita mai întâi la ferestrele de peste drum la care începuseră să apară funcționarii în pauze, cu țigările și bretelele lor înguste sau, pe măsură ce se făcea mai frig, cu acoperișurile lor cadrilate, cu cotiere negre, apoi își cobora privirea în strada viermuitoare pentru mai multe ore. Îi lăsaseră dinainte câteva ziare pe biroul la care el avea să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că războiul era pe sfîrșite părea să-i Încurajeze pe unii să dea ortul popii. Totuși, pentru cei Încă dornici să rămînă În viață, o moarte era o veste bună. Pentru Jim Însemna o curea veche sau o pereche de bretele, un stilou, iar odată, În mod miraculos, un ceas de mînă pe care Îl purtase trei zile, Înainte de a i-l preda, cu toate celelalte, lui Basie. Japonezii confiscaseră toate ceasurile de mînă și deșteptătoarele - după cum spunea doctorul Ransome, voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
raidul aerian. Observînd că ochii lui Jim erau fixați pe inelul cu sigiliu, Întoarse capul ca să se uite spre sergentul Nagata care urca bocănind pe treptele de bambus. Doctorul Ransome dezaproba jefuirea cadavrelor, deși știa că Jim schimba curelele și bretelele pe mîncare. Totuși, se gîndi Jim liniștit, doctorul Ransome avea propriile lui surse de aprovizionare. Spre deosebire de majoritatea deținuților din Lunghua, cărora li se permisese să-și Împacheze o valiză Înainte de a fi internați, doctorul Ransome intrase În lagăr doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a surâs convențional și mi-a descheiat pantalonii, lăsând să alunece prin elipsa lor, o mână pricepută și abilă. I-am cântărit în palmă un sân prelung și greu, ca umplut cu alice, în vreme ce cu mâna liberă mi-am desprins bretelele. Pantalonul îmi căzu dintr-o dată ca un burduf de armonică, peste ghete. Fata mă trase după ea spre divan, pe colțul căruia se răsturnă înapoi, cu șezutul înălțat pe o pernă. O aromă putredă și dulce ca briza țărmului marin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se înfipseră în colțul inimii, de astă dată mai îndelung ca în alte rânduri și durerea ascuțită a splendidei mele izolări reveni după declupare. - Latră! Am răcnit către femeia cu carnea dulce tolănită pe covor, în timp ce-mi prindeam bretelele de pantaloni. Înspăimântată de punctele de plumb scăpărător din ochii mei deschiși peste măsură, dânsa făcu: „Ham! Ham!” ocolind în patru labe, încăperea. Becul sângeriu se stinse de la sine și lumina vânătă și spălăcită a zorilor năvăli în odaie. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu scufiță și încălțată cu saboți, adusese de pe țărmurile Țărilor de Jos, un miros stăruitor de icre negre și untură de morun. Cu toate că din prima zi făcu surcele din opincile de lemn, părăsindu-și pentru totdeauna pitorescul ei costum cu bretele la pieptar și malacovul ondulat, Albertina rămăsese pentru mine pescărița cu bujorii în obraji, voinică la trup și cu chipul alb ca urda scoasă dintr-o hârtie scrisă cu cerneală roșie, parcă. Îmi plăcuseră de la prima vedere, ochii vineți, genele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
strigăte și urlete și televizoru’. Reilly ăștia ar fi bine să se mute undeva la țară, la o fermă. În fiecare zi trebe să iau șase, șapte aspirine. Domnișoara Annie băgă mâna în decolteul rochiei de casă și ridică o bretea care îi alunecase. Să-ți spun ceva. Vrau să fiu dreaptă. Ignatius ăsta a fost la locu’ lui până i-a murit cânele. Avea un câne mare, care lătra to’ timpu’ chiar sub fereastra mea. Atunci au început nervii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
groaznic! Luam aspirine două’ ș’ patru de ore pe zi. Pe urmă fata a plecat. N-o pot acuza. Nu era nici ea, oricum, întreagă, dacă s-a-ncurcat cu el. Domnișoara Annie băgă mâna să-și ridice și cealaltă bretea. Din toate casele din oraș, de ce-a trebuit să mă mut tocma’aici? Spune-mi și mie! Domnului Levy nu-i venea în cap nici un motiv pentru care ea s-a mutat tocmai în locuința aceea. Dar povestea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
primul val de căldură interioară, care îl năpădi numaidecât, iar culorile din local trecură de la ușor aiurea la absolut suportabil. Îi spuse fetei: — Stai jos și spune-mi ce vrei înainte să-ți cadă rochia de tot. Janice își îndreptă bretelele și se așeză pe scaunul din fața lui. — E vorba de John, domnu’ Upshaw. A fost iar arestat. John Lembeck era iubitul și peștele lui Janice, un hoț de mașini specializat pe comenzi bine definite: șasiuri pentru autovehicule clasice și piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nenea Matthias mi-a dat o cîrpă moale să mă șterg la ochi: te supără lumina, e prea tare? Nu-i ni mic, trece. Am și o fotografie din curtea lui Geiger, o știu bine. SÎnt În pantaloni scurți cu bretele, cu fes alb pe cap, la vreo patru ani, Întind mîna și mă țin de crenguța unui oleandru Înflorit. Poza aceasta alb-negru luată din profil o ține mama Înrămată pe perete, În camera ei. Fotografia e Încadrată de un passe-partout
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vii? Spanioli, patruzeci patruzeci și cinci, boemi, nu foarte bine dispuși. Ea e frumoasă. Bronz auriu. Păr șaten deschis, lung. Șlapi. Unghii urâte la picioare. — Aveam vreun motiv să cobor mai repede? Ne grăbim undeva? Suedeze postadolescentine gălăgioase, maieuri cu bretele subțiri, băsmăluțe colorate, ochelari de soare ieftini. Te aștept de jumătate de oră. După ce telefoanele se închid cu zgomot abia perceptibil pe fundalul vocilor lor ridicate, își ia geanta și pleacă. Singură. Îi tremură buza de sus. Degetele netezesc inconștient
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]