836 matches
-
România, el a tradus literatură rusă în limba română și a publicat cărți sub diferite pseudonime. Între anii 1945 și 1947 scena literară română era dominată de suprarealism. După ce mișcarea își pierduse orice suflu în Franța, țara de origine, André Breton, întemeietorul acestui curent, afirma: „Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la București”. Absorbit de acest curent, Celan se juca și confecționa diferite pseudonime pentru el și prietenii săi (așa cum a a procedat și Fernando Pessoa, un alt poet modernist celebru
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
pictura Fridei Kahlo, de multe ori lucrările sale fiind considerate adesea artă naivă, mai apropiate de folk art decât de curentul suprarealist propriu zis. Mulți au considerat însă că pictura sa se încadrează totuși în curentul suprarealist. În 1938, André Breton, inițiator și teoretician al suprarealismului, aprecia că pictura Fridei Kahlo este “o panglică în jurul unei bombe”. Artista a avut o căsnicie tumultuoasă (azi se spune “deschisă”) cu marele pictor mexican Diego Rivera. A suferit toată viața, având numeroase probleme de
Frida Kahlo () [Corola-website/Science/297765_a_299094]
-
a subiectului. În 1938, artista a avut prima și singura galerie solo în SUA, la galeria Julien Levy. Lucrările sale au fost în general bine primite de public, expoziția atrăgând o sumedenie de artiști de marcă. La invitația lui André Breton, a mers în Franța în 1939, deschizând o expoziție și în Paris. Cu această ocazie, Muzeul Luvru a cumpărat una din lucrările expuse, "Cadrul"("The Frame"). A fost prima operă de artă realizată de un artist mexican în sec. 20
Frida Kahlo () [Corola-website/Science/297765_a_299094]
-
rând pe conceptul de "dicteu automat", socotit deja un bun câștigat, ci pe acela de „suprarealitate”. Scrierile suprarealiștilor români din această perioadă se constituie într-o încercare disperată de a salva curentul, încercare ce o repetă pe aceea a lui Breton însuși, astfel încât se putea spune că, de la Paris, capitala internațională a suprarealismului s-a mutat la București. Grupul suprarealist român este caracterizat de exegetul francez Sarane Alexandrian drept "grupul cel mai exuberant, cel mai aventuros și chiar cel mai delirant
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
daneze din est (Zealand) și din Scania și vorbeau o formă timpurie de limbă germanică nordică, mare parte din Iutlanda și cele mai apropiate insule erau locuite de iuți. Ei au fost ulterior chemați în Marea Britanie ca mercenari pentru regele breton Vortigern și au primit teritoriile sud-estice în zona unde astăzi se află Kent și Insula Wight, printre altele, unde s-au stabilit. Ei au fost asimilați sau înlăturați de angli și saxoni. O scurtă notă despre "Dani" în „Getica” istoricului
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
legătură amoroasă cu Marie-Thérèse Walter. În 1925, Picasso participă cu tabloul "Trei dansatoare" la prima expoziție suprarealistă din Paris. Picasso nu este însă un artist suprarealist în sens propriu și nu a făcut parte din cercul parizian din jurul lui André Breton. Totuși este uneori considerat ca suprarealist, prin faptul că opera sa nu reflectă o realitate vizibilă, ci redă o reprezentare interioară ("Pictorița" 1933, "Nud în mijlocul unui peisaj" 1933). În acest timp Picasso pictează un ciclu dedicat luptelor cu tauri ("Moartea
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
afgani, afifi, ainu, akka, albanezi, alemani, americani, amoriți, angli, anglo-saxoni, apași, arabi, arieni, armeni, arverni, așa, asirieni, asmați, așanti, australieni, austrieci, avari, aymara, azteci babilonieni, baltici, bantu, basci, basuto, bașkiri, bavari, beciuani, belgieni, beluci, bengalezi, berberi, birmanezi, bisaya, boșimani, botocuzi, bretoni, britoni, bulgari, burgunzi, burhikuni, buri, buriați cabili, cafri, calmuci, canaci, canadieni, caribi, chatti, caucazieni, cazaci, ceceni, cehi, celți, cerchezi, cherokee, cherusci, chewsuri, chinezi, cimbri, ciuvași, copți, coreeni, corsicani, creoli, croați, cumani daci, dahome, dakota, damă, damara, danezi, dorieni, druzi egipteni
Popor () [Corola-website/Science/306937_a_308266]
-
să-și picteze unghiile în negru" - așa ar descrie una dintre sutele de definiții din The Urban Dictionary noțiunea de "Emo Kid." Curentul emo este uneori identificat cu o anumită modă. Termenul "emo" e deseori asociat stereotipic cu blugi strâmți, breton lung întins pe o parte a feței sau peste unul sau chiar amândoi ochi, drept, negru închis la culoare, tricouri strâmte care de obicei au inscripționate pe ele numele unor trupe de rock, curele cu ținte cu catarame, teniși de
Emo () [Corola-website/Science/308461_a_309790]
-
mondial cultural UNESCO. „Minune a Occidentului”, așezată la limita dintre Bretania și Normandia, această mică insulă de granit are perimetrul de 900 de metri. Se cunoaște că unele triburi celtice ocupau împrejurimile muntelui Saint-Michel. Potrivit abatelui "Gil Deric", un istoric breton din secolul al XVIII-lea, insula stâncoasă a fost consacrată de cultele druidice lui "Belenus" ("Belenus" fiind zeul gal al soarelui), sub numele de „"Ma vel Tombe Beneni"”, adică "Muntele" sau "Mormântul lui Belenus". Exista pe munte un megalit, în jurul
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
biserică istorică, despărțită de Roma în timpul Reformei protestante, în Anglia, prin ruptura regelui Henric al VIII-lea cu papa Romei. În Scoția și SUA, denumirea oficială e Biserica Episcopaliană. Primii misionari în Anglia au fost monahii celți: irlandezi, scoțieni și bretoni. Prima mențiune a unui episcop englez datează de la Sinodul de la Arles din 314, la care au participat episcopii de Londra și York. Totuși cel dintâi misionar “în masă” a fost sfântul Augustin de Canterbury (d. 604), trimis de Papa Grigore
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
ținuți la cel mai strict secret cu privire la tot ce constituia esență societății. Aceste societăți au mai fost numite și „Bons Amis” de către simpatizanți, iar de cei „răuvoitori” „Bagotiens”, de la numele preotului Bagot. În 1658 centrul organizației trece la Toulouse, unde bretonul Vincent de Meur (primul superior al Seminarului pentru Misiuni Externe) a proiectat divizarea Societății. Proiectul a fost dus la îndeplinire abia în 1676: o parte dintre studenții, care se pregăteau pentru preoție și viețuiau în afara Seminariilor, au format „l’Assamblée
Aa (societate secretă) () [Corola-website/Science/303735_a_305064]
-
Este recunoscut de critică și începe să înregistreze și succes la public. Vine în contact cu reprezentanții vieții artistice și literare din Paris, ca Jean Arp, Joan Miró, Max Ernst, Louis Aragon, Paul Eluard. Se atașează în special de André Breton, fondatorul mișcării suprarealiste, contribuind cu articole și desene la revista ""Le Surréalisme servant la Révolution"". Urmează o nouă perioadă între 1933 și 1940, în care se concentrază asupra studiului fizionomiei umane, pornind de la privire, "sediul gândurilor". Apoi desenează și pictează
Alberto Giacometti () [Corola-website/Science/298033_a_299362]
-
prima expoziție personală la Paris, care este un succes. Semnează primul contract cu o importantă galerie pariziană. La izbucnirea războiului, urmată de ocuparea Parisului de armata germană, Lam a plecat la Marsilia, în 1940. Aici a a colaborat cu André Breton, prin ilustrarea cărții acestuia de poeme "Fata Morgana". În 1941 a plecat în Martinica. După escale în Guadelupa, Santo Tomas și Republica Dominicană, s-a îndreaptat spre Cuba, stabilindu-se la Havana în 1942. După revenirea la Havana, Lam a ales
Wifredo Lam () [Corola-website/Science/311293_a_312622]
-
comparată. Lam a continuat să simplifice și să sintetizeze modalitățile de abstractizare și totuși a continuat să picteze figurativ; de asemenea a perseverat în dezvoltarea mitologiei și totemismului care defineau stilul său. În 1946, a petrecut patru luni, împreună cu André Breton, în Haiti, îmbogățindu-și cunoștințele și înțelegerea divinităților și ritualelor magice africane, prin observarea ceremoniilor Voodoo, Cu toate acestea, mai târziu a declarat că contactul său cu spiritualitatea africană pe care a găsit-o pe continentul American, nu a avut
Wifredo Lam () [Corola-website/Science/311293_a_312622]
-
fi uncis un întreg ordin nu putea fi exterminat. La intervenția lor, între cei doi suverani atât de diferiți a intervenit o înțelegere și un schimb de daruri prețioase echivalând cu o răscumpărare și o recunoaștere a păcii. Yves le Breton, călugăr templier, încărcat cu stofe scumpe, cupe de aur și argint, pocale, bijuterii de tot felul, lua drumul munților, spre palatul Bătrânului, de unde se întorcea apoi uimit de bogățiile văzute. În semn de prietenie, Bătrânul din Munți trimitea lui Ludovic
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
animă epoca. Se interesează de grafica de carte, ilustrând primul volum de poezii al lui Guillaume Apollinaire, "L'Enchenteur pourrissant" (1909), și o colecție de poeme ale lui Max Jacob în 1912. În 1916, ilustrază prima carte a lui André Breton, "Mont de Piété". Începe să se ocupe și de sculptură, de ceramică. După primul război mondial, lucrează decoruri și costume pentru spectacolul "La Boutique Fantastique" (1919) al lui Serge Diaghilev cu celebrele ""Ballets russes"". Reputația sa crește o dată cu primirea premiului
André Derain () [Corola-website/Science/309686_a_311015]
-
cu "Premiul Inventatorilor". După această dată, el va acumula premii de onoare și recompense. Pe 17 noiembrie 1819, este ridicat în rangul de cavaler al Legiunii de Onoare. În 1826, el este numit consilier municipal la Oullins. Perfecționat de Jean-Antoine Breton în 1806 și în 1817, războiul de țesut Jacquard cunoaște un extraordinar succes internațional (anumite modele încă mai sunt în uz și în prezent). La Lyon, războiul de țesut semiautomat Jacquard va pune bazele Revoluției Industriale, fenomen social ce va
Joseph Marie Jacquard () [Corola-website/Science/313814_a_315143]
-
lui Moldov. De-a lungul timpului, revista a cuprins texte și desene de autori precum Șasa Până, Moldov, Madda Holda, Geo Bogza, Urmuz, Victor Brauner, Stephan Roll, Ilarie Voronca, Tristan Tzara, Vasile Dobrian, Benjamin Fondane, Aurel Zaremba, Jean David, André Breton, Robert Desnos, Paul Éluard, Mân Ray dar și Ion Călugăru, Ilarie Voronca, Claude Sernet, Jules Perahim, M. H. Maxy, Marcel Iancu, Mân Ray, Theo van Doesburg, Louis Aragon, Gomez de la Serna, Moussinac, Vitrac, Vicente Huidobro, René Daumal, Maiakovski, Gherasim Luca
Unu () [Corola-website/Science/313885_a_315214]
-
al extazului senzual, explorator al umanității aflate deasupra și dedesubtul civilizației dominante.”" Jean Marie Gustave Le Clézio s-a născut pe 13 aprilie 1940 în Nisa. Părinții săi, tatăl britanic, mama franceză, erau veri primari, descendenți dintr-o familie de bretoni stabiliți în timpul revoluției de la 1789 în insula Mauritius. Jean Marie este bilingv, vorbind franceza și engleza. În perioada de război 1943 - 1945, familia Le Clézio - mama, bunicii și cei doi copii, Yves Marie și Jean Marie Gustave - se refugiază în
Jean-Marie Gustave Le Clézio () [Corola-website/Science/313908_a_315237]
-
ul este termenul care denumește curentul artistic și literar de avangardă care proclamă o totală libertate de expresie, întemeiat de André Breton (1896 - 1966) și dezvoltat mai ales în deceniile trei și patru ale secolului trecut (cu aspecte și prelungiri ulterioare). Primul care a utilizat termenul într-o accepție legată de creația artistică a fost Guillaume Apollinaire în "Les Mamelles de Tirésias
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
accepție legată de creația artistică a fost Guillaume Apollinaire în "Les Mamelles de Tirésias", subintitulată "dramă suprarealistă" (reprezentată în 1916). Începuturile mișcării se leagă de grupul (nonconformist și de evident protest antiburghez) de la revista pariziană "Littérature" (1919) condusă de André Breton, Louis Aragon și Phillipe Soupault, care - reclamându-se de la tutela artistică a lui Arthur Rimbaud, Lautréamont și Stephane Mallarmé - captează tot mai mult din îndrăzneala spiritului înnoitor și agresiv al dadaismului (mai ales după ce în 1919, acesta își mutase centrul
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
lui Arthur Rimbaud, Lautréamont și Stephane Mallarmé - captează tot mai mult din îndrăzneala spiritului înnoitor și agresiv al dadaismului (mai ales după ce în 1919, acesta își mutase centrul de manifestare de la Zürich la Paris). De altfel, atât în "Littérature" (unde Breton publică, în colaborare cu Phillipe Soupault, "Câmpurile magnetice", primul text specific suprarealist), cât și în alte reviste, textele dadaiste alternează cu cele ale noii orientări, ce avea să se numească apoi suprarealism. Sunt două mișcări apropiate, având scriitori comuni, dar
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
orientări, ce avea să se numească apoi suprarealism. Sunt două mișcări apropiate, având scriitori comuni, dar alianța nu va dura. În 1922 se produce ruptura și, după doi ani de frământări, căutări și tensiuni polemice, se constituie "grupul suprarealist" (André Breton, Louis Aragon, Phillipe Soupault, Paul Éluard, Bernard Peret etc.). Relativ la geneza suprarealismului, deși unii cercetători autorizați (recent M.Sanouillet) consideră că suprarealismul nu a fost altceva decât forma franceză a dadaismului, André Breton, dimpotrivă, a susținut totdeauna că este inexact
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
tensiuni polemice, se constituie "grupul suprarealist" (André Breton, Louis Aragon, Phillipe Soupault, Paul Éluard, Bernard Peret etc.). Relativ la geneza suprarealismului, deși unii cercetători autorizați (recent M.Sanouillet) consideră că suprarealismul nu a fost altceva decât forma franceză a dadaismului, André Breton, dimpotrivă, a susținut totdeauna că este inexact și cronologic abuziv să se prezinte suprarealismul ca o mișcare ieșită din Dadaism. În 1924 André Breton, publică primul său "Manifest al suprarealismului" în care, fixând net anume repere ale mișcării - antitradiționalism, protest
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
recent M.Sanouillet) consideră că suprarealismul nu a fost altceva decât forma franceză a dadaismului, André Breton, dimpotrivă, a susținut totdeauna că este inexact și cronologic abuziv să se prezinte suprarealismul ca o mișcare ieșită din Dadaism. În 1924 André Breton, publică primul său "Manifest al suprarealismului" în care, fixând net anume repere ale mișcării - antitradiționalism, protest antiacademic, explorarea subconștientului, deplină libertate de expresie, înlăturarea activității de premeditare a spiritului în actul creației artistice etc. - o definește astfel: Automatism psihic prin
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]