829 matches
-
îl sorb din priviri, plini de admirație. Din conversația lor, animată cu unduiri diverse de mâini și de șale, nu prind decât finalul, rostit cu un accent inconfundabil: Je veux chercher Moustapha. O canadiancă de origine rusă (o frumusețe excepțională, brunetă) din Toronto este aleasă Miss World 2005. Știrea este menționată spre finalul jurnalul televizat al Radio Canada, executată în doar câteva secunde. Nu pot să nu mă întreb cât spațiu media i-ar fi fost consacrat într-o țară a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
iscoditoare și, văzînd că toată lumea tace, își privi ceasul, spuse „biinee“ și începu lecția nouă. „Astăzi, copii, vom trece la înmulțire.“ Dănuț nu o mai asculta. Se gîndea cum trebuie să fie băr batul ei și era sigur că e brunet și în uniformă de militar. La puțină vreme după lecția despre înmulțire, copiii observară că tovarășea are burta cam mare. De atunci, ca un făcut, norii negri se abătură numeroși asupra clasei. Tot mai rare erau momentele în care tovarășea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
luat după ea. Dincolo de bucuria că, în sfîrșit, am făcut o și de plăcerea fără precedent pe care o simțeam, am fost șocat de cît de tare se simte o mustață care, altfel, aproape că nu se vede (fata era brunetă și avea o vagă umbră pe buza de sus). Apoi chestia cu ochii : eu îi închideam, așa cum văzusem prin filme, dar, cum lucrurile se prelungeau foarte mult, mă plictiseam să-i tot țin închiși și-i mai deschideam din cînd
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o descriu în detaliu, să întîrzii asupra părului, asupra reflexelor aurii ale pielii sau asupra pufului de pe picioare (nu se epila, că nu era nevoie de așa ceva). și, oricum, înainte de toate, să spun dacă era grasă/ slabă/înaltă/scundă/blondă/brunetă etc. Pînă la urmă, ce rost are să fac eu divagații poeti cești despre arcuirea sprîncenelor, rotunjimea fermă a sînilor sau pasul ei de domnișoară ? Tot n-o puteți vedea. Dacă ai încerca să reconstitui femeile din elementele oferite de cei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de vreme ce-ați fost trimis înapoi... Mi-au spus să vă rog să controlați mai amănunțit... Nu sînteți pe nici un tabel, îmi spune doamna Cristescu, desfășurînd dosarele în fața mea pe birou. Cine v-a trimis aici? Un tovarăș scund, brunet, răspund eu, parcurgînd cu privirea listele. Care n-a uitat să vă spună că punem oamenii pe drumuri, că abia ne mișcăm de pe un scaun pe altul..., îmi taie vorba femeia care stă plecată peste niște tabele, comparîndu-le. Apropo, ridică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un copil când își dă seama că n-a venit nimeni să-l ia de la școală; că toți ceilalți copii au fost recuperați, în afara lui. Până când, deodată, îl văd. Stă în picioare undeva mai în spate, după un stâlp, înalt, brunet și solid, și ochii lui sunt fixați asupra mea. Se uită la mine și numai la mine. Și, când îi întâlnesc privirea, mă liniștesc. Am fost recuperată și eu; e OK. Ieșim în curtea bisericii, însoțiți de sunetele clopotelor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de oaspeți la fiecare etaj. Cred că, în felul ăsta, oamenii s-ar duce acasă de două ori mai repede! — E un punct de vedere foarte interesant, aud un glas plăcut din spatele meu. Mă întorc mirată și văd o doctoriță brunetă, foarte frumoasă, zâmbindu-mi. Un studiu recent făcut la Chicago a demonstrat exact același lucru. — Pe bune? Mă înroșesc instantaneu de mândrie. Ce să zic?... Mulțumesc! N-am făcut decât să comentez ce am văzut... — Dar asta e exact genul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
păsa. Ia o gură de băutură și eu mă uit la el, fără să-mi pot dezlipi privirea. Nu îndrăznesc să scot nici un sunet. Nu îndrăznesc nici să respir. — Și, pe la ora prânzului, a ieșit din bloc o femeie. Era brunetă și avea o haină foarte frumoasă. Îi cunoșteam chipul din fotografii. Era mama. Rămâne în tăcere câteva clipe. — Și atunci... m-am ridicat repede. Ea și-a ridicat ochii spre mine și m-a văzut. M-a privit fix așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
extraordinară a tipologiilor evreiești existente În lume, printre care și foarte ciudații dolicocefali roșcați și cu pistrui, așa cum e Însuși Sörös, rasă care, În mod sigur, nu se regăsește În nordul Africii sau În Spania sefarzilor (unde predomină tipul brahicefal brunet), ci provine din marea masă turcomană” (România Mare, nr. 477, 3 septembrie 1999 ; cf. 545, VIII, p. 84). 642. Simon Epstein, „When the Demon Itself Complains of Being Demonized”, În 540, pp. 236-243. 643. Ion Faiter, Trecător prin târguri și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vedea pe toate dacă vom trăi. Maria nu i-a văzut bine la față pe musafiri când au venit. Dar la plecare i s-a părut că învățătorul Obreja era mai alb ca de obicei, iar inspectorul Averescu, mult mai brunet de cât era în realitate. * - Mihai, să revenim la vorba ce o aveam înainte de a veni musafirii care abia au plecat. Taică-tu vorbește mai greu acum ca mai înainte. Nu are cum să-ți spună toate gândurile noastre. ți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la o vârstă înaintată, trebuie să... defilezi cu pas muncitoresc... Secretarul nou, fost colonel, ne considera și pe noi ca pe niște soldați, cărora le putea ordona, le putea dirija viața. Vădit lucru - nu-i plac ochii mei! Puțin cam brunet la figură, am impresia că e „negru în cerul gurii”, deci om care poate face mult rău! În iunie 1987, planificasem ultima noastră adunare de promoție la împlinirea a 50 de ani de la absolvire. Scriu în dreapta și în stânga, primesc răspunsurile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
rândul spectatorilor, de acum cu mințile aburite. După ce-a plecat mulțimea, am mai stat cu amfitronii restaurantului - Darina, care a și prezentat în trei limbi spectacolul, o femeie blondă, veselă și comunicativă și sotul ei, Vanco, un bărbat înalt, brunet spre negricios, care ne-a cântat „Radu neichii, Radule” și ne spunea din cinci în cinci minute „Hai noroc, bre!” dînd cu paharul în masă. În general ne-am simtit bine, având și această imagine despre frații nostri din sudul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ne purta de la Grozăvești spre centru, am început să ne exersam cunoștințele de germană având ca subiect o jună persoană de sex slab, ce luase loc pe un scaun de lângă noi. Era o duduie "curățică", drăguță, cu o fustă mini, brunetă, "ochi alunecoși, inimă zburdalnică". Mangafalele de noi am început s-o forfecăm din cap până în picioare, mai ceva ca la "lecția de anatomie a doctorului Tulp" a maestrului Rembrandt, plus diverse considerații privind vârsta, starea civilă și tot tacâmul. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
invitați pentru scurte discuții. Mare mi-a fost uimirea când m-am trezit în față cu "El hombre" cu "omul". I-am fost prezentat și eu și soția, s-a înclinat, s-a uitat la soție, o minune de româncuță brunetă și cu ochi albaștri, elegantă și distinsă, i-a zâmbit și a sărutat-o pe obraz! Scena a fost ulterior "picant" comentată de colegii de la alte ambasade, care ne-au felicitat, avansând în glumă ideea unei "fructuoase colaborări între Pinochet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
închis deocamdată "în coadă de pește"! Oferta chiliană în domeniu avea să-mi apară totuși pe neașteptate într-o zi, când secretara mi-a anunțat vizita unui "señor". M-am minunat când l-am văzut un macho de 2 metri, brunet, cu trăsături pronunțate sud-americane, părul pana corbului bine uns, costum, cu fundă la gât! Caramba! Era din Punta Arenas, auzise de interesul nostru pentru pescuit și venea să-mi propună o mare afacere exportul în România de languste señor, langostas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o căldură "tropicală", noaptea pe șosele pustii! Mă gândeam însă la deviza MAE, "Semper fidelis patriae" în traducere liberă: "Mereu credincios patriei", și mi se părea că voiajez precum prințul din "1001 de nopți" pe covorul fermecat alături de prințesa mea brunetă și cu ochi albaștri (albastru civil, de Voroneț, nu militar!). Dacă prima mea deplasare "în interes de serviciu" a fost pentru salvarea românilor "eșuați" la Sao Paulo și a doua în capitala Brasilia, cea de a treia avea să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
despre toate astea, Ins), În ceea ce m) privește, cred c) sunt doar zvonuri”. Copii din master class se Înșiruie, cu viorile lor, dinaintea lui Stern și a lui Schneider. Un b)iat de doisprezece ani iese În fâț). Este mic, brunet, musculos, concentrat. Își așaz) vioară sub b)rbie, se ridic) pe vârfuri, Închide ochii, Isi umfl) n)rile și Începe s) cânte Concertul pentru vioar) În Mi minor de Mendelssohn. Mult) vreme acest concert nu mi-a pl)cut. Am
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cu ziare, reviste, broșuri și c)rți despre Orientul Mijlociu. În hol, personalul din tură de noapte se uit) la televizor. Șeful g)rzii, cu capul rotund, p)r tuns scurt și ochii mari, este un evreu din Orient, subțirel și brunet. Are un revolver la cing)toare. Venind acas) noaptea, la c)rți și ziare, Întâlnești patrule Înarmate. Le vezi pe drum și În gr)dini. Sosesc continuu mesaje din partea primarului Teddy Kollek. Ne invit), pe Alexandra și pe mine, la
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ușa care d) spre Muntele Sion și urc la recepție s)-mi iau ziarele de dimineaț). Mishkenot este construit pe o pant), iar holul este la etaj, deasupra apartamentului nostru. În spatele biroului se afl) Annie. Este o tan)r) frumoas), brunet), marocan) prin naștere. Nu este Într-o dispoziție prea bun) zilele astea. Ins) tristețea ei Îi accentueaz) frumusețea. Nici nu mi-ar trece prin cap s)-i spun așa ceva. Schimb)m câteva vorbe. Argoul meu franțuzesc Învechit, de prin anii
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și doamna Amos Eiran. Acesta este director general al cabinetului prim-ministrului. Apoi, la mas), ni se al)tur) tan)rul Rabin, soldat aflat În permisie, si prietena lui. Tinerii nu vorbesc În timpul mesei. Soția prim-ministrului este subțiric) și brunet), o femeie plin) de spirit. („Are clas)”, Îmi spune mai tarziu Alexandra.) Doamna Rabin știe Ins) c) noi am venit s) ascult)m ce spune soțul ei. Dar ce le spune liderul unei ț)ri cu mari probleme oaspeților lui
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Volpe, despre ce logică vorbiți ? Odată ce Diavolul intră În spațiul locativ al savantului, unde e realismul (era să spun chiar socialist)?“. „N-avem ce discuta! Mefisto e marcat În partitură, pe el Îl accept. Însă pe balerinele astea blonde și brunete ale dumitale să nu le mai văd. Și pe devileții ăștia (se referea la asistenții lui Mefisto) să nu-i mai prind pe scenă, că le rup picioarele!“ Nu-mi venea să-mi cred urechilor. De la optsprezece ani, când făceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a unui anume Monsieur de Marante, care fusese silit de familie să se Însoare cu o văduvă bogată. Dominându-le pe toate celelalte era o fotografie Într-o ramă fantezi incrustată cu granate; un portret trei sferturi Înfățișând o tânără brunetă și zveltă, Îmbrăcată cu o rochie strânsă pe corp, cu ochi cutezători și un păr extrem de bogat. „Aveam o coadă groasă cât brațul meu și lungă până la glezne“, comenta melodramatic Mademoiselle. Căci aceea era ea - dar În zadar cercetau ochii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
grec care avea prăvălie mai spre jumătatea drumului dintre centru și marginea satului. Nu știu ce vindea dar ce știu sigur era că avea trei fete care, vorba românului, picau din picioare de frumoase ce erau. Erau toate așa, nici șatene, nici brunete, dar aveau niște ochișori, gurițe și năsucuri, de te trânteau jos. Pe deasupra mai și vorbeau perfect românește. Am intrat eu în vorbă cu ele, dar ele cu mine nu, așa că am scăpat de oboseala unor drumuri. Economie de pingele
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
atelierul de cizmărie unde era și patron și meșteșugar dar mai ales susținător al soartei celor cinci fete, asta însemnând hrană, îmbrăcăminte, taxe școlare. În fine, cu tratamentul din timpul spitalizării, îngrijit de doctorul Mareș (un bărbat înalt, bine făcut, brunet și cu o mică pată neagră pe față) și doctorul Sebastian Ionescu și cu materna îngrijire a doamnei Iziumenco am scăpat cu bine. Se pare că și acum, dacă or mai trăi, Alla și Nata stau tot în vechea locuință
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
turci ortodoxiți, însă în familia ei nu se vorbea decât rusește și românește. Erau trei fete. O soră, Manea, făcuse școala profesională. Lucra croitorie. Altă soră era măritată iar soțul era la armată. In sfârșit, Sașa. Era micuță, slăbuță, aproape brunetă și frumușică, chiar frumoasă. Avea un suflet de aur și dacă nu mi-ar fi spus că a fost logodită și apoi părăsită când, în realitate fusese ademenită de un plutonier de jandarmi, poate m-aș fi însurat cu ea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]