833 matches
-
să dansez cu sărbătorita? Zâmbii. Nu prea aveam de ales știa și el. Mă străduii să-mi păstrez mintea limpede. Chiar când crezui că reușisem, îl observă mai bine. Îmi șopti ceva: E o figură Paul ăsta, nu? E înalt, brunet, cu ochii verzi. Și e fermecător. Știi, îmi pare bine că suntem împreună aici. E plăcut, îmi scăpă acest sincer comentariu. Îmi zâmbi, și apoi își mută privirea. Și după dans ne îndepărtară unul de altul. Mai dans[ de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
calmez și cobor. Îl văd citindu-și liniștit, ca și până atunci, ziarul. Zăbovesc câteva minute, se uită la mine: E o greșeală. Nu venii decât să arunc o privire pe aici. Știu. Deci pot pleca? Nu încă. Are părul brunet, e înalt și destul de chipeș. Ce vrei? întreb. Ia loc. Ți-e foame? Vreau să plec! Te rog. Vei pleca, vei pleca, stai liniștită. Însă mai întâi... Stau jos, cum îmi arată, și îl privesc. Vreau să te cuceresc! Pardon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un vis și nu știu dacă e frumos sau un coșmar. Cred că e o poveste despre pasiune. E o poveste tristă, șoptită de sufletul meu. Să nu spui nimănui! Să fie secret. Tipul cu ochii verzi, mici, sclipitori, e brunet, are părul nu prea des, e înalt și are ceva dulce în ținuta sa. Îmi zâmbește de fiecare dată când mă vede și mă privește într-un fel indulgent. Se crede că ține la mine. Până acum nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
față de Stăpânul terifiant al Lumii. Fiecare plecăciune a nuielelor încîlcite stropea parcă, dintr-o legătură de busuioc, cu o dâră de apă fierbinte și sânge, fațadele căsoaiei. Din cadrul celei de-a treia uși, situată spre fundul imobilului, irupse o fătucă brunetă, cu pulpe imense, cu un tricou vișiniu și c-un dușman cât toate zilele (un nas enorm), pe fața micuță. - Cum te cheamă pe tine? o luă direct din servă Genel, el pe ea. Fără a-i mai da răgazul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bărbat gras. Iar în stânga o femeie ștearsă. Lemnul mesei n-avea nici o putere față de spectrul Profesorului Mircea Eliade, ce, tot plimbîndu-se prin încăpere, trecea prin lemnul mesei, precum cuțitul prin pachetul de unt. Ușa se deschise și apăru o fată brunetă care purtă și eliberă pe blatul mesei o tavă cu patru cafele. - Gabrielo, dacă ai scăpat firimitură de zahăr în ceșcuța mea... Bolile și blestemul la fundul tău, nespălato! - Ceșcuța ta e mai tot timpul plină de zahăr, prinse din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Iocasta. Virgil avea dreptate: hotărârea lui era luată. Mai hotărî că nu-l mai plăcea pe Virgil Jones. Toate astea îl ajutară să-și facă decizia suportabilă. A depășit două persoane în drumul către ieșire. Prima era o femeie frumoasă, brunetă și goală - Mediei nu-i plăcea să poarte haine între pereții Casei. Ea s-a oprit înmărmurită, fixându-l insistent atunci când Vultur-în-Zbor a trecut pe lângă ea. El a coborât scările fără să-o vadă prea bine. Ochii lui priveau undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vocea pe care o căuta era doar la doi metri de ea. Karina simți că-i îngheață sângele în vene, iar palmele transpirară abundent. Întoarse capul să-l vadă, dar în acel moment ușa se deschise și silueta unui bărbat brunet, înalt, îmbrăcat într-un costum negru impecabil, coborî din autobuz. Același păr negru, ondulat, strălucea la atingerea razelor de soare în timp ce se îndepărta, iar ușile se închiseră în urma lui. Nu reușise să-i vadă chipul nici de această dată, și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
erau ușor prăfuiți. Cam așa se simțea ea printre celelalte femei din încăpere. În timp ce-și analiza papucii, trecu un bărbat în urma căruia rămase o dâră de parfum fin, ca o briză oceanică. Un parfum cunoscut. Ridică capul. Bărbatul brunet, înalt, cu un diplomat în mână, se opri în dreptul primului grup de aspirante în fustă scurtă la funcția de secretară. Îl vedea doar din spate. - Îmi va fi foarte greu să aleg doar una dintre voi. Toate sunteți atât de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
plăcut: De ce-ai făcut-o tocmai În noaptea asta?/ Eram atât de aproape de Paradis...” Da. Mi-amintesc versurile cântecului. Mi le traducea Levănțică Liliana. Ea era „englezoaica” numărul unu a clasei. Le avea. Își vâra un botișor umed și brunet În urechea mea și Îmi traducea printre hlizeli tot ceea ce eu Îi ceream. Îmi plăcea Lili - era Întotdeauna veselă și băiețoasă. Conturul feței, care adăpostea ca un cuib oval ochii ei de cer, arcuiți ca niște ape crescute În relief
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fereastra care acoperă un perete Întreg. Imediat dedesubt se află patinoarul Broadgate, o farfurie Întinsă de gheață amplasată Între turnuri de oțel și beton așezate În zigzag. La ora asta, nu e nimeni, doar un patinator singuratic, un bărbat Înalt, brunet, cu un hanorac verde, care pare să deseneze opturi, dar care, după ce desenează și ultima linie verticală, se dovedesc a fi un mare semn pentru dolar. Cu ceața răspândindu-se peste oraș, centrul arată la fel ca În timpul bombardamentelor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că tu mă auzi. Jack xxxxxxx De la: Kate Reddy Către: Jack Abelhammer Te aud. 23tc "23" De Paștetc "De Paște" Sâmbătă la prânz, restaurantul Toad Hall, Disneyland, Paris Sărut franțuzesc entuziast și o Îmbrățișare pasională de la un necunoscut Înalt și brunet. Din păcate, numele lui este Goofy. Cuprinsă de timiditate la vederea personajelor ei favorite de desene animate, Emily se ascunde pe după picioarele mamei ei și refuză să salute. Câteva secunde mai târziu, Paula intră În restaurant ca un gong care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Marie, care se pare că se hotărâse să transforme întâmplarea prin care trecuse într-o poveste ce-ți dă fiori. Nu puteam să mă mișc, eram prea speriată, și ae plutea spre mine... Tot părul îi era răsfirat în apă, brunet și cârlionțat ca al tău... — Ah, Ofelia, murmură Hugo. Vi ar face o super scenă a nebuniei. Violet părea extrem de tulburată. Tocmai în acel moment, Tabitha țipă ușor. Paul își pusese mâinile în jurul gâtului ei și o zgâlțâia în joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a unui anume Monsieur de Marante, care fusese silit de familie să se Însoare cu o văduvă bogată. Dominându-le pe toate celelalte era o fotografie Într-o ramă fantezi incrustată cu granate; un portret trei sferturi Înfățișând o tânără brunetă și zveltă, Îmbrăcată cu o rochie strânsă pe corp, cu ochi cutezători și un păr extrem de bogat. „Aveam o coadă groasă cât brațul meu și lungă până la glezne“, comenta melodramatic Mademoiselle. Căci aceea era ea - dar În zadar cercetau ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de la istorie. Ester, în schimb, îmi răspundea și îmi urmărea concentrată fața când îi citeam bilețelul. Ce ne scriam? Ce-și scriu cei doi de acum? Vor fi altele cuvintele jocului? La o altă masă, o altă cititoare. Trup pietros, brunetă cu plete revărsate. O lascivitate provocatoare până și în felul cum ține cartea. Sprijinită de marginea mesei, adusă spre pântece. Fata stă lipită de scaun, dreaptă, impozantă. Din profil îi văd bustul perfect conturat, jumătate de chiup, cu un tricou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un chelner, oferindu-ne o tavă cu băuturi de culoare oranj aprins. Ca tot restul personalului din noapteaaceea, era și el costumat ca Donald Trump 1: frac, freza de rigoare, bronzul ireal. Chelnerițele erau clone ale Melaniei 2, cu părul brunet pieptănat În cocuri Înalte ca niște zgârie-nori, având forma unor stupi și cu trupurile Înghesuite În niște rochii de mireasă atât de strâmte, că amenințau să le sufoce. Adevărata Melania este un miracol al supraviețuirii umane. Până În acest moment al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-i ajungea până aproape de genunchi. Arăta ca Lou Doillon 1 În ziua ei liberă. Îmi pare rău. Nu m-am putut abține să nu vin să vă salut. Sunt aici cu Pierre, spuse ea, arătând către un bărbat cu părul brunet care stătea la o masă mai Îndepărtată. Sylvie, ce mă bucur că ești aici. Voiam atât de mult să iau legătura cu tine. Serios? am făcut eu, mirată. Da. Alixe Carter zice că ar trebui să port ceva făcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se aștepta la un nepoțel sau, eventual, o nepoțică. În memoria lui Bidaru, v-a rămâne de acum încolo, întipărită la timpul trecut, figura unui bărbat în putere, semicentenar, bine legat, aproximativ un metru și șaptezeci centimetri, nici blond nici brunet, mai degrabă spălăcit, puțin cărunt, cu ochii albaștri și tulburi precum sineala în găleata cu var când o amesteci cu un retevei. Contrar tuturor recomandărilor specialiștilor stomatologi, nu se spală niciodată pe dinți cu pastă; numai cu sare de bucătărie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Mi se pare că ați fost colegi de clasă...? Patru ani am fost colegi și prieteni, încă din clasa a opta de liceu și în continuare. Acum chiar că mi-l amintesc. Își lăsase mustață. Îi venea bine cu ea. Brunet, cu părul puțin ondulat, manierat și persistent în acțiune. Când vorbea își alegea cu multă atenție și migală cuvintele. Până la urmă le nimerea perfect. Cu toate că eram profesoara lui, îl admiram și îl invidiam tocmai pentru felul lui de a fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bine; ar fi fost mai dezavantajați cu burtă și grași. Se exprimau cu o precizie matematică și la obiect, fără ironii și subtilități, în timp ce priveau în ochii celui cu care discutau. Între ei erau și unele deosebiri. El, ceva mai brunet, ea, ceva mai bălană, blondă în nici un caz. Podoaba lui capilară ceva mai neagră, a ei ceva mai deschisă la culoare și mai căruntă. După cât se pare, el era ceva mai înalt, cu un nas ceva mai ascuțit și cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
păreau îndrăgostiți sau doi proaspăt căsătoriți, după vârstă și comportament, erau doi vechi capi de familie: soț și soție fără nicio îndoială. Bărbatul părea înalt, ras proaspăt, de pe obrajii căruia se degaja încă mirosul de spray; ceva între șaten și brunet, cu perciunii nu prea mari, până la jumătatea lobului urechii, parțial cărunți, înzestrat cu un început de chelie destul de vizibilă. Purta o geacă de sezon Edelweiss, căptușită discret, dintr-un material creponat, neșifonabil, de culoare nedefinită, cu o nuanță foarte apropiată
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
al cărui tată, tot pensionar, i-a fost cândva elev la învățământul seral. În raport cu colegii, tânărul profesor, pe nume Bărbuță Petrișor, nu era chiar tânăr de tot. Un bărbat cerebral, de aproximativ patruzeci de ani, un tip înalt, mediteranean, aproape brunet, iubitor de sport, tată a doi gemeni, de felul lui cu o privire blajină, o exprimare concretă, plastică și melodioasă, plăcut percepută de urechi. Acum, cu haina de la costumul gri dată în lături, ca la șomeri, prin care se vedea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ei, chiar prea slăbuț, cu oase prea ascuțite, și mai ales cu eșarfa, mai întotdeauna asortată cu una din piesele hainelor sau cu încălțămintea cu care își prindea părul, evidențiindu-i fața ovală, mai mult lungă decât lată. Când era brunetă, purta o eșarfă siclam, care o aranja de minune, iar când era blondă, o eșarfă bleu-ciel. Când își vopsea părul roșu, adică din intenția de a imita culoarea castanei, nimerea un maro, culoarea celor mai frumoși cai roșcați, fără însă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prost și de orb ca să le ofere zece șilingi. Isaacs trase Bentley-ul sub un felinar și lăsară frumoasele și tinerele fețe sălbatice și vii să se scurgă pe lângă ei. Isaacs voia una blondă și grăsuță, iar Myatt una subțire și brunetă, dar nu era ușor de ales și de cules, pentru că de-a lungul Întregului trotuar estic erau aliniate mașinile celor ce le făceau concurență, iar fetele se aplecau peste ușile deschise râzând și fumând. Pe partea opusă a străzii, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cești de cafea. Încă un gin, spuse domnișoara Warren și Janet Îl comandă. Într-o oglindă de pe peretele din fața ei, domnișoara Warren Își văzu propria imagine, roșie, zburlită, grosolană, stând lângă cineva care oferea o imagine mult mai familiară - zveltă, brunetă și frumoasă. Ce contez eu? se gândi, cu melancolia celor băuți. Eu am făcut-o, eu răspund de ea și, cu amărăciune, eu plătesc pentru ea. Tot ce poartă e plătit de mine până la ultimul lucrușor. Eu am transpirat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
voce scăzută: — E un festin. Cărase deja În camera maiorului sticlele de sherry, cele de șampanie și rața când o văzu pe soția lui venind pe drum și aducându-i propriul prânz, Înfășurat Într-o pânză albă. Era mică și brunetă, cu șalul Înfășurat strâns peste umeri. Avea o față pe care se putea citi umorul malițios și purta niște cizme mari. El puse jos lădița cu fructe și Îi ieși În Întâmpinare. — Nu lipsesc mult, spuse el În șoaptă, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]