840 matches
-
spunea Engelhard. Doar a fost înmormântat acum doi ani. Asta pe ea nu o interesează, dar dacă are ceva de comentat la pâinea ei, n-are decât să i-o spună frumos în față, nu să facă aluzii la răposatul brutar. Iar atunci ea își face bagajele. Mama ei mai trăiește, poate să i-o coacă și ei. Aștepta un pic să o reținem și, dacă nu o rețineam, din glumă, făcea o pâine și mai bună, dar mormăia apoi toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dar ai să-ți dai și dumneata seama în curând că n-a meritat -, dar el nu s-ar atinge cu nici un preț de numele lui. Oriunde ar poposi, oamenii locului ar crede că e muzician, scriitor, poate lăcătuș, eventual brutar. Dar eu am rămas fotograf chiar și așa. Și nimănui nu i-ar trece prin minte că, acolo de unde a venit, a pictat treisprezece tablouri. „Vedeți că doar mâzgălește prin praf, nu-i așa?; toți copiii pe care-i fugărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nu li s-ar potrivi nici o cheie. „Ce om curios a fost“ - ar spune apoi oamenii despre el și și-ar monta alte uși la locuințe. „Doi ani, cât a lucrat aici, totul părea în regulă.“ Iar dacă ar fi brutar, n-ar fi brutar, căci pâinea n-ar fi pâine pentru el. Acasă, părinții s-ar uita la ea cu jind și ar ascunde-o de ochii copiilor. „Nu avea nici un gust, ne rămânea gura goală și nu simțeam decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
potrivi nici o cheie. „Ce om curios a fost“ - ar spune apoi oamenii despre el și și-ar monta alte uși la locuințe. „Doi ani, cât a lucrat aici, totul părea în regulă.“ Iar dacă ar fi brutar, n-ar fi brutar, căci pâinea n-ar fi pâine pentru el. Acasă, părinții s-ar uita la ea cu jind și ar ascunde-o de ochii copiilor. „Nu avea nici un gust, ne rămânea gura goală și nu simțeam decât ceva răcoros în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Situație din care marele Mircea trase următoarea învățătură: se mințise crezând că nu poate face altceva decât să scrie. Putea foarte bine, iar viața i-o arăta acum cu vârf și îndesat. Mircea putea fi foarte bine și un bun brutar. Iar asta într-o brutărie căreia Mircea îi dăduse un nume simplu și plin de semnificație, ce rezona cu întâmplările din ultimile zile : Brutăria „LIFE GOES ON”. PAGINĂ NOUĂ CUM VA ARĂTA DE FAPT SFÂRȘITUL LUMII Ne aflăm în dormitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lipsa de personalitate, făcînd din el unul dintre cei mai interesanți și mai rafinați autori ai avangardei românești. „Poemele-definiție” grupate în revistă sub titlul ironic de „Științe naturale“, iar în volum - sub titlul altfel „didactic” de Abecedar („Cismarul“, „Tinichigiul“, „Croitorul“, „Brutarul“, „Calul“, „Pianul“, „Bradul“, „Boul“, „Cîinele“, „Pisica“, „Ursul“, „Porcul“, „Plopul“, „Luna“, „Soarele“, „Stelele“, „Măgarul“, „Trenul“, „Cerul și Pămîntul“ ș.a.), nu sînt doar „alegorii”, ci „categorii”, „specii” moral-culturale, „caractere” și „fiziologii” moderne, mai exact - avangardiste, fie că e vorba de „meseriași”, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cărei fiu fusese ucis în patul lui. A căzut în genunchi și a început să bocească, dând glas inimii ei zdrobite. Sunetul teribil i-a făcut pe toți cei din casa lui Nakht-re să năvălească în cameră: bucătarii și grădinarii, brutarii, copiii și doamna casei. Nakht-re și-a ridicat sora și a așezat-o pe scaunul lui, unde a început să i se facă vânt și i s-a adus apă. Toți ochii erau ațintiți asupra lui Re-nefer, care a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Ma”, chiar înainte ca eu să realizez că ea chiar îmi era prietenă și o adevărată binecuvântare. Știam tot ce era de știut despre Meryt, pentru că ei îi plăcea să vorbească. Mama ei fusese bucătăreasă și se măritase cu un brutar și fusese totodată cântăreață. Era deseori chemată la petrecerile stăpânului ei. Vocea ei profundă și gravă îi făcea pe cei care o ascultau să tremure de plăcere. - Dacă n-ar fi avut pieptul la vedere, ai fi avut îndoieli că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de la o moașă bătrână de-a locului, o femeie cu niște degete nefiresc de lungi care le purta noroc mamelor. Meryt se făcuse femeie în toată firea în acea casă și, la fel ca mama ei, se măritase cu un brutar de acolo. Fusese un om bun și se purtase frumos cu ea. Meryt era stearpă și nimic nu-i putuse dezlega pântecul. După mai mulți ani, Meryt și bărbatul ei adoptaseră doi băieți ai căror părinți muriseră de febra fluviului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că era timpul să mergem la vânătoare, dar primul negustor de coșuri peste care am dat nu avea nimic destul de mare cum ne trebuia nouă, așa că am mers mai departe, am trecut de negustorii de vin și de ulei, de brutari și de cei care vindeau păsări vii. Am văzut o mulțime de lucruri frumoase: ceramică pictată de Kushite, vase de bronz costorite, idoli și zeițe, scăunele cu trei picioare și fotolii. Mie mi-au căzut ochii pe o cutie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să plec din oraș și am să locuiesc cu muncitorii în Valea Regilor, a spus rar, vorbind din nou pentru mine. Auzind asta, Meryt a devenit interesată ea însăși și i-a povestit repede totul despre fiii ei, care erau brutari angajați de muncitorii de acolo. - Când o să ajung acolo, o să-i caut a promis Benia. O să mi se dea propria casă acolo, așa cum șade bine unui maestru meșteșugar. Patru camere doar pentru mine, a zis, ca și cum și-ar fi auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
avea să fie noua ei casă, m-a făcut să nu-mi doresc nimic mai puțin. Meryt era și ea în fața unei schimbări. Fiul ei cel mare, Menna, îi oferise un loc în casa lui în Valea Regilor. Fusese numit brutar șef și i se dăduse o casă mai mare, unde mama lui era binevenită. Menna făcuse drumul s-o vadă pe mama lui și să-i spună că deși nevestele lucrătorilor din vale făceau o mulțime de copii, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cabana mea ca să mă invite, iar eu am acceptat cu bucurie sinceră. Am luat un scarabeu de turcoaz din cutie și i l-am dat lui Menna: - Ospitalitatea e comoara zeilor, am spus, punându-mă cu fruntea la pământ în fața brutarului, care era stânjenit că i se arată atâta respect. - Poate fratele meu îți va da grădina lui să fie a ta, a zis el, ajutându-mă să mă ridic. Nevasta lui nu se pricepe la plantat, iar mama spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
scria în numele oamenilor care nu știau să scrie și prin el i-am trimis vorbă lui Re-mose, asistentul scribului Kar, cu reședința în Kush. I-am spus că mama lui Den-ne s-a mutat în Valea Regilor, în casa brutarului pe nume Menna. I-am trimis binecuvântări în numele lui Isis și al fiului ei Horus. Și l-am plătit pe scrib dublu, ca să mă asigur că mesajul va ajunge la fiul meu. Am adunat plante din grădina mea, bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în brațele lui Meryt mult timp, dar a rămas singura care plângea când am început să ne îndepărtăm de țărm. Eu i-am făcut cu mâna o dată, apoi mi-am îndreptat ochii către vest. Drumul de la casa scribului la casa brutarului a durat doar o zi, dar trecerea a fost cea dintre două lumi. Vasul era plin cu locuitori ai văii care se întorceau de la oraș cu un aer de sărbătoare. Mulți dintre bărbați plătiseră pentru serviciile bărbierilor în aer liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
naște întreg și curând. Dacă nu în seara asta, atunci mâine. Cheamă-mă și o să te ajut să stai pe cărămizi și o să tai cordonul. O chema Ahouri și după ce ne-am umplut urcioarele, m-a condus înapoi la casa brutarului. Locuia la câteva case mai la est de Menna și când i-a venit timpul în seara următoare, bărbatul ei a venit s-o caute pe moașa străină. Cu Meryt alături, am asistat la cea mai ușoară și normală naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ajunge în mâinile lui. Între timp, regele bătrân a murit, iar cel nou avea un obicei: pentru cele mai mici greșeli, trimitea oamenii la închisoare. Dacă nu-i plăcea compoziția pâinii la masă, se putea întâmpla să-l trimită pe brutar la închisoare pentru o săptămână sau mai mult. Cei care turnau berea, cei care aduceau vinul, meșteșugarii de sandale, chiar și căpitanii din gardă au fost trimiși să tânjească în închisoare și acolo dădeau peste Stick. Toată lumea era impresionată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Acesta consider că fusese și motivul pentru care nu am fost niciodată selecționat În echipa de fotbal a școlii. Eram Înlăturat În favoarea altora din cauza acestor picioarelor subțiri și lungi, În care mă Împleticeam deseori În alergare. Exagerat de lungi... Câinele brutarului de peste drum lătră ca un bezmetic. A trecut iarăși puștiul acela pistruiat plimbând un băț printre zăbrelele gardului. Încep să tremur pentru că cealaltă fotografie este cu mama. O fotografie de-a mamei din tinerețe. Frumoasă. E Într-o livadă de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rumenă, aurită în țest și Omar o simți și el: era caldă, ca o inimă vie, dar mai ales mirosea precum chiflele lui Abdullah Ün, care era turcul aciuat între casele negustorilor de mătase. El nu cocea lipii, ca toți brutarii, ci „fețișoare de pâine“ pe care și le doreau mai ales copiii. În Yazd, era o invenție caraghioasă, toată lumea voia la masă doar aluaturile lui Fatemeh, însă pentru școală, de pus în ghiozdane și pentru dimineața de după ziua de rugăciune
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
N-o cunosc!“, dar simțea cum i se încleștau fălcile. Un om cu probleme, la Teheran, e un om îngropat pân’ la brâu. Nu spusese o vorbă acasă, dar se pare că pe Ghazal o întrebaseră prima. Dar și turcul brutar își căuta nenorocul. După numai trei ani, când Armin chiar uitase de „gogomanii“ de pâine, în locul patiseriei apăru peste noapte un depozit de lână neprelucrată. „Fețișoarele“ deveniseră împotriva Coranului! — Ai ceva să îmi spui despre ce-a fost în port
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să-ți ajute! Femeia dogarului deschisese, un geam, că se făcuse cald. Lina plângea cu sughițuri în odaia alăturată, auzindu-i cum se tocmesc. Lăcrima și mă-sa pe furiș, să n-o vadă meșterul. Roșioară a găsit nașul, un brutar din Grivița, om de petrecere, gata s-ajute; a tocmit lăutarii după spusele acestuia, patru, cu țambal, armonică și viori. Avusese de furcă cu fie-sa, a muștruluit-o, a dat în ea; Lina se lăsa greu: nu, că ea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gospodari curioși și golani din cartier, glumind cu niște cârlane de fete. Nuntașii au pldcat în trăsuri împodobite cu panglici albe, încrețite, petrecuți de cântecele lăutarilor. În față ședeau mireasa cu nașul și cu soacra, după ei veneau Roșioară, nevasta brutarului și ginerele, apoi ceilalți mai în urmă. Caii gătiți tropăiau veseli. Biserica era tocmai în Grivița. Au străbătut mahalalele vecine, ocolind străzile neumblate, și când s-au dat jos, pe treptele de piatră, și-au potrivit hainele și-au intrat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și când s-au dat jos, pe treptele de piatră, și-au potrivit hainele și-au intrat. Lina, în rochia albă, lungă, cu dantele la poale și mâneci strânse, abia călca, sfioasă, nevăzând pe nimeni, lângă Stere, îi urmau nașii: brutarul cu nevasta, ținând câte o luminare albă de spermanțet, ca o bâtă gătită cu flori de liliac. La urmă, socrii, meșterul, în pantofi de lac, fudul, purtîndu-și femeia de mână și, ca din partea mirelui, gunoierul cu a lui. Grigore călca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe Nicolae în mulțimea de capete. Nu-l văzu. Totul împrejur era o lumină aurie de soare care curgea prin geamurile turlelor, amestecată cu flăcările mici și vesele ale luminărilor. Rochia scumpă și groasă, bogată mirosea frumos a mosc. Nevasta brutarului o mângâie cu mâna ei caldă și o clipă crezu că totul îi place și nu-i mai păru rău de nimic. Se gândise de atâtea ori, ca orice ' 28 fată, la clipa aceasta când va fi mireasă și parcă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și la bine și la rău, și câte altele o mulțime, că era citit și cu drag de meserie. La sfârșit, au jucat Isaiia dănțuiește, părintele în cap, blagoslovind, după el mireasa, cu ochii în pământ, ginerele, spăsit și pătruns, brutarul ferind luminările, nașa, socrii mândri, Aglaia și Grigore lăcrimând. Au ieșit apoi la trăsuri, înghesuiți de curioși. Răsuflară. Afară ardea soarele și boarea primăverii le răcori obrajii. Stere se apropie de Lina. - Ți-e frică? o întrebă. -Da. - Las', c-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]