3,188 matches
-
conchidea serafic editorialistul. Sărbătoarea n-a durat mult. Bineînțeles că nimeni nu s-a hotărât să se ducă la serviciu, dar conștiința gravității situației n-a întârziat să determine scăderea tonului manifestărilor de bucurie, erau chiar unii care se întrebau, Bucuroși, de ce, dacă ne-au izolat ca și cum am fi transmițători de ciumă în carantină, cu o armată cu armele pregătite, gata să tragă împotriva celui care ar vrea să iasă din oraș, vă rog să-mi spuneți unde sunt motivele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
întâlnit-o împreună cu băiatul și fata; ca și mine, își făcuse ultimele cumpărături înainte de a părăsi capitala și amândoi eram transpirați și obosiți. I-am propus să mergem cu toții să mâncăm o înghețată în parc. Cred că dna Strickland era bucuroasă de prilejul de a-mi arăta copiii, așa că s-a grăbit să-mi accepte invitația. Erau încă și mai atrăgători decât sugeraseră fotografiile lor și avea dreptate să fie mândră de ei. Eu eram destul de tânăr ca să nu-i intimidez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
puteai să dormi pe un prici - sau cu trei centime pe podea. Aici s-au împrietenit cu alții aflați într-o situație la fel de deznădăjduită ca și ei și, când au rămas fără nici un bănuț și noaptea era îngrozitor de friguroasă, erau bucuroși să poată împrumuta măcar prețul unui acoperiș deasupra capetelor de la oricine câștigase un franc în cursul zilei. Nu erau zgârciți, vagabonzii ăștia, și cel care câștigase ceva nu șovăia să împartă banii cu ceilalți. Erau oameni din toate țările de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și nu ești în stare să păstrezi nici o slujbă mai mult de o lună sau două. Acum nimeni n-o să te mai angajeze. Tu spui că poți trăi în zona tufișurilor cu una sau alta dintre băștinașe și ele sunt bucuroase să te primească fiindcă ești alb, dar pentru un alb nu e un lucru decent. Acum ascultă-mă, Strickland! Tiaré amesteca franceza cu engleza în conversație căci folosea cu egală ușurință ambele limbi. Le vorbea cu un accent cântător care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
posibil În orașul ăsta de palavragii. Și fără să dai nimănui explicații despre cele Întâmplate. - Explicații? Ar fi lucru mare să le avem măcar noi, Îi replică bargello sarcastic. - Așa e. Nu dispunem de multe elemente, Însă mintea Înțeleptului pășește bucuroasă prin strâmtorile gândului, acolo unde mintea omului necioplit se descurajează și se pierde. Iar mintea mea... dar despre astea la vremea lor. - Vrei să Îi interoghezi pe oamenii aceia? Poate că... Dante scutură din cap. - Dacă asasinul e unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el, ignorându-l. Comentau surescitați cele Întâmplate, ca niște tovarăși de vânătoare ce se Întorc de la o partidă. Întunecat, Dante se așezase pe o veche piatră romană ca să Își tragă sufletul și, Între timp, asculta replicile oribile și fanfaronadele plebeilor, bucuroși nevoie mare de masacrul comis. În preajmă mai rămânea doar agitația unor vigiles de cartier, care veniseră cu găleți și cu pompe, spre a Împiedica flăcările să se Întindă până la casele Învecinate. După ce Își trase sufletul, Își reluă drumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
până în momentul acela. Da, a existat această respirație puternică, precum un lung suspin, ca atunci când gândim în forul interior că un lucru s-a petrecut în sfârșit și, respirând astfel, vrem să arătăm că l-am auzit și că suntem bucuroși că s-a întâmplat. Am pus mâna pe gâtul ei. Știam. Suntem surprinși uneori să știm lucruri pe care nu le-am învățat niciodată. Știam că acest suspin este ultimul, că nu va mai fi urmat de altul. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Da, e bine, sunt bine... draga mea, îți povestesc, nu prea am ce, că totul e OK. (Râde iar, forțat, strepezit, se rotește pe vârfurile pantofilor, arată lumii o femeie frumoasă...) Da, am de toate, soț (face o pauză, e bucuroasă că persoana cu care vorbește nu o vede, ochii sunt cuprinși, treptat, de disperare și de lacrimi...), am o meserieeee!!!, lux, arhitectă, proiecte, case, poți căuta pe Internet, dă motor de căutare Emma Serban și-o să vezi construcțiile mele, casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vândut lucerna pe lapte, v-am abonat la unul de-aici, din Snagov... Neli și-i amintește cum au intrat cu mașina pe poartă, cum au strâns-o amândoi în brațe, cum Tara sărea împrejurul lor, cum doamna a exclamat bucuroasă cu adevărat, se vedea asta: bine e acasă, a fost bine și la mare, dar ca aici, nu e nicăieri! Acum, grădinăreasa prinde în cununa lată, împletită pe mai multe rânduri, încă o ceapă galbenă, tare, puternică, bine uscată. Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
al civilizației vestice l-a surprins prima oară - În izmene, ca să spunem așa. UN PUPIC PENTRU AMORY Citind, i s-au arcuit buzele. „O să dau o petrecere cu săniuș“, scria, „joi, șaptesprezece decembrie, la ora cinci, și aș fi foarte bucuroasă dacă ai veni. A dumitale, Myra St. Claire R.S.V.P.“ Se afla de două luni la Minneapolis și efortul principal pe care-l depunea era să ascundă de „ceilalți băieți de la școală“ cât de superior se simțea față de ei. Totuși convingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aducă pantofiorii. Tocmai când Începea să devină nervoasă, Sally a apărut din camera de toaletă iradiind, ca de obicei, bună dispoziție și bonomie și au coborât Împreună până la nivelul inferior, În timp ce proiectorul neastâmpărat din mintea Isabellei lumina două idei: era bucuroasă că arăta splendid În seara asta și se Întreba dacă el se pricepea la dans. La parter, În sala mare a clubului, a fost Înconjurată pentru moment de fetele cu care făcuse cunoștință după-amiază, pe urmă a auzit vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Nu, nu cred. CECELIA (la nimereală): Bea? ALEC: Da - nu-i nimic anormal cu el. CECELIA: Bani? ALEC: Dumnezeule, Întreabă-l tu! Cândva avea berechet, iar acum are o rentă. (Apare DOAMNA CONNAGE.) DOAMNA CONNAGE: Alec, se Înțelege că suntem bucuroși să găzduim un prieten vechi de-al tău... ALEC: Zău dacă n-ar trebui să veniți să faceți cunoștință cu Amory. DOAMNA CONNAGE: Bineînțeles, asta și vreau. Dar socot că te porți copilărește când pleci dintr-o casă perfectă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îmbrac... (pieptănându-se În fața mesei de toaletă.) Una-i o fustiță largă cu pantalonași, cealaltă un costum de baie dintr-o bucată. Sunt fermecătoare În ambele. CECELIA: Te bucuri că ieși În societate? ROSALIND: Bineînțeles. Tu nu? CECELIA (cinică): Ești bucuroasă, fiindcă vei putea să te măriți și să locuiești În Long Island, cu tinerii căsătoriți care trăiesc intens. Vrei ca viața să fie un lanț de flirturi, În care fiecare verigă să fie un bărbat. ROSALIND: Vreau să fie? Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
undeva în siguranță? Contesa lui era prea obișnuită cu tramvaiele, aici a fost greșeala, și într-o zi, era pe 25, ca acum, Contesa era la plimbare cu el și a văzut un tramvai și a fugit în fața lui, lătra bucuroasă, voia să se plimbe cu el. Și gata. Domnul Popa a sărit, a învelit-o cu cămașa lui, nu-i mai păsa că n-avea maieu și se holbau cucoanele la burta lui cu păr și problema de la buric, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
simțea că odăița ei e o mare scenă pe care se uită toți necunoscuții, toți nebunii, toți periculoșii. Acum, când ar fi putut avea oricâte desuuri și când ar fi putut face cât striptease dorea, Mariana s-ar fi întors bucuroasă la viața dinainte. Dar era prea târziu: spectacolul de striptease fusese deja anunțat. La MaxiBar, peste numai trei zile, întreaga presă va veni la debutul soției Halterofilului din Vitan, după care va avea loc expoziția de acuarele cu vânzare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Anna sunt conștienți în fiece clipă că au scăpat de localități precum Ybbsitz, Laa an der Thaya, Laa an der Pielach sau diverse așezări cu numele de St. Michael datorită faptului că părinții lor s‑au mutat la oraș. Sunt bucuroși că nu trebuie să trăiască în provincia îngrozitoare și mărginită pe care o cunosc din casa de la țară a bunicii. Orice, numai asta nu. Acolo unde stăncuțe alpine, ciori și alte lighioane se așează țipând pe copacii desfrunziți deja de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
singur om. Acum o vom sfârși amândoi, împreună, oribil, se gândește Rainer și apasă pe accelerație, încât motorul destul de slab, dar totuși suficient de puternic, se ambalează imediat. Te‑ai tâmpit, băiete?! Oglinda apei le face semne și se aruncă bucuroasă înaintea lor, ca să‑i îmbrățișeze, în sfârșit ceva nou în anotimpul ăsta plictisitor. Aici e foarte adânc, fiindcă apa a fost adunată artificial. Natura nu produce întotdeauna de una singură asemenea pericole. Pietrișul de pe mal scrâșnește chinuit. Peisajul primăvăratic se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stânci ascuțite. Nu Înțelegeam de ce aveam această impresie. Nu mi-era clar În ce fel și prin ce forță misterioasă, Însă de un singur lucru eram sigur: urma să fiu disecat de această femeie care stătea În fața mea. — Sunt foarte bucuroasă că povestea mea poate fi ascultată de o persoană ca dumneavoastră. Acest bărbat era un producător foarte influent. Nu pot să vă dau detalii concrete, dar cred că orice persoană familiarizată cu lumea filmelor și a comediilor muzicale auzise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
credea Keiko Kataoka despre el: că teama de a nu deveni masochist Îl făcuse să dispară brusc din viața ei. Și ce-mi pasă mie?, spuse el și-și mai comandă un Frank Sinatra. Chelnerița cu față asimetrică se apropie bucuroasă cu Încă un pahar, ca un câine care dă din coadă. Bărbatul Îi pipăi din nou fesele. — Eu am tras până acum cam trei sute de grame de cocaină, dar Keiko trebuie să fi tras vreo cinci sute. Cocaina ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în ajutorul meu, nu credeți? Se lăsă să cadă lângă mine pe sofa. — Păi, nu mă deranjează să dorm în camera lui câteva nopți, i-am spus, dacă vă este cu adevărat teamă. — Ați vrea? spuse ea pe un ton bucuros. Sigur, i-am zis și m-am felicitat în sinea mea. Va fi plăcerea mea. — Nu vreau să fie plăcerea dumneavoastră, zise ea, cu doar o umbră de zâmbet, vreau să fie datoria dumneavoastră. Pentru o clipă, aproape că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ea era în sufletul meu. A doua zi am mers împreună cu soțul meu la sinagogă. Doctorul Sabetay ne-a prezentat la comunitatea evreiască, care ne-au primit cu ochii în lacrimi. Au rămas puțin evrei în Craiova și sunt foarte bucuroși când vine să-i viziteze cineva din Israel. În ziua aceia venise de la București un rabin, ca să se roage împreună cu noi și m-a impresionat că deși era foarte în vârstă, a făcut atâta drum. La sfârșitul slujbei, am fost
UN VIS ÎMPLINIT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364430_a_365759]
-
cicăleala ei. Asta ești! Câteva zile nu-și mai vorbeau și stăteau fiecare în camera lor, apoi urma împăcarea, atunci când el lua o primă și se prezenta acasă cu un buchet de flori și cu bani în podul palmei. Ea bucuroasă îi sărea de gât și urma dulcea împăcare. Curgeau vorbe dulci din gura ei. -Cocoșelul meu, pinguinul meu și numele multor animale care parcă țopăiau prin fața ei. El mulțumit o strângea în brațe, arzând de dorință. -Căprioara mea, lebăduță, veverița
EL ŞI EA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364437_a_365766]
-
grădinile altor oameni ca să mămânc roșii sau castraveți. Dar să nu credeți că m-am ținut de cuvânt, când îmi era foame, uitam de promisiunea făcută mamei. Eram o neastâmpărată. A venit și prima zi de școală și am fost bucuroasă sa fiu împreună cu toții colegii mei, dar, când am luat vacanța de iarnă, a apărut din nou mătușa mea care se încăpățâna să-mi devină a doua mamă și să mă ia din nou la ea. Degeaba am plâns și
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
observație. Și mie mi-ar fi plăcut să semnez poeme de calitatea asta: Chiar și pisica, m-a vizitat la spital într-un vis frumos * Foșnetul valurilor pe faleză-n zori - și-un râs de fată * După-atâta ceață, moșul bucuros că vede o lună știrbă Sau cu alte cuvinte: Uite ce frumos spune autorul acesta lucruri pe care de fapt nu le spune ci numai le sugerează cu o singură dar măiastră tușă de artist. Uite cât de bine știe
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
Acasa > Orizont > Portret > MEDALION: GABRIELA PETCU - SCRIITOARE Autor: George Roca Publicat în: Ediția nr. 101 din 11 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului Gabriela Petcu? Prieten. Om deosebit. Om de cultură. Scrie frumos. Fină, elegantă, ascultătoare, veselă, bună... Tristă, bucuroasă, emotivă, spirituală, comunicativă... Născută pe data de 12 aprilie, ziua Sfântului Sava, sau „Ziua mondială a aviației și cosmonauticii" - ziua în care Iuri Gagarin a cucerit cosmosul, dar și primul zbor al navetei spațiale „Columbia”. Ziua în care s-a
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]