1,895 matches
-
ar găsi drumul până la inițiator.“ „Exact.“, a revenit Mihnea. S-a scărpinat în barbă, după care a închis laptop-ul. „Tocmai de-asta mă tem.“ Dimineața ne-am trezit devreme și fără chef de vorbă. Am coborât toți trei la bufet, în același timp. Mihnea părea posac, Maria nu zicea nimic, dormise toată noaptea cu spatele la mine. Doar valetul tailandez sau coreean, care dădea ture prin sală cu tăvița cu ceai și cafea cu lapte, părea vesel, zâmbea permanent, fără motiv. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pacienți incurabili, cărora trebuie să le zâmbești frumos și puțin cinic, cât să te creadă. Sosise momentul să le spun adevărul. Am trântit ușile de la Schottenpoint și-am fugit pe scări, urcându-le trei câte trei, ca-n liceu. În dreptul bufetului, mi-am adus aminte de peticul de ziar promis de inginerul Grosesecu. Nu mi-l dăduse. Sau poate mi-l lăsase și nu fusesem eu atent? Mi-am scos mănușile, ținându-le sub braț și mi-am descheiat hanoracul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Vino aici, cu dânsul! Numaidecât! Ne-am înțeles? Ies pușcă din sală și o pornesc pe urmele colegului bănuit să fie autorul glumei. Îl caut pe unde intuiam că ar putea să fie pe la Cofetăria "Gaudeamus" din colț ori la bufetul "Codrul Cosminului" din piața "Sfântul Spiridon", unde mai obișnuiesc uneori să meargă colegii la un vin profiriu; dar nu-l întâlnesc decât târziu la Târgușorul Copou, la cantină. Când îi spun despre ce-i vorba, se face cum îi buba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de-aiește, foști miniștri, bătrâni, și i-o trimes cu Însoțitor până acasă, În București. Și-apoi noi la Dej am schimbat trenul... Și a venit acolo un fost maistru civil din fabrică, Berciu, și el ne-o dus la un bufet, și la fiecare câți am fost ne-o plătit câte-un cincizeci de rom. El o fost băiat bun, maistru civil, da’ și dintre maiștri civili o fost răi. Da’ aista o fost foarte cumsecade. Când m-am Întors acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
autobuzele de la Școala de Ofițeri, care era spre Olănești... Am coborât și toți: „Bă, care dai o țuică?”. Eram Înainte de masă și o țuică era trei lei. Unu’: „Io am doi lei”... Altu’: „Am cinci lei”... Am intrat la un bufet Într-o sală mai curată și ne-am pus de am băut câte o țuică. După prima țuică: „Bă, io ma’ am doi lei!”. Altu’: „Ma’ am trei lei!”. (râde - n.n.) Hai să mai bem un rând. Și-am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pentru a ne încălzi și când trenul oprea în gara orașului reședință de județ eram aproape fericiți. Din gară alergam până în centru pentru a ne încălzi, atenți totuși la gheața de pe trotuare. În sala unde se ținea instruirea era cald. Bufetele cu gustări și cafea fierbinte ne așteptau pentru a ne potoli foamea, dar și pentru a putea rezista ore în șir la instruirile plictisitoare de transmitere de sarcini. Trezirea de la ora patru, frigul din tren și din gară se transformau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
listei, motiv pentru care puteam dormi oarecum liniștiți. Deși eram criticați pentru orice la aceste instruiri, ne bucuram de venirea în capitala de județ. Cazarea și masa la hotelul partidului erau bune, iar la plecare aveam voie să cumpărăm de la bufet câte un baton, două, de salam de vară, 62 uneori câte o ciocolată sau, dacă veneai cu o sticlă de țuică de la comună, puteai cumpăra cafea boabe, țigări BT sau o cutie de ness. Pe lângă acestea, aveam ocazia să ne
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe care să o folosești mata. În acea zi, în clădirea Consiliului Județean, în spatele ușilor de la birouri, mă întâmpinau numai figuri zâmbitoare. Ajunsă în gară, mă încerca părerea de rău că nu am cerut primului secretar și niște cafea de la bufetul din incinta Consiliului Județean, unde se găsea tot ce lipsea din magazine, dar nu primeam nimic decât cu aprobarea primului secretar. Ar fi trebuit să învăț multe în acea zi despre relația mea cu cei din Palat! Din păcate, odată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
se servea destul de târziu. Cele trei zile erau plictisitoare, monotone și lungi. Te luptai cu somnul și îți ascundeai căscatul. Careul de rebus, somnul sau schimbul de bilețele erau preocupări destul de frecvente. Singurele momente dorite erau pauzele în care, la bufetul bogat asortat de pe holuri, serveam gustări, beam cafea naturală și fumam câte o țigară, timp în care discutam cu șefii sau cu omologii noștri din alte comune. Primarii mai vechi veneau cu mașinile personale și aduceau șefilor multe plocoane, în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din alte comune. Primarii mai vechi veneau cu mașinile personale și aduceau șefilor multe plocoane, în mod deosebit produse alimentare și țuică. Aceștia erau tratați cu mult respect și nu erau criticați în plen niciodată. Cel mai tânjit loc era bufetul de la subsolul Consiliului Județean, loc magic de unde puteai cumpăra orice, dacă aveai aprobare scrisă de la unul dintre mai marii județului sau dacă aveai în servietă o sticlă, două de țuică tare de prune, „moneda forte” deschizătoare de uși și de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Casa de Cultură, unde ni se oferea gratuit un spectacol de teatru, un concert sau un spectacol de divertisment. Dar bucuria cea mai mare era când, în ultima zi, care era și cea mai scurtă, secretarul Țăpoi ne invita la bufet unde, pe bază de tabel, cu semnătură, primeam câte două suluri de salam de vară. Când ieșeam în piațeta din fața clădirii grupuri, grupuri, fericiți cu salamurile învelite în hârtie de pergament, oamenii se opreau în loc. Mirosea după noi a salam
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Săru mâna, mama, mi-a spus încet! Ce-i cu tine, ești bolnav? De ce nu ai făcut focul? N-am putut! Peste câteva minute focul ardea vesel în sobă, iar masa s-a umplut cu bunătățile aduse de la București, de la bufetul Academiei. Nu vrei să mănânci?, l-am întrebat mirată că nu se dă jos din pat. Nu mănânc! 154 Măi mamă, ce-i cu tine ? L-am întrebat, apucându-l de mână. Abia atunci am văzut că era fierbinte. Cred
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aduceți și geanta, i-am spus timid. Nu mi-a răspuns. Cantina unde se lua masa era foarte mare, dar puțini studenți mâncau aici. Bonurile de masă se cumpărau. Erau ieftine, și mâncarea bună. Cei mai mulți însă mergeau la cele două bufete elegante unde, contra unei sume nu prea mari, se putea servi grătar cu cartofi și cu salată, o băutură și o cafea cu ciocolată, frișcă, ori prăjituri. La bufete era mereu aglomerat datorită mirosului irezistibil de grătar și de cafea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Erau ieftine, și mâncarea bună. Cei mai mulți însă mergeau la cele două bufete elegante unde, contra unei sume nu prea mari, se putea servi grătar cu cartofi și cu salată, o băutură și o cafea cu ciocolată, frișcă, ori prăjituri. La bufete era mereu aglomerat datorită mirosului irezistibil de grătar și de cafea naturală. Am gustat ceva în picioare, am băut o cafea și am alergat pe holurile nesfârșite în căutarea cabinetului profesorului de filosofie. O frenezie ciudată pusese stăpânire pe mine
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la el. Măi, omule, tu dai tot din casă! Mai lasă și pe altă dată! Curtea lor era plină de păsări. Pe soba din bucătărie erau oale de lut, cu lapte pus la prins, iar în odaia cea curată, pe bufet, stăteau aliniate zeci de borcane cu dulcețuri felurite din care îmi dădea să gust. Îmi punea și în lada șaretei câte un borcan, două. Mă întorceam pe același drum. Mă opream în același loc și mai priveam odată satul acela
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Poate că ar fi considerat dragostea mea necinstită. Timidă, aproape umilă, am întrebat: — E acasă domnul Uehara? M-a privit compătimitor. — De obicei merge... — Departe? — Nu. Și-a acoperit gura cu mâna, amuzată. — E la Ogikubo. Dacă te duci la bufetul Shiraishi din fața stației, ei știu, în general, unde-l poți găsi. Vibram toată de emoție. — Vai! Ce s-a întâmplat cu sabotul? M-a poftit înăuntru. Am intrat în hol și m-am așezat pe podium. Doamna Uehara mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mă pedepsească Dumnezeu. Nu sunt deloc ticăloasă. Îl iubesc cu-adevărat și voi face orice pe lumea asta ca să fiu cu el. Dacă e nevoie, voi dormi și două-trei nopți în câmp. Da, zău că da. Am găsit foarte ușor bufetul Shiraishi din fața stației. Nu era acolo. — Sunt sigur că e la Asagaya. O luați spre ieșirea nordică a stației Asagaya și mai mergeți vreo sută cincizeci de metri. Dați de un magazin de fierărie, unde o luați la dreapta. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
voi face haz de moarte, de cangrenă și by-pass, Am să dau durerii mele o adresă și un nume, Spre-a afla posteritatea că am fost și am rămas. La congrese medicale voi constitui reclamă, Mă vor studia continuu, înainte de bufet, Unii îmi vor spune viață, unii îmi vor spune dramă, Alții vor lua din mine mostre pentru zaiafet. Se vor scrie disertații, se vor ține lungi discursuri, Sub luminile uimirii am să fiu solicitat, Despre marea mea putere se vor
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
marinar. Pe naiba. Conducea un camion pentru spalătoria fraților Hall în Marshfield, asta făcea. Eu ți-am zis că avea uniformă. Fac eu ceva, faci și tu după mine, ca maimuța. Maimuța era baza multor discuții între noi. Sus pe bufet, pe carpeta turcească, se aflau doamne-ferește, doamne-ajută și doamne-alină, o triadă mai mică de divinități ale casei. Avantajul zeităților mai neînsemnate este că le poți lua numele în van cum poftești. „Liniște în instanță, maimuța vrea să glăsuiască; hai, vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
părul lui lânos de intelectual, încercând să se adapteze nebuniei la care se aștepta într-o astfel de ocazie; era un tip plăcut și spiritual, deși nu arăta tânăr - avea deja riduri pe obraji - în ciuda hainei de raton aruncată peste bufet, cu o beretă pe deasupra ei. Einhorn și Dingbat își făcuseră tăieturi de brici în veste, care simbolizau faptul că-și sfâșiaseră hainele de pe ei de durere. Fosta doamnă Tambow era și ea acolo, cu o pieptănătură de duenna și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și îmi făcea surprize cu adevărat neașteptate. Ca de pildă atunci când, după ce-l căutasem prin casa într-o zi, l-am găsit șezând pe un scaun la bucătărie, înfășurat în halatul de baie, dând cu otravă de gândaci într-un bufet în timp ce sute de jivine ieșeau de acolo în goană, punându-și practic lăbuțele în cap și căzând de pe pereți. Ce mai moment glorios a fost ăla! A făcut mare balamuc, mânuind cu înverșunare sprayul, plin de pofte sângeroase, respirând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
șic, din stofă cenușie, care îi punea șoldurile în valoare, și un guler care se avânta în sus de parcă ar fi voit să te împiedice să îi vezi gâtul. Oricum, curcan, șuncă, șampanie, coniac, fructe și prăjituri, toate erau pe bufet în apartamentul Stellei. Arăta foarte grandios. Robey și Frazer veniseră împreună în oraș și i-am invitat și pe ei, așa că eram bine reprezentat. Frazer purta uniformă de maior. Barba lui Robey era mai bogată și se mai îngrășase cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și folosit într-o piesă de teatru, cu unul care se întoarce după ani, dar tat-su-i mort... Numai că Săteanu nu s-a întors, iar moș Ion trăiește. E drept, primește mereu bani, pe care-i bea la bufet. După ce se îmbată, începe să strige: Dacă vrea să vină, întîi să-mi trimită un vițel și nutreț, să-l îngraș, să am ce tăia și-abia apoi să vină, dar nu înainte de a mă fi chemat într-o duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
podul palmelor, să alunge din ei imaginea bătrînului veșnic nebărbierit, peste care se insinuează silueta acelui tînăr înalt, îmbrăcat frumos, care-și face rar apariția prin sat, de preferință sîmbăta, duminica, ori la sărbătorile mari ale anului. Stă mult la bufet, bea puțin și discută îndelung cu oamenii. Abia la a doua sau a treia trecere a lui, oamenii au înțeles că se interesează de Toader Săteanu. Știi și tu de flăcăul care vine în sat cînd și cînd ? întreabă Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
repede bătrînul, ajungînd un moșneag gîrbov, cu mîini greoaie pe lîngă corp, legănîndu-și în permanență capul, cînd înainte, cînd înapoi, cînd într-o parte și-n alta, oprindu-se numai atunci cînd e deja îmbătat și vrea să iasă în fața bufetului. Peste imaginea lui, suprapusă, înfățișarea lui Theodor Săteanu, amețit de whisky, plin de sine, puternic, iscodindu-l dacă s-a culcat cu tovarășa Camelia, îl răzbește pe Mihai, aducîndu-i în auz discuția telefonică de aseară, cu femeia căreia i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]