1,882 matches
-
nu mai e bun să meargă, numa să-l ții așa, să umpli locu... Ivona învârte mai departe rotițele din spate ale ceasului, strângând buzele a atenție și nemulțumire. Nu și-a pus ochelarii. Când îl așază la loc pe bufet, vede dârele de praf pe care le-au lăsat degetele. Se duce până la bucătărie, se întoarce cu o cârpă în mână și șterge la repezeală bufetul. Pe urmă întoarce iar ochii la ceas. — Ceasul copilăriei mele !... Vezi c-a mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atenție și nemulțumire. Nu și-a pus ochelarii. Când îl așază la loc pe bufet, vede dârele de praf pe care le-au lăsat degetele. Se duce până la bucătărie, se întoarce cu o cârpă în mână și șterge la repezeală bufetul. Pe urmă întoarce iar ochii la ceas. — Ceasul copilăriei mele !... Vezi c-a mai rămas ! Uite, vezi, colo, la colț, c-a mai rămas praf ! Și acolo ! Și io fără ochelari, parcă-s oarbă, ce mai las după mine când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
impresia că limbajul și modul acesta jos de a gândi o amuzau, nu pot deloc să spun că ar fi și pe genul meu. Nu pot deloc să spun că mi-ar face plăcere. Ivona pune ceasul la loc, pe bufet, și iese pe ușă, cu șurubelnița în mână. Vica așteaptă până aude parchetul trosnind la etaj, pe urmă scotocește prin țoașcă, ia un carbaxin și se duce cu el spre bucătărie. Se întoarce înapoi, mestecând. Vede pe un colț al
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu-mi vine să cred că am putut fi atât de tânără... E toată familia în fotografia aceasta... numai familia... Ba nu, mai este aici, în colț, o femeie, dar nu-mi dau seama cine... Știi ce, madam Delcă ? Pe bufet, acolo, da ! în dreapta, mai, mai, se află lupa lui nenea Jorj, da, dă-mi-o, te rog. Acum totul mi se pare clar ! Sunt acum mai mult decât sigură că ea este : Larisa Peșel ! Larisa Geblescu ! Am să ți-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din scrisorile pe care le-a mai primit mama ei. Puține. Mama Larisei a mai trăit aproape un an, paralizată și într-o mizerie neagră... Ivona se ridică de pe scaun și, păstrându-și țigara în colțul gurii, se apropie de bufet și potrivește ceasul vechi, care a rămas iar în urmă... — Și madam Margot ? — Margot ? Câteva luni, poate și mai mult, au tracasat-o cu interogatoriile, pe urmă s-a mutat la Otopeni, unde... Ți-am spus. L-a ascuns pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și mai grijulie să toarne sare și cenușă pe ghețuș. Ce-i prost e că pe urmă se cară pe tălpi în sală și, cu toată înghesuiala de acolo - aragazul, lampa veche cu gaz, dormeza, mașina de cusut Singer, scaunele, bufetul, lavoarul, cutia cu creme și perii -, e mai mare chinul să tot faci curățenie. Dacă mă gândesc așa, parcă aș înțelege că vrea să scape dintr-odată de lucruri. — Numa troace ! La ce să mă mai împiedic de ele ? Le-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pot ! N-aș putea nici să înghit o dată ! Totuși, cum de puteam acum zece cincisprezece ani ? Era mai slab mirosul casei ? Nici nu mi-l mai amintesc, mi-amintesc mușamaua roșie, tăiată cu cuțitul, ici și colo, lemnele stivuite în jurul bufetului, găleata de zoaie trasă decent într-un colț și acoperită. în rest, rafturi, cărbuni, îngrămădeală. Atunci ? Era mai slab mirosul ? Eram eu altul ? — Haidi-atunci să vezi ce frumos îmi crește florile ! Haidi, să-mi vezi și zmeura... P-ormă, mergem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mea mică, cu pantalonii care nu reușesc să stea În bocanci și lasă manșeta izmenelor la vedere. Nu prea știu la ce să mă aștept, poate că exagerez, poate că nu am nici un motiv să-mi fac griji. Există un bufet al gării, dar nu am ce să caut acolo. Iese din el un grup de bărbați rumeni, vorbind tare și cu chef, aleargă printre călători spre trenul care s-a pus deja În mișcare și se suie În el, amuzîndu-se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
abătuți de raportul medical (sau poate, mai curând, nici nu auziseră de el), continuau să revină, periodic, în număr mic. Unii erau încurajați să vină chiar de medicii practicanți locali. Nu beneficiau de restaurante, dar se putea comanda mâncare de la bufetul de pe promenadă. Și mai existau câțiva fideli care veneau în pelerinaj la marele izvor din Ennistone. Dar spre surprinderea și oroarea Comitetului, beneficiile aduse de Camere proveneau, în măsură tot mai mare, de la localnici, care considerau că-i nostim, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se înghesuiau din nou, obsesiv, în minte. George își luă curajul în mâini și se scutură ca un câine. Făcu un pas înainte. Nu exista prea mult spațiu de mișcare, camera era foarte mică și ocupată de un birou, un bufet și două fotolii. — Mă bucur să vă văd, spuse în sfârșit. — Ah, da, făcu John Robert, continuând să se uite pe fereastră. — Sperăm cu toții că veți rămâne în Ennistone. — Da... — Rămâneți într-adevăr cu noi? John Robert se răsuci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bătrân. Fără să fie invitată, Alex își scoase mantoul de blană și-l aruncă pe un scaun. Măsură dintr-o privire încăperea, atât de mică, cu un șemineu strâmt, afumat și un grătar negru, subțire, două fotolii jerpelite și un bufet scund, lucios, ornat cu un milieu din dantelă șifonată. Se mai găsea în cameră și un pupitru școlăresc, cu capacul deschis, ticsit de hârtii, precum și o puzderie de bibelouri de porțelan, căței, balerine și altele asemenea, adunate cu multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
John Robert. Atunci ce doriți? Doresc să te căsătorești cu ea. John Robert se ridică în picioare, iar Tom, când forma uriașă a filozofului ajunse să obtureze lumina ferestrei, sări de pe scaun și se retrase câțiva pași, rezemându-se de bufetul lucios, instabil. Rămaseră în această poziție, John Robert, cu gura deschisă, fixându-l pe Tom, iar Tom holbându-se la imaginea tulbure a capului filozofului, îndărătul căruia soarele rece, radios, sclipea pe ramurile frământate ale mărului. După aceea, ca și cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se evapora în tăcere, ca o explozie de artificii ce se dezintegrează. Se simțea schimbat? Nu. Asta să însemne o iluminare? Nu. Atunci ce e? O diversiune personală, inofensivă, care nu-l costa absolut nimic. Acum, venind de la fereastră spre bufet, se opri la masa unde ședeau Brian și Gabriel. Bună dimnieața. A, uite-l pe Omega. Ce dovadă a iubirii divine ne înfățișează acest animal, ce umili ar trebui să ne simțim... De ce, mă rog? întrebă Brian. Câtă izbucnire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și patruzeci și cinci de minute, coborâse și făcuse pregătirile pentru micul dejun, o masă pe care el nu o lua în mod obișnuit, rezumându-se doar la o ceașca de ceai și nimic altceva. Găsi într-un sertar al bufetului o față de masă brodată de mama lui, o așternu pe măsuța pliantă din camera de zi, și făcu preparativele pentru a servi cafea, ouă fierte și pâine prăjită. Îl săgeta o ciudată tristețe la constatarea că încerca o plăcere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ești întreg, Tom? — Da, haide să intrăm aici. Intrară în camera de zi și închiseră ușa. E ceva de băut în casa asta? întrebă Tom. — Nu, e o casă antialcoolică. Nu-i decât niște Coca-Cola. — Toarnă-mi puțin. Emma deschise bufetul și turnă Coca-Cola în două pahare. Îi tremura mâna. — Ce absurditate, să ne bușim în halul ăsta! spuse Tom. Emma tăcu. — Emma, îmi pare rău. — O.K. Tom îl măsură pe prietenul lui cu îngrijorare, apoi își mută privirea. Spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de informații despre propriul nostru sistem, fapt care sprijină foarte mult imaginea sistemului, este ieftin. Îndeosebi de telefoanele pe care le puneți la dispoziția invitaților, vor fi mai mult interesați membri agențiilor de presă, decît ceilalți jurnaliști. În ceea ce privește gustarea sau bufetul suedez pe care l-ați pregătit, acesta nu trebuie oferit decît la sfîrșitul conferinței de presă. De asemenea, băuturile alcoolice se vor servi doar la sfîrșit. Cocktail-ul se derulează la sfîrșit deoarece, atît mîncarea, cît și alcoolul, au o
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
și de-a noastră așa cum e pur si muove, amin! Se aude un bubuit. Mai mulți senatori se aruncă la pământ. Bubuitul este tocmai vorba bubuitoare și prietenească a reprezentantului național al minorităților conlocuitoare. Transcriere fără translator, acesta fiind la Bufet. Grupu nost parlemantar recunoște deschis că niam pelmuit benevol ceea ce vom continua cu maxime covinger sperind spre o chit mai densa deschidem a , asta, jocu. Cu tote aceste cerem cu tota forția pe care o avem se se recunoscă public
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
rămânea altceva de făcut decât să-i cer întîlnirea de rigoare. Aș fi putut s-o capăt adineauri, când o sărutasem. Nu-i nimic: îi voi scrie. Și i-am scris că o aștept în seara aceea la Șosea, în dreptul Bufetului. N-am adăugat un cu-vînt mai mult. La ce bun? Ce nevoie mai era acum de poezie? Am aruncat biletul în cutie și, odată cu el, maldărul de scrisori pe care mi le înapoiase. Am calculat la rece așa: " Ne vom
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
eteric), legenda familiei se numea Pick, pointerul care-l salvase pe bunicu-meu de la moarte. „Într-o noapte de crivăț cumplit, cu zăpada cât casa“, zicea povestea, vajnicul călărășean a binevoit să adoarmă-n nămeți, după vreun „nevinovat“ exces sorbitor la bufetul „Vișeu“ de pe Giurgiului (perpendicular pe strada care duce la Muzeul „George Bacovia“). Presimțind ceva, Pick a cerut să se ducă după el și, neputând să-și tragă stăpânul spre casă, uriașul s-a culcat de-a lungul acestuia, încălzindu-i
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Sava Mataman și Filip Cebotarenco. Ce să facem? Un bal De la idee la fapte, multă hârtie și mișcare de mesageri. Am trimis veste în toate satele din jur.De la Bolgrad am adus prăjituri, mezeluri și tot ce trebuie pentru un bufet. Vinul l-am luat de la Zahanade și Zoporoșcenko, podgoreni de vază. Orchestra, poate atracția principală, am antamat-o de la Bolgrad. Important era că evenimentul pusese pe jar toată suflarea satului. Două săli de clasă au devenit săli de dans, feeric
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
vază. Orchestra, poate atracția principală, am antamat-o de la Bolgrad. Important era că evenimentul pusese pe jar toată suflarea satului. Două săli de clasă au devenit săli de dans, feeric luminate cu două petromaxuri, iar sala noastră de bucătărie devenise Bufetul. Și-a venit ziua. Garda de onoare la primirea musafirilor erau fetele și băieții din sat, bucuroși că vor dansa în public. O atmosferă sărbătorească în care, oarecum inutili, se încadrau jandarmii trimiși pentru ordine de șeful de post. Autoritățile
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
conversează despre viață. Bărbatul îi comunică părerea lui, de om modest sau înțelept: Pentru unii, a trăi înseamnă a face carieră, a avea bani, relații, a sta pe creasta valului. Eu sunt mulțumit dacă nu mi se răstoarnă barca". De la bufetul din apropiere, vine miros ațâțător de mititei. Spre Constanța, câțiva nori uscați atârnă ca rufele pe balcoane, în cartierele sărace. Aici, cerul e albicios și perfect senin. Simt, totuși, în aer, un fior de toamnă care se apropie. Discuția despre
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Lică refuza. Era temperat și nimeni nu-1 văzuse vreodată beat, necum fata. Apoi Sia îi spunea ce conține pachetul. Erau laolaltă răcituri, fructe, dulcețuri, țigări. Tot ce putuse fura. Din trebile casei își alesese numai strânsul mesei cu cheia de la bufet. Baba o prinsese deseori colectând, dar nu spusese Linei nimic. Tot ea se răstise: - Nu te duci să pîrăști? Vinul e pe mâna dumitale! - ca și cum baba era cea care da de băut domnișorului, nu satana de fată. Baba tăcea, și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Se întrebase de era destul de lung pentru importanța de care era înconjurat. Fusese decis ca intrarea peste oră în sala de muzică să fie exclusă, ca la concertele publice; ca lumea să circule numai în pauze în restul apartamentului, și bufetul somptuos, așezat în sala mare de biliard, care era și seră de iarnă, să fie deschis numai la sfârșit. Față de astfel de măsuri, programul trebuia să fie foarte plin și Marcian calculase în vid. îi venise în minte coralul și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mulți îl considerau bun de urmat. De fiecare dată,înainte de a pleca în vreo deplasare, ori când urma să fie reținut, mai multe ore,în șir, de o oarecare activitate, mânca și bea foarte puțin. Iar de mesele, ori de bufetele, ce se organizau adhoc, nu se atingea. îi era teamă, că,în vreme ce i-ar fi fost viața mai dragă, să nu-i vină a face ceva, iar împrejurările nelăsându-l să facă, nu cumva să se scape pe el. Ei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]