849 matches
-
casă mezeluri și o sticlă de țuică. Și acum să ne gândim încă o dată dacă n-am uitat ceva. Începu să patruleze în sus și în jos cu mâinile la spate. ― Da' știu că ai energie, cucoană! Matei o măsura buimac. Eu unul sânt praf! Bătrâna râse cochet. ― Sînteți gentil... Deci, Valerica a plecat de dimineață la serviciu. Și-a luat va să zică paltonul, geanta, șoșonii. Cheile, banii, tichetele pentru autobuz, ochelarii de lucru. Pe acestea în orice caz nu le vor
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atrase atenția: ― ... și atunci, la Roșu împărat veni cel de-al treilea fecior. Tată, îi spuse, lasă-mă și pe mine să-mi încerc norocul. Balaurul cu șapte capete din pădurea Iasminului... Mă asculți, Mirciulică? Uf, urîciosule! Ai adormit... Locotenentul, buimac, se rezemă de zid. Termenii dumneavoastră de comparație, spuse Grigore Popa, ar trebui să mă supere. Maiorul schiță un gest de oboseală. ― Ce importanță are... În orice caz, nu asta am intenționat. ― Ar fi trebuit să mă supăr, repetă încăpățînat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sculptorul își ridică fața slăbită: ― N-a înghițit nimic. Cum vine asta? ― Nici ceilalți n-au înghițit nimic, domnule Matei. Bătrânica își strecură mâinile înghețate sub reverele capotului. Șopti: Numai de nu mi-aș pierde capul... ― Cum vine asta? repetă buimac tânărul. ― Vom înțelege totul la timpul cuvenit. Sânt sigură. Acum trebuie să ne gândim la altceva. Sculptorul o măsură un timp: ― Altceva? Ce altceva?! ― S-ar putea ca mâine dimineață să ne viziteze din nou domnii de la Miliție. Tot mâine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
despică buzele. ― Al dracului de repede îți vin ideile! Ești sigură că nu te-au fulgerat mai de mult? ― Domnule Matei! repetă fericită. Ce-ai zice... de o statuie? ― O statuie?!? ― Sînteți sculptor, aveți totul la îndemînă. ― Nu înțeleg... Îngână buimac tânărul. ― Cea mai bună ascunzătoare pentru domnul Popa, gâfâi Melania Lupu. ― Spune naibii odată! ― Îl turnăm în ghips. CAPITOLUL XIV INOCENȚĂ Locotenentul Azimioară îl aștepta în birou. Maiorul își scoase paltonul apoi se așeză în fața mesei. Avea figura odihnită și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plăcere! ciripi Melania Lupu... Tocmai îl întrebam pe domnul Vâlcu dacă nu dorește o dulceață. Verișoara mea trebuie să sosească din moment în moment... Unul din principiile ci este ca oaspeții să fie primiți așa cum se cuvine. Azimioară o privea buimac. Personajul i se părea uluitor. Maiorul trase de spătarul unui scaun și se așeză. Observă cu aceeași voce groasă: ― Ați uitat televizorul deschis. ― Vă înșelați! Nu l-am uitat. Mirciulică urmărește filmul. Cristescu își ridică sprâncenele. ― Motanul doamnei Lupu, explică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
albatros, dar nu toate grupurile sunt bande, Nu vă știam atât de preocupat de corectitudinea definițiilor, văd că folosiți bine dicționarele, papagal-de-mare, Vă rog să mă scuzați pentru faptul că v-am corectat, albatros, încă-mi simt capul un pic buimac, Dormeați, Nu, albatros, mă gândeam la ce aveam de făcut pentru mâine, Ei, acum știți, persoana care vă va aștepta la postul șase-nord este un bărbat mai mult sau mai puțin de vârsta dumneavoastră și poartă o cravată albastră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fost !”... Mă exasperează și mă lasă perplex cu atît mai mult cu cît aceleași personaje sînt cît se poate de conștiente și vor povesti oricui vrea să le asculte despre schimbările dramatice ale societății românești în timpul comunismului și despre răsturnările buimace ale tranziției. O societate întreagă se mișcă, se transformă pînă la a deveni de nere cunoscut, dar o jumătate a ei, țărănimea, rămîne (sau ar trebui să rămînă) neafectată de aceste prefaceri de ansamblu, fiind (sau trebuind să fie) veșnic
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
noi, se pare că mult trîmbițatul „boicot al istoriei” care ne-ar caracteriza este, în primul rînd, o nu tocmai adecvată așezare în istorie. Pe de o parte, sîntem impacienți, ne „deșteptăm” toată ziua, bună-ziua din ceea ce consi derăm, ușor buimaci, „somnul cel de moarte”, frîngem durata și considerăm că istoria tocmai a început (eventual cu noi). Și de fiecare dată o luăm de la capăt, ne schimbăm imnul, sărbătoarea națională și numele de străzi. Ieșim astfel din istorie pentru că nu avem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
oricât de primejdios ar fi fost. Costache a gemut de parcă-l durea, ceea ce nu făcea prea des în fața altora. Fără să răspundă, a rotit butonul ascuns chiar sub abajurul lămpii de pe noptieră și ciuperca de lumină i-a învăluit fața buimacă. A cerut halatul și a ieșit așa, ciufulit, mirosind a băutură și încruntat. Abia când a văzut-o, și-a dat seama cine e doamna avocat Movileanu: cuconița plină de nuri și migrene din strada Teilor, cea pe care o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu a fost realitate! Dar cine să fie la ora asta? Era ora trei și jumătate, întuneric beznă. Cineva vrea cu tot dinadinsul să-l deranjeze? La așa ceva nu se aștepta, să-l scoale cu noapte-n cap. Era încă buimac de somn. La celălalt capăt al firului se străduia să se facă înțeleasă o persoană foarte cunoscută, care-i telefona de departe, ceva neclar, greu de înțeles, cu multe întreruperi și care în final se dovedi a fi chiar Mioara
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
milenare, pe când uriașii Elani hălăduiau pe aceste locuri. Un strat alb, gros, întinde punți peste depărtări. Iepuri speriați își croiesc pârtii de ieșire prin zăpezi și se depărtează țopăind greoi. Vieri sălbatici se pitesc în văgăuni strâmte împădurite, apoi aleargă buimaci în susul povârnișului. Păsări răpitoare; huhurezi, bufnițe... stau îmbufnate în vârfuri de copaci înalți și-și iau zborul alene, doar când te apropii. Stai și te întrebi... Există ceva mai minunat decât voința puterii?!.. Voința constrângerii, chiar a cruzimii, la nevoie
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
până când se țesu peste părul de pe spinarea sură cu dungi roșcate, ca o pânză de argint. Întunecimea molcomă a pădurii îl primește în sânul ei...îl înbrățișează plină de iubire, îl învăluie cu totul... A dispărut.. Anuca își frecă ochii, buimacă, ca după un somn lung...ca după o vedenie... În urechi stăruindu-i încă propriul glas, gros, care o înfiora. ...„Pleacă! .. Pleacă!“ CAPITOLUL XIII Moartea lui Pârvu Răsare luna... Ceva se aude afară. Parcă urlet de lupi și hămăitul gros
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un om rațional și cu capul pe umeri și am știut să aduc argumente pentru toate, însă, de când m-am îndrăgostit, parcă a dat dracu’ în mine, luându-mi mințile cu totul, zău așa! Mă simt tot timpul aiurit, împrăștiat, buimac și cu gândul numai într-o singură direcție; am devenit foarte supus; eram orgolios înainte, iar acum nu-mi explic unde mi-a dispărut orgoliul! Deja este limpede pentru mine: dragostea știe a te dociliza într-o asemenea măsură, încât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
părăsit? (în limba aramaică). Cuvinte atribuite lui Isus Cristos. 52 Rareș Tiron Doar abia către ziuă, zbaterea năvalnică din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului. Pe la orele amiezii, dânsul se deșteptă și, buimac și fără să știe prea limpede de ce, îmboldit fiind doar de niște îndemnuri cu totul tainice și neobișnuite, se îmbrăcă și se duse pios, mai mult în fugă decât la pas, la biserică, unde îl căută pe duhovnicul său, la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ceartă sau neînțelegere, ajung să trag concluzia asta și deloc nu-mi place, fir-ar să fie!” După ce liturghia duminicală se încheie, Șerban, ieșind de la ea, se îndreptă cu pași repezi, dar dezordonați tare, înapoi spre casă. Era în întregime buimac și cu mințile împrăștiate, stând mereu cu gândul numai la problemele bănești, pe care trebuia să le rezolve cât mai repede cu putință și eficient, dar lucru pe care nu știa deloc cum să-l facă. Un noian întreg de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în sfârșit, cu răsfăț, petalele. - Vreau să aud acum ce-și spun îndrăgostiții. Te iubesc, Iozefina. Și eu te iubesc, Gerard. Acestea fiind zise, dragilor, în fața Altarului Iubirii, sunteți cununați pe viață - zice Roji pleznindu-și mâinile. E adevărat? - întreabă ca buimacă, Iozefina. E adevărat, numai că toate astea vă costă - glumește Roji destul de forțat Trebuie să mai și bem ceva cu această ocazie, nu? Roji dispare puțin după paravanul unde avea improvizat un lavoar cu prosop și săpun și revine cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca o farsă macabră: În contractul încheiat cu banca, lady a ținut să specifice, puțin în afara uzanțelor, că, în caz de vreo nenorocire, dumneavoastră deveniți administratorul ei de cont. Nu avem decât adresa dumneavoastră de e-mail. Contactați-ne, vă rugăm". Buimac, pentru o clipă se gândi că ar trebui să calculeze diferențele de fus orar dintre America și Little Cayman, ca nu cumva să deranjeze cu apelul telefonic. Renunță la idee și formă numărul. La celălalt capăt îl aștepta același mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
poet e un individualist. El se poate Îmbrăca după cum poftește; nu depinde decât de sine Însuși. Un romancier depinde de alții. El e un om obișnuit, dăruit cu putere de expresie. I-un șpion, adăugă domnul Savory cu o retorică buimacă, scăpând „ș“-uri În stânga și-n dreapta. El trebuie să vadă tot și să treacă nevăzut. Dacă oamenii Îl recunosc, n-or să mai șpună nimic de-adevăratelea. Or să pozeze și el n-o să mai afle nimic șpecial. Stiloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trebuie căutat dincolo de evenimente tragice, comice sau grotești, dincolo de personaje normale sau sucite, și, până la urmă, dincolo de cuvinte. Lumea lui Slavic este o lume concomitent reală și ficțională, dură și suavă, clocotitoare și senină, logică și absurdă, sacră și profană, buimacă și armonioasă, tristă și emoționantă. Detectăm aici aceeași frenetică trăire a oamenilor simpli, care, fără să-și pună abisale întrebări ontologice, vibrează plauzibil, palpită în acord cu ritmurile canonice ale existenței, în imediat, în biologic și mult mai puțin în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Haosul să mă cuprindă. De a trecut o Eră dau un ceas Tot nu văd Destinul în Oglindă. Înconjurat de grelele ispite Mai zăbovesc în iarna tainicelor stele, Fierbinții ghimpi din tălpile rănite Mă´ntoarnă iar în cugetele mele. Colind buimac prin vechile ruine, Mă regăsesc pe un meleag bizar; Par toate rânduite așa de bine Și totuși, totul e un imens bazar. Muncesc să ies din a Tenebrelor capcană Privind prin ale vieții încâlcite rânduri, Infamelor fantasme le sunt hrană
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93383]
-
participînd, chiar meseriaș, la măcel. Pe tribuna improvizată orchestra a amuțit, doar toba bătea un ritm diabolic. Un participant la bătaie a primit un picior de scaun în cap. Pentru scurt timp a căzut, dar s-a ridicat repede privind buimac bătălia. Furios, pe măsură ce se dumirea, apucă scripca lui Norocel și i-o trîntește în cap, făcînd-o țăndări. Apoi trece la devastarea întregii orchestre. Norocel își revine din amețeală, plînge și cu un scaun îi trîntește una în cap lui Bucșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
urcă în ochi și urechi. O palmă răsună în noapte și Claudia aude un țiuit prelung, fără sfîrșit. Își pune uluită mîna la ureche și devine confuză. Se îmbracă în tăcere și pleacă fără a mai spune ceva. Dan este buimac și privește cu o neutralitate de bovină tîmpă: Nu-mi mai trebuie nimic, afirmă convinsă Claudia. Dar i-am păpat caimacul, se grozăvește Dan. Sînt încă foarte tineri și alte pățanii îi așteaptă în viața asta atît de plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
televizor. Oare de ce penibila pereche dorește să apară pe micile ecrane? Avem suficiente emisiuni care ne provoacă senzații de vomă. Un tînăr "harmăsar" întreabă groaznica pereche: Dar, cum vă descurcați, dumneavoastră așa bătrîn și ea așa de tînără? Moșul privește buimac, molfăie niște chestii despre inteligență, iar ea, iepșoara, zîmbește spre tînăr. Ar fi spus cu siguranță: Moșul doarme, moțăie, iar eu... ce telefon ai? Atîția oameni penibili, împînziți pe micile ecrane, ne duc spre convingerea că sîntem un popor cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
s-a terminat. — Mă tem că nici un doctor nu mai poate face nimic, rosti el peste cîteva clipe. Singurul lucru pe care-l mai putem face este să anunțăm poliția. Doamna Bellairs, pe jumătate trezită din transă, avea o privire buimacă, iar limba Îi atîrna puțin peste buza de jos. — Un atac de cord, pesemne, Își dădu cu părerea domnul Newey. N-a putut suporta emoția. — Mă tem că nu despre asta e vorba, replică doctorul Forester. A fost asasinat. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de gândire. Medicul confirmă rapid acest diagnostic. Îl Însoțea un funcționar comunal și de aici Începură problemele. Unde doreau să transfere corpul? Aveau, poate, un cavou de familie? Michel nu avea nici cea mai mică idee, se simțea epuizat și buimac. Dacă ar fi fost capabil să Întrețină relații familiale pline de căldură și afecțiune n-ar fi ajuns aici - să se facă de râs În fața funcționarului, care de altfel rămânea decent. Bruno se dezinteresa total de situație; așezat ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]