4,074 matches
-
patru zile, pentru a face imposibilă orice ingerință exterioară și, mai cu seamă, pentru a împiedica răspândirea oricăror informații referitoare la evoluția lucrărilor Dietei Transilvaniei”. Baba Novac a fost oferit nobililor Transilvăneni, de către generalul Basta, cu scopul de a recâștiga bunăvoința acestora și a-i determina să-și păstreze credința față de Împăratul Rudolf al II-lea. Se pare că, în cursul unei întrevederi cu Basta, Mihai ar fi exclamat: “Cine dracu sunt acei Rudolfi și Cezari despre care îmi tot vorbește
La Cluj, CELEBRAREA EROULUI BABA NOVAC – CĂPITAN AL VOIEVODULUI MIHAI VITEAZUL [Corola-blog/BlogPost/93460_a_94752]
-
decis să nu facă această plată pentru a dovedi salariaților că în ciuda «victoriei» (angajaților, n.r.) din Consiliul de Administrație, care a respins inițiativa domniilor lor de reducere a salariilor cu 20 de procente, ei sunt cele două persoane de a căror bunăvoință depinde soarta salariilor noastre”, mai spune SPUSTV. De asemenea, SPUSTV mai menționează că „a făcut demersurile necesare pentru informarea tuturor factorilor abilitați (Parlamentul României, Inspectoratul Teritorial de Muncă, ministerele de resort) asupra ilegalităților comise și va transmite o plângere penală
Situaţia din TVR: Sindicatul face plângere penală în cazul salariilor. Stelian Tănase: Angajaţii trebuie să fie înţelegători [Corola-blog/BlogPost/93542_a_94834]
-
încolțească planul mârșav,de stăpân asupritor. Un zâmbet nedisimulat de bucurie i se citește unchiașului pe față. „ Al meu ești ! ” - Dacă ești fugar înseamnă că nu ai prea multe variante. Una ar fi să-mi lustruiești pantofii ! Orice zâmbet de bunăvoință i-a dispărut, iar Mihai își dă seama că s-a înșelat amarnic. Nu era deloc un om atât de bun. Îi dăduse mâncare ,fiindcă avea nevoie de forța lui fizică, un om nemâncat nu poate nici măcar să lustruiască un
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
alții încearcă să se dezbrace de acea haină, dar nu reușesc, câte o mână iese greu din haina mulată pe trup... Schimbarea mentalității pentru unii necesită timp mai mult, înțelegerea pentru unii este mai grea sau lipsește interesul, dar și bunăvoința și efortul din partea celor care și-au dat seama de vicisitudinile vieții trăite sub ideologia comunistă. Ce este și mai grav, este că mulți intelectuali ridicați în conducerea institutelor de învățământ superior propagă în rândul tinerilor de pe acest glob, ideile
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
Înaltul prelat. — Arta mea s-a ridicat până la atențiile Bisericii? Întrebă Dante cu un piculeț de mândrie. — Și totuși, nu Întotdeauna ideile dumitale și cu atât mai puțin faptele dumitale au fost de așa natură Încât să suscite părinteasca noastră bunăvoință. Noi am fi preferat ca un bun creștin, cum ești domina ta, să dovedească o mai mare Înțelegere pentru dorințele noastre, care sunt acelea ale papei Bonifaciu. Ergo, ale lui Dumnezeu. Ochii poetului scăpărau, În timp ce pumnii i se Încordaseră. Lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
avea măsura exactă a acestui nimic. Dar, deocamdată, joci un rol care te impune atenției noastre. Și numai pentru asta mi-am Înfrânt mândria legitimă, urmând exemplul Domnului nostru, atunci când i-a spălat picioarele nedemnului Iuda. — De unde se trage atâta bunăvoință? Dorești oare revocarea exilului? Cine știe cine Îl informase pe câinele acela de o hotărâre ce trebuia să rămână secretă până la executare. Dar era inutil să Își mai bată capul. Oricare dintre ceilalți cinci priori putea fi În serviciul cardinalului. Călugărul făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
masca lui Ambrogio care urla Împotriva morții, la picioarele lui. Mi-ai destăinuit-o dumneata. — Eu? Dumneata, cu vorbele dumitale. Mi-ai povestit cum, pe vremuri, oameni În carne și oase erau legați la prora corăbiilor, ca jertfă, pentru câștigarea bunăvoinței zeilor În privința călătoriei. Și oare nu se obișnuiește, pe mare, să se ungă trupul condamnaților cu bitum, pentru a-i păstra spre Învățătura de minte a celorlalți? Acesta e șirul de gânduri care m-a condus la dumneata. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
impunătoare a femeii care Își aștepta bărbatul iubit. Tropotul cailor lansați În galop spre Apus fusese ultimul zgomot pe care Îl auzise În exteriorul bisericii. Se Întrebă dacă sângele lui Ambrogio și al lui Teofilo avea să atragă cu adevărat bunăvoința divină asupra acelei călătorii. I se părea că e Înconjurat de umbre, ca și când un grup de spectre și-ar fi dat Întâlnire În spatele lui. Harta celui de-al cincilea pământ era Întinsă sub ochii lui. În lumina tremurătoare a torței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu-i fierbea oala cu un voluntarism strident -, dar era, totuși, femeie, orișicât. Am intervenit Împăciuitor: - Dacă nu e posibil astăzi, pot să revin altă dată, nu-i nici o problemă. M-aș simți stânjenit să știu că am abuzat de bunăvoința dumneavoastră. Eu... oricând doriți... - Am stabilit ceva și așa rămâne! Te rog să nu iei În seamă acest incident penibil. Doamna Eva este puțin nemulțumită că ai intrat la mine fără să fi trecut În prealabil pe la cabinet - așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
considerațiile lui constipate despre relativitatea timpului reprezentau cea mai importantă dintre problemele care mă frământau atunci. Stai liniștit, n-o să te plictisesc cu trecerea lor În revistă. De altfel, nici nu cred că ar fi nevoie, cu un minimum de bunăvoință, ți le poți imagina singur. Faptul că, În fine, știam ceva - respectiv, că mă aflu sub o acuzație, așa excentrică și aberantă cum era - m-a liniștit oarecum. E un fel de a spune „liniștit”, dar măcar aveam habar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să pot evita, cum mi-am propus, emiterea oricăror supoziții privind motivul intempestivei convocări, dar nu mă pot lăuda că mi-ar fi și ieșit cine știe ce. Era greu În condițiile date să mă gândesc la altceva, deși am avut toată bunăvoința. Succesul a ocolit și tentativa mea de a ghici intențiile Evei, Însă cu asta Începusem să mă obișnuiesc deja. - Luăm cu asalt Centrul, arestăm Consiliul? am Întrebat-o când am ajuns la locul stabilit, căutând să par cât mai destins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a lui Iovănuț, îi mai mirosi puțin și necheză. — Chiar nu mai au nimic! - spuse uimit unul din frați. — Așa ceva n-am mai pomenit! Mulțumesc, Nestor! Calul se înapoie în iarbă, sub măr, alături de tovarășul său. — Preacuvioșiile voastre! - spuse cu bunăvoință unul dintre Stănciulești. Poftiți, rogu-vă, încoace! Nu vă facem nimic! Palizi, drepți, cu traista-n mână, călugării se apropiară de șanț. — Stănciulescu Vasile! - zise unul din voinici, întinzând brațul. — Stănciulescu Demeter! - spuse și celălalt, făcând aceeași mișcare. își strânseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Le lăsăm până la miezul nopții să vorbească între ele, să se cunoască, tu de unde ești, câți ani ai, cine ți-a făcut semnul ăsta pe gât, mă rog, treburi de-ale lor, femeiești, iar noi stăm și le privim cu bunăvoință și ne dăm date unul altuia, de unde e fiecare, câți ani are, cine i-a făcut semnul ăla pe gât etc. La miezul nopții urăm sultanului viață lungă, începem să bem masiv și cam peste două ceasuri, să nu zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-și închipuie că delicata Laila, adolescenta Aisha sau servitorii cei slabi ar fi avut vreo șansă să se salveze în acele împrejurări. Așa cum bine spusese mama sa, singurul lucru pe care-l puteau face era să se încreadă în bunăvoința lui Allah. Și să aștepte. Sub soarele ca plumbul topit, doar umbra vulturilor se mișca în jurul corturilor, căci nici măcar muștele nu erau în stare zboare și căzuseră amețite pe pieile uscate, așteptând momente mai prielnice ca să se pună din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că e o tâmpenie ca la vârsta ta, când ai putea să te bucuri de iahtul tatălui tău și de compania unei fete frumoase, diferența între a muri sau a trăi să depindă de un ibric cu apă și de bunăvoința mea? Nu totul în viață se rezumă la iahturi și fete frumoase. — Asta o spui tu, care te-ai bucurat dintotdeauna de iahturi și fete frumoase. Dar dacă renunți la toate astea, nu în favoarea celorlalți, ci pur și simplu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
plece, pierd ocazia ca taică-su să mi-l aducă pe vinovat. — O să am eu grijă să nu se întâmple asta. — Cum? — În primul rând, convingându-l că faptul că i-ai lăsat fiul în viață este o dovadă de bunăvoință - și că el, în schimb, va trebui să-și respecte angajamentul. Și în al doilea rând, făcându-l pe Pino să înțeleagă că tovarășul său, de care știu că-l leagă o mare prietenie de ani de zile, va rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care-i arătă s-o ia spre un colț de stâncă ce dădea puțină umbră, unde să se așeze. — Ce ai de spus? îl întrebă. — Vrem să punem capăt acestei înfruntări nesăbuite... - începu sud-africanul cu calmul lui dintotdeauna. Cu puțină bunăvoință putem reuși ca nimeni să nu mai sufere. — Și ce propui? — Pace în schimbul apei. Nu avem prea multă apă. — Ne mulțumim cu atât cât să supraviețuim până vine avionul să ne ia. — Și cine-mi garantează că din acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cuibărește o frică mică În măruntaie ca un copil care are nevoie de căldură; frica asta a mea seamănă mai degrabă cu o milă, Îmi stîrnește vorbe drăgăstoase de alint, un fel de șmecherie magică prin care Încerc să cîștig bunăvoința unor ființe ostile aciuite pe lîngă casă, cerîndu-le să fie blînde cu trupul meu și al celor dragi mie. De suflet nu mă prea sinchisesc, de parcă el s-ar afla doar În puterea mea și e de ajuns dacă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
avut senzația că ar fi vrut să trag puțin de ea să mi se confeseze și mi-am blestemat prostia cu care am stat degeaba. După un timp s-a întors cu fața la mine, cu o expresie golită de toate în afară de bunăvoință și interes. Asta era Lee pe care mi-o aminteam și trebuie să recunosc că mă simțeam mult mai în largul meu cu ea așa. Vechile obiceiuri se uită greu. —Și la ce lucrezi acum? m-a întrebat. O să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pot face asta, mi-a răspuns. Sper să înțelegi. Dar dacă cumva ai reușit să faci rost de scrisori, trag concluzia că nu ești străină de situație. Și dacă îți spun că vreau la schimb această informație? am sugerat cu bunăvoință. Mâna cu care ducea țigara la gură a rămas pentru o secundă suspendată în aer, apoi și-a continuat mișcarea ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Dar nu a răspuns imediat. Mai întâi a tras intens din țigară urmărind cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
coniac Napoleon într-un buzunar și o pungă de ciocolată Côte d'or în celălalt buzunar, lucruri care-i asigurau buna dispoziție la începutul greu al zilei. Sclipirea din ochii lui albaștri era în același timp răutăcioasă și plină de bunăvoință. Obișnuia să fumeze o țigară într-un muștiuc de argint. Avea cinci copii și o soție credincioasă care-l ajuta mereu în meseria lui de tipograf, de-a lungul unei vieți pline de dificultăți și de utopice momente de fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
născut. Da. Exact. Sunt un kirghiz. Pe de altă parte, el. Bogdan. Poetul de curte rus, ajuns prin nu mai știu ce împrejurare în această postură ingrată, cu ceva talent, dacă nu mă-nșel, și cu ceva volume publicate prin bunăvoința străvechiului și celebrului meu bunic Angestaitn, artizanul istoricei victorii de la Pennemunde, dacă iar nu mă-nșel. Mă enervează superioritatea lui niciodată afișată, dar evidentă, înțelepciunea de netăgăduit, de care se umple spațiul la fiecare cuvânt de-al său, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a-și lua viața. Văzu un cablu agățat undeva de unul dintre pereți. Prea scurt, i se păru lui. Ar fi suferit nepermis de mult. Să se arunce din goana ambulanței direct în stradă, sperând că vreo mașină va avea bunăvoința de a-i lua viața, fie și întâmplător? N-ar fi ajuns la ușă, la cât de slăbit era. Să spargă geamul, apoi să aleagă cel mai mare dintre cioburi pentru a și-l introduce în aortă, oricare ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aveau pe ce, fiindcă aruncaseră scaunele, astfel că rămaseră în picioare. Eu și Maro revenirăm cu greu la locurile noastre, plini de lacrimi și vineți la față. - Felicitări încă o dată, domnișoară Aurora, plusă Euripide, încercând să capete și mai mult bunăvoința tinerei. Felicitări. Haideți să auzim câteva comentarii despre acest text de geniu... cine dorește? Absolut nimeni nu dorea să facă vreun comentariu la adresa prozei Chiuveta de oțel. Oamenii schimbau priviri timide. Victorioasă și sfidătoare, Aurora aproape că ne scuipa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
furie, în vreme ce Maro încă mai tuna și fulgera. - Dar dumneata, domnule Dinulescu? am auzit deodată vocea tinerei Aurora. Nu-mi venea să cred. Mie îmi vorbise. - Poftim? - Dinulescu parcă ai zis că te numești, nu? insistă ea plină de o bunăvoință nefirească, ce îl uimi până și pe Euripide. Ba chiar și Maro tresări, total surprins. Luca Dinulescu, nu? - Exact, am încuviințat eu mirat. - Dumneata ce crezi despre textul acesta? Am privit-o chiar în ochi. Să mint nu prea îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]