884 matches
-
74490 63226000 Servicii de alimentare cu combustibil a vehiculelor 72140, 72240, 74510- 74590 63300000 Servicii anexe pentru transportul naval 74510, 74590 63310000 Servicii de exploatare a porturilor și a căilor navigabile și servicii conexe 74510 63311000 Servicii de încărcare în buncăre 74510 63312000 Servicii de exploatare a porturilor 74510 63313000 Servicii de exploatare a căilor navigabile 74590 63314000 Servicii de alimentare cu combustibil a navelor 74590 63315000 Servicii de exploatare a terminalelor de pasageri 74520 63320000 Servicii de pilotare a navelor
jrc5871as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91043_a_91830]
-
ambulanțe 45216123-2 Post salvamont 45216124-9 Post salvamar 45216125-6 Clădire pentru servicii de urgență 45216126-3 Post de pază de coastă 45216127-0 Post pentru servicii de salvare 45216128-7 Far 45216200-6 Lucrări de construcții de clădiri și instalații militare 45216210-9 Popotă militară 45216220-2 Buncăr militar 45216230-5 Adăpost militar 45216240-8 Barăci 45220000-5 Lucrări de inginerie și de construcții 45221000-2 Lucrări de construcții de poduri și tuneluri, puțuri și pasaje subterane 45221100-3 Lucrări de construcții de poduri 45221110-6 Pod 45221111-3 Pod rutier 45221112-0 Pod feroviar 45221113-7
jrc5871as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91043_a_91830]
-
Sud (CINCSOUTH) și Comandantul Forțelor de Pace ale Națiunilor Unite (Rezoluția 836) ce duc la suspendarea atacurilor. Are loc Interceptarea unui avion al NATO de către sârbii bosniaci, iar avioanele NATO lansează 3 rachete asupra 2 stații radar si asupra unui buncăr de comandă și control al armatei sârbe din Bosnia. Are loc Acordul pentru Pace privind Bosnia de la Dayton-Obio, semnat în SUA de: Bosnia-Herțegovina, Croația, Republica Federală Iugoslavia (Serbia, Muntenegru). Are apoi loc Acordul pentru Pace privind Bosnia de la Paris prin
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord () [Corola-website/Science/296611_a_297940]
-
încercare a eșuat, Hitler a fost profund deziluzionat, imaginându-și că toată lumea este împotriva lui, dar că mai are încă soldați pe care poate să-i trimită în luptă. Hitler și statul său major s-au mutat în Führerbunker, un buncăr de beton de sub Cancelaria Reichului, unde, la 30 aprilie 1945, Führerul s-a sinucis împreună cu soția sa, Eva Braun. Amiralul Karl Dönitz a devenit șeful guvernului german și a trimis repede un reprezentant la Reims, în Franța, pentru a semna
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
să aibă potențial. Haig avea să bage în lupta 750 000 de soldați. Bătălia de pe Somme a decurs prost pentru forțele Antantei. Bombardamentele preliminare au eșuat. Nu au distrus defensivă germană. Au fost inutile împotriva sârmei ghimpate și ineficiente împotriva buncărelor de beton germane. Pe 1 iulie, trupele aliate au înaintat, însă a fost împiedicată de sârmă ghimpată rămasă acolo, iar germanii erau bine ascunși în poziții defensive. Forță expediționara britanică a pierdut 58 000 de soldați. Haig a continuat atacul
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
dinainte cu mareșalul Gheorghi Jukov - și un grup de ofițeri de armată aflați într-o încăpere alăturată au intrat în cameră și l-au arestat pe Beria. A fost dus, inițial, într-o închisoare militară din Moscova, apoi într-un buncăr al cartierului general al districtului militar al capitalei. Ministrul apărării Nicolai Bulganin a ordonat unei divizii de tancuri de gardă și unei divizii de infanterie să plece la Moscova pentru a descuraja orice încercare a forțelor de la Interne loiale lui
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
Transilvania de Sud, rămasă în componența României), au putut fi încorporați în unități militare germane regulate, în Waffen-SS, în întreprinderi cu producție de război ori în "Organizația Todt" (o unitate specială care a avut în timpul războiului misiunea de a construi buncăre și de a executa alte lucrări de geniu). Ca urmare a acestor acorduri, mulți dintre etnicii germani din România (sași transilvăneni și șvabi bănățeni) s-au înrolat voluntar în unitățile Waffen-SS (în total, aproximativ 63.000 persoane), câteva mii servind
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
de muncă vor izbucni o serie de greve, minele vor fi de câteva ori închise. În afară de exploatarea cărbunilor, mai exista exploatarea forestieră care cu timpul va depăși ca pondere exploatarea minieră. În anul 1960 s-a construit în Nanaimo un buncăr care ar fi servit în cazul unui război atomic ca adăpost regimului canadian.
Nanaimo () [Corola-website/Science/317639_a_318968]
-
faptul că, în timpul ofensivelor de pe Frontul de Vest, infanteria nu avea puterea de foc necesară pentru anihilarea fortificațiilor. Artileria contemporană era foarte grea, insuficient de mobila pentru a ține pasul cu infanteriștii și incapabilă deci să distrugă din mers cazemate, buncăre și alte fortificații prin foc direct. Acest lucru a devenit o problemă arhicunoscuta în cadrul conducerii armatei germane. Generalul de mai tarziu, Heinz Guderian a fost părintele elementelor artileriei de asalt, "Sturmartillerie". Acesta, pe atunci colonel, a trimis în 1935 o
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
de multe probleme altor elicoptere și rezultatul a fost că varianta „Whiskey“ a atins în timpul conflictului o rată de disponibilitate de 92%. În primă fază a războiului, elicopterele "UȘ Marines" au distrus 97 de tancuri, 104 de transportoare autoblindate, 16 buncăre și două poziții de baterii de antiaeriana. În plus, au mai fost deplasate și două escadrile aflate în rezervă, echipate cu varianta venerabila, dar încă aptă de luptă, „J“. Niciun aparat din dotarea "UȘ Marines" nu a fost pierdut în
AH-1 Cobra () [Corola-website/Science/315839_a_317168]
-
obține călăuze pentru Regimentul 12 și pentru cele trei tancuri către Salami. Aici, japonezii au opus o rezistență dârză timp de mai mult de o oră. Tancurile au tras cu mitralii în clădiri și cu proiectile puternic explozibile în fantele buncărelor japoneze. Localnicii au informat detașamentul ANGAU că japonezii s-au retras peste limanul Seeadler la misiunea Papitalai. Aceasta a devenit, astfel, următorul obiectiv. Regimentul 5 Cavalerie a primit ordin să atace plantația Papitalai dinspre est în vreme ce escadrila a 2-a
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
Câmp. LVT-ul de luptă a tras 24 de rachete M8 de 4,5 țoli. Japonezii au răspuns cu mortiere și mitraliere, precum și cu un obuzier de 75 mm. Primul val a trebuit să reziste singur în fața focului venit de la buncărele japoneze timp de 45 de minute până când LVT-urile au revenit în valul următor. Ulterior, ei au respins un contraatac efectuat de circa 30 de japonezi. Împreună cu un al treilea LVT care ajunsese și el între timp la Salami, LVT
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
din Mokerang, drept călăuze, au plecat spre Hauwei într-un LCVP, escortat de PT 329, una dintre vasele PT care operau acum de pe tenderul din limanul Seeadler. Când patrula a ajuns pe uscat, maiorul Carter S. Vaden a observat un buncăr bine camuflat și a aruncat două grenade în el. Când acestea au explodat, mortierele și mitralierele japoneze camuflate au deschis focul asupra patrulei și asupra vasului ei aflat în apă. PT-ul a fost lovit, comandantul său rănit, și vasul
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
76 care au aruncat bombe de . Asaltul a fost efectuat de pe trei LVT-uri de provizii. Pentru a evita uzura, ele au fost tractate peste limanul Seeadler de LCM-uri și eliberate pentru drumul final până la țărm. Cavaleriștii au găsit buncăre bine construite și bie poziționate cu câmpuri de tragere parțial suprapuse care acopereau toate căile de apropiere, și lunetiști foarte preciși. A doua zi dimineața, un LCM a adus un tanc mediu, mișcare la care japonezii nu au avut răspuns
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
și au distrus zona. Japonezii nu se așteptaseră la o debarcare la Lugos, iar pozițiile lor au fost depășite rapid. Escadrila 1 din Regimentul 8 Cavalerie a înaintat apoi către est până când a fost oprit de un complex japonez de buncăre de pe marginea aerodromului Lorengau. A fost pus în aplicare un baraj de artilerie, urmat de un atac aerian cu Kittyhawks cu bombe de 227 kg. Cavaleria și-a reluat apoi înaintarea și a ocupat fără opoziție o creastă cu vedere
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
din LST la al doilea drum și a preluat apărarea zonei, eliberând Escadrila 2 din Regimentul 8 Cavalerie care s-a alăturat atacului de la Lorengau. Prima tentativă de capturare a aerodromului a fost ținută în șah de un complex de buncăre. O a doua tentativă efectuată la 17 martie, întărită de Escadrila 1 a Regimentului 7 Cavalerie și de tancuri, a înaintat mai bine. Înaintarea s-a reluat, Lorengau însuși căzând la 18 martie. Deși se duseseră lupte grele, principala forță
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
localizată. Înaintând spre interiorul insulei către Rossum, Regimentul 7 Cavalerie a găsit-o în ziua de 20 martie. A fost nevoie de șase zile de lupte în jurul Rossumului pentru ca Regimentele 7 și 8 Cavalerie să elimine pozițiile japoneze cantonate acolo. Buncărele japoneze, de fapt niște cazemate din bușteni și pământ, s-au dovedit a fi rezistente la focul de artilerie. După ce japonezii de pe Los Negros au rămas fără hrană și muniții, lupta a devenit din ce în ce mai inegală. O ultimă rezistență opusă de
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
dintre cele mai violente bătălii ale campaniei din Pacific a celui de al Doilea Război Mondial. Forțele americane au îndeplinit misiunea de a captura cele trei aerodromuri japoneze de pe insula Iwo Jima. Pozițiile japoneze de pe insulă erau puternic întârite, cu buncăre vaste, baterii de artilerie camuflate și de tuneluri subterane. Americanii erau bine susținuți naval și aerian, fiind capabili să bombardeze masiv pozițiile japoneze. Bătălia a reprezentat primul atac american asupra insulelor ce constituiau teritoriul Japoniei propriu-zise, iar soldații Armatei Imperiale
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
a fost construită în nord. Bombardamentul american așteptat, naval și aerian, i-a determinat pe japonezi să realizeze un sistem extins de tuneluri care legau pozițiile pregătite, astfel încât cazematele pierdute ar putea fi rapid reocupate de soldați japonezi. Rețeaua de buncăre și cazemate a fost foarte favorabilă apărătorilor. Insula a fost împresurată cu poziții camuflate de artilerie și mortiere, împreună cu mine terestre. Printre armele japonezilor se numărau mortierele-robinet, o rachetă masivă trasă dintr-un tub gol. Erau prezente și posturi de
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
insula. În liniștea mormântală, ei au început să se îngrijoreze când patrulele de pușcași marini au început să avanseze spre interiorul insulei în căutarea pozițiilor japoneze. Doar după ce un val frontal de pușcași marini a ajuns la o linie de buncăre japoneze apărate de mitraliere, japonezii au deschis focul. Multe buncăre și poziții de tragere inteligent camuflate a intrat în acțiune și primul val de pușcași marini a suferit pierderi devastatoare de la mitraliere. Pe lângă defensiva japoneză situată pe plajă, pușcașii marini
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
când patrulele de pușcași marini au început să avanseze spre interiorul insulei în căutarea pozițiilor japoneze. Doar după ce un val frontal de pușcași marini a ajuns la o linie de buncăre japoneze apărate de mitraliere, japonezii au deschis focul. Multe buncăre și poziții de tragere inteligent camuflate a intrat în acțiune și primul val de pușcași marini a suferit pierderi devastatoare de la mitraliere. Pe lângă defensiva japoneză situată pe plajă, pușcașii marini au fost atacați de pe Muntele Suribachi din extremitatea sudică a
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
de pe Suribachi își deschidea ușile de oțel și trăgea, după care le închidea imediat pentru a împiedica replica forțelor americane. Unitățile americane au întâmpinat mari dificultăți în a distruge bateriile japoneze. Acțiunile americanilor au fost complicate și de faptul că buncărele erau legate la elaboratul sistem de tuneluri, astfel încât, odată eliberate cu aruncătoarele de flăcări sau cu grenade, ele puteau fi rapid reocupate de japonezii veniți prin tunel. Această tactică a produs multe victime în rândul pușcașilor marini, care treceau pe lângă
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
erau legate la elaboratul sistem de tuneluri, astfel încât, odată eliberate cu aruncătoarele de flăcări sau cu grenade, ele puteau fi rapid reocupate de japonezii veniți prin tunel. Această tactică a produs multe victime în rândul pușcașilor marini, care treceau pe lângă buncărele reocupate fără a se aștepta să fie atacați dinspre ele. Pușcașii marini au progresat încet, suferind de pe urma focului de mitralieră și de artilerie. Datorită sosirii unităților blindate și faptului că unitățile aeriene și navale au continuat să bombardeze puternic Suribachi
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
electricității în Centrala Tejo. Transportul de cărbune pentru circuitul de alimentare a boilerelor, era realizat cu ajutorul unor vagonete manevrate manual de la grămezile de cărbune și până la sită și concasor. După aceea treceau prin ascensoarele pentru cărbune care îl ridicau până la buncărele malaxoare, care stocau diverse tipuri de cărbune oferind o combinație echilibrată pentru o bună ardere în cazan. Deja amestecat, cărbunele era urcat de alt sistem de ascensoare până pe banda de distribuție a cărbunelui, amplasată în partea de sus a clădirii
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
exterior prin coșurile de fum; dar înainte de aceasta, căldura din fum era reutilizată pentru a întreține flăcările, iar fumul era filtrat pentru reducerea emisiilor. Ultimul circuit, corespunzător cu cenușa, este situat sub cazan.În fiecare dintre ele există trei depozite (buncăre) în formă de piramide inversate destinate pentru recuperarea cărbunelui nears, semi-ars și a cenușii de la cărbune. Depozitul situat sub tuburile de cădere, adică, la începutul bandei rulante de fier, culegea bucățile de cărbune care cădeau afară de pe bandă în momentul
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]