2,232 matches
-
preț de câteva clipe, după care îmi mut privirea asupra fiecăruia dintre partenerii seniori. Am fost un avocat bun, spun cu glas tremurător. Am făcut treabă bună. Și o știți cu toții. Însă voi m-ați șters pur și simplu cu buretele ca și cum nici n-aș fi fost. Înghit cu greu nodul din gât. Foarte bine, e pierderea voastră. În liniștea absolută din încăpere, îmi pun tava cu eclere jos pe o masă din apropiere și ies valvârtej. În clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
numele iscălit În partea de jos. Jack. Simt un cuțit drept În inimă. După tot ce mi-a făcut, crede că e destul să-mi trimită un amărît de buchet de flori și gata, eu am să șterg totul cu buretele ? OK, bine, un buchet de flori uriaș și scump. Dar n-are nici cea mai mică importanță. — Nu le vreau, mulțumesc, zic, Înălțîndu-mi bărbia. — Nu le vreți ? Curierul mă privește perplex. Nu. Spuneți-i persoanei care mi le-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o Învăț cum să aleagă un pepene galben mirosindu‑l la codiță, dar, evident, ea n‑ar fi consimțit să facă un gest care nu cadra cu o exponentă a frumuseții și delicateții. Cumpăra pâine și cornuri, detergent pentru vase, bureți de sârmă pentru oale. Articole de băcănie În valoare de câteva sute de dolari erau ambalate În cutii de carton. După ce făcea cumpărăturile, Vela nu se Întorcea acasă, ci pleca la universitate cu mașina. Eu preluam cumpărăturile livrate la domiciliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
care se fâțâie În sus și În jos, În niște papuci de pâslă. E vecinul meu. Locuința lui se deschide la capătul camerei mele, dar el nu mă ia niciodată În seamă. Are o barbă rară, un nas ca un burete de plastic pentru frecat fundul oalelor, și poartă o beretă. E musai să fie artist. Dar trăsăturile feței lui mi se par total lipsite de interes. După un timp, Îmi aduc aminte că Îl văzusem la televizor. Era un artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ridică vocea și gesticulă, atingând lampa din tavan cu dosul palmei. Becul se sparse cu zgomot și împroșcă fragmente de sticlă în toate părțile. Margareta izbucni în plâns. Samuel se așeză pe canapea, departe de ea, sprijinindu-și ceafa de buretele tare. Privi toate obiectele care fuseseră îngrămădite aici, în mijlocul sufrageriei, unde pereții văruiți se uscaseră și răspândeau un aer răcoros.Un covor și o carpetă făcute sul, deasupra biroului învelit în plastic, te duceau cu gândul la niște viermi leneși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pușcă, 2354 de gloanțe. Iar dacă mă uit la tablă și văd că nu e cretă, ceva din bucuria de odinioară a planificării pune iar stăpânire pe mine. O tablă trebuie să aibă o cretă într-un colț și un burete oarecum umezit în celălalt. Timp de trei luni de la dispariția Cristinei, eu am adus cretă și am șters conștiincios tabla, spre hazul elevilor. Dar m-am scăpat. Nu e vina mea, m-am scăpat pur și simplu, se mai întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu o salopetă murdară de ulei de motor și avea pe cap o șapcă verde cu NIKE. Avea bocanci negri și un pulover albastru. A pufnit spre mine și mi s-a părut că mormăie o înjurătură. - Și udă și buretele, am adăugat destul de enervat. Rușine să-mi fie, îmi ziceam, rușine. Oare nu învățasem nimic din lecția Cristinei? Așa sunt oamenii, nu învață nimic din propriile lor greșeli, dar dacă admitem că eu nu am greșit cu nimic, atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
În plus, l-au prins pe pedofil săptămâna trecută la Feldioara, lângă Cernavodă, și, chiar dacă nu l-ar fi prins, Victor era oricum un haldău, mult mai înalt decât mine. Asta a fost tot. Victor s-a dus să ude buretele și să aducă niște cretă și s-a întors după trei minute. În noaptea aceea am dormit foarte bine. Tot n-o găsiseră pe Cristina, dar nici nu mă mai gândeam la ea. De bucurie că fusesem lăsați în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la școală cu trei reviste de integrame și rezolvam, în medie, cam opt careuri pe oră. La sfârșitul zilei, le aruncam la gunoi și cumpăram altele. Fiindcă timp de o săptămână, nu știu de ce, cretă a existat din belșug și buretele era răcoros și umed, n-am mai cerut nimănui nimic, și nici eu nu am mai făcut ture până la cutia albastră din cancelarie. Așa că tot pe Victor l-am trimis odată, în vreme ce ștergeam tabla și voiam să le dau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Strângeri de mâini, activitate febrilă în timpul nopții. Dimineața totul arăta ca mai înainte, doar eu și directorul ne-am făcut cu ochiul. O lună - nimic. Ba îl trimiteam pe Vasile, ba pe Iolanda, ba pe Ioncsi, îi trimiteam să ude buretele și să aducă cretă și nu se întâmpla nimic. Le spuneam să aducă întâi cretă, pe urmă, dacă tot erau acolo, să ude buretele și să se întoarcă. Folclorul copiilor începuse deja să lucreze, se înfiorau când ieșeau pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nimic. Ba îl trimiteam pe Vasile, ba pe Iolanda, ba pe Ioncsi, îi trimiteam să ude buretele și să aducă cretă și nu se întâmpla nimic. Le spuneam să aducă întâi cretă, pe urmă, dacă tot erau acolo, să ude buretele și să se întoarcă. Folclorul copiilor începuse deja să lucreze, se înfiorau când ieșeau pe ușă, iar clasa nu mai chicotea în ore. Pe mine mă priveau ca pe un căpcăun. Se apropia vacanța, încă nu se întâmplase nimic concret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am văzut nici până în ziua de azi. Ei bine, într-o noapte când băusem un bitter și mă durea stomacul, mi-am dat seama care era poanta. Îi trimisesem după cretă, e adevărat, dar apoi îi pusesem să ude și buretele. Nu trebuia să-i mai pun să ude buretele. A doua zi mi-am verificat ipoteza cu succes. Asta a fost tot. Paulică s-a dus după cretă și nu s-a mai întors. U-BOOT KM 103 Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
într-o noapte când băusem un bitter și mă durea stomacul, mi-am dat seama care era poanta. Îi trimisesem după cretă, e adevărat, dar apoi îi pusesem să ude și buretele. Nu trebuia să-i mai pun să ude buretele. A doua zi mi-am verificat ipoteza cu succes. Asta a fost tot. Paulică s-a dus după cretă și nu s-a mai întors. U-BOOT KM 103 Se pare că submarinul KM 103 a eșuat pe 17 octombrie 1944
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o iert. În fond, și eu mă cuibărisem din răzbunare la domnișoara Kreuz. Însă freamătul acela dinăuntru mă înviora și mă devora, era o plăcere care răscumpăra toată viața mea plicticoasă. Îmi doream, mai mult ca orice, să șterg cu buretele cea mai mică amintire a invitaților din seara de la Mintzi. Pânda morții lor a devenit astfel o pasiune. Cercetările m-au făcut să descopăr cu bucurie că Mintzi era de cincisprezece ani îngropată la Heidelberg. Domnișoara Kreuz, decedată sub numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
l arunce grăbită lui Hugo. —Of, e dezgustător! Tocmai și-a șters nasul ăla jegos și plin de muci pe mâneca mea. Ia-l! Repede! Amanda a fugit la chiuvetă și a început, agitată, să frece murdăria cu unul din bureții copilului. — Nu-și dă seama că asta e făcută din crêpe de Chine? a mârâit ea. Când s-a auzit soneria, Amanda a fugit de la chiuvetă, înșfăcându-l, din nou, pe Theo. Rupt de lângă taică-su, copilul a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Theo s-a oprit din jocul cu inelele și a ridicat privirea către ea. Fețișoara copilului căpătase o expresie solemnă, iar ochii, o privire gravă. Hugo s-a uitat la el îngrijorat. Copilul acumula toată tensiunea din atmosferă ca un burete. A doua zi, un copil amărât de la Chicklets avea să sufere consecințele. Amanda l-a fixat pe Hugo. —Arăți ca dracu’, a observat ea cu franchețe. Hugo începuse să se obișnuiască cu genul ăsta de remarci. Probabil pentru că în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
loveau capota, un Land Rover negru staționa lângă bordură... 3 Bun, și dacă staționează o mașină peste drum de casa mea, într-o după amiază ploioasă parșivă în care te pătrunde umezeala și semeni al dracului de tare cu un burete, asta înseamnă neapărat că poate fi la volanul ei, pe canapelele ei de piele, interlopul acela care are pe mână tatuajul cu Celine Dion și care obișnuiește să-și introducă adversarii în tocătorul de mare capacitate? Când îmi va apărea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ploioasă avantajele ei. Un ceai fierbinte, de pildă. Click. Bum! Și Vecinul acela curios a devenit, instantaneu, o simplă amintire pentru partenerii de bridge ai domniei sale... Sau nici măcar atât, pentru că (nicio noutate, de acum) uitarea este, pur și simplu, un burete hulpav care șterge, repejor, toate urmele... * Scriitorul văzu fuiorul de fum negru și fu în stare să bage și mâna în foc (în astfel de momente, chiar era o expresie la locul ei, nu?) că auzise o bufnitură serioasă. Trăi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o întâmplare ieșită din comun. Da, și o reacțiune pentru fiecare acțiune. În teorie, există Iad și există Rai. Practic, nu știm nimic cu ceritudine. Nu înțelegi că viața ta de până acum s-a terminat. Lucia trebuie ștearsă cu buretele din gânduri. Și Magicianul la fel. Grăbește-te, astfel de moment de luciditate sunt rare. Fugi către casă, cât mai poți. Și nu uita - laptopul, geamantanul, banii, Lucia... Laptopul, geamantanul, banii, Lucia. Țâșni de pe gărduleț și începu să alerge, din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din acel saxofon. Nu putea să se gândească la o muzică oferită de niște boxe, indiferent de fidelitatea lor sau de firma producătoare. Nu. Saxofonul era esențial. Saxofonistul putea fi eliminat extrem de ușor din scenariu (în consecință, bărbatul scoase un burete din propriile gânduri, șterse personajul, fără regrete, iar pe scenă continuă să se miște, într-o parte și în alta, doar saxofonul, ca într-un film abstract sau absurd sau...), însă instrumentul nu. Ar fi fost o... blasfemie? Substantiv pretențios
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
zis nici un cuvânt, Însă am văzut cum, pe obraji, au Început să-i alunece lacrimile. În cursul acelei zile, ca să Întrebuințăm puținele merinde, pe care le mai aveam, surorile mele au mers pe deal, prin pădure, de-au cules ceva bureți. Când aceștia Încă mai fierbeau, Înnebunit de foame, am luat câțiva și i-am mâncat cu sare. S-a Înnoptat, am intrat În pat și am Început să halucinez. De la picioare, urcând la genunchi, apoi sus, până la coapse, Îmi simțeam
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
aveam senzația că sunt paralizat. Ai mei nu știau ce să-mi facă. Mi-au dat laptele, care se mai afla În casă, apoi au mers la vecini și-au mai cerut lapte, dându-și seama că mă otrăvisem cu bureții pe care-i mâncasem. Gelu, venit de la București pentru câteva zile, Îmi făcea Încontinuu respirație, măsurându-mi corpul și picioarele, care se răceau din ce În ce mai tare. Mă vedeam pe jumătate pește, eram ca sloiul și amorțeala Înainta către inimă. A fost
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
așa aveam impresia, se lipise de mine pentru a mă transpune în cuvinte. ea patch, eu patch, totul fusese o poveste între două patch-uri. Pe la ora trei noaptea, cînd am terminat de citit romanul, m-am simțit stors ca un burete, aruncat la coș ca o hîrtie motolită, expulzat din viața ei ca un simplu obiect utilitar consumat. Și mai dureros era sentimentul de pierdere a intimității, aveam impresia că sute, mii, zeci de mii de oameni știau acum totul despre
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ăsta? - O sută de mii de tone, răspunse Pinky, fără să clipească. - Puțin... Mult prea puțin... Habar n-aveți voi ce de secrete se ascund sub expresia batjocorită de "Pagubă în ciuperci"... Adevăratele daruri duhovnicești sânt hribiile, mânătărcile, ghebele și bureții puturoși. Trebuie să ne ferim, mai ales, de ciuperca albă de pădure. Russula emetica, uite așa, îți dă cu piciorul la mântuire. ...Oricum (îi ordonă, după o vreme, Sfântul Părinte, probabil Secund), voi întorceți-vă acasă, rebateți rapoartele, reanalizați situațiile, umflați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
intui corect că într-o țară cu ioc presă și televiziune, lăsată doar la discreția zvonurilor, Bucureștiul, la ora aceea, mai avea o țâră și avea să explodeze sub noutatea istoriei cu Raicopol. Plictisit, orașul sugea asemenea istorioare ca un burete. Probabil că, prin regula amănuntului adăugat, pe alocuri, se ajunsese deja la varianta cu o echipă de parașutiști pachistanezi ce-și găsise adăpostul prin subteranele metroului și care, deschizând chepenguri secrete, puteau debarca oricând în locuința fiecăruia dintre noi. Populația
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]