2,586 matches
-
Manifestul Partidului Comunist), pe care le traduce, sunt un fel de corolar al acestei orientări doctrinare cu o urzeală totuși eclectică. Dar în epocă au avut ecou mai ales campaniile lui N. (secondat de ceilalți redactori ai „Contemporanului”) împotriva instituțiilor burgheze (școala, armata, familia ș.a.) ori împotriva „monstruozităților” descoperite în manuale școlare și în cursuri universitare. Deseori și aici, atitudinea suficientă, exagerarea criticii, asociate cu stilul rău dau unei acțiuni salutare, cel puțin ca intenție, aerul unei răfuieli. Preocupat, ca profesor
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
abuzurilor comise de vremelnicii ocupanți în timpul primului război mondial. Pledoaria în favoarea „puilor de cuc” nu e susținută scenic, personajele nu au consistență, iar deznodământul se bizuie pe un artificiu facil: o încurcătură de rețete farmaceutice. Pe aceeași linie a dramei burgheze în proză, Fata lui Loth arată o construcție mai elaborată. Intriga se axează pe un caz judiciar - crima comisă de o tânără, victima fiind tatăl vitreg care, cu complicitatea mamei, îi speculase afecțiunea pentru a profita de averea ei. Piesa
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
istoria artei. La ziarul „Lumea nouă”, în ianuarie 1896, își începe activitatea literară și publicistică, fiind aici, din 1898, redactor. Susține campania de presă împotriva bătăii în armată, demască „barbariile din portul Brăila”, acuză, în spiritul estetului John Ruskin, civilizația burgheză de distrugerea armoniei naturale și a frumosului la sat (Fum și praf, Iad și rai). Îndepărtându-se de mișcarea socialistă în momentul de dezorganizare și derută al anilor 1898-1899, însingurat, se îndreaptă spre simbolism, în care vede o răzvrătire superioară
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
de relația exclusivistă (latent complex al lui Oedip) pe care încearcă să i-o inculce mama posesivă, insidios tiranică. Personajele reprezentative din mai toate prozele alcătuiesc o mică galerie de inadaptabili, oameni solitari și care detestă existența cotidiană banală și burgheză, „mahalaua” morală, din care vor să evadeze. Romancierul e un fin analist al acestor procese de eliberare și rearmonizare, după cum e și un bun observator al periferiei, cu lumea și limbajul ei. El excelează în introspecția stărilor în care insul
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
din tușe călinesciene biografia poetului înrudit cu autorul tezei prin marginalitate socială dublată de concentrarea exclusivă asupra creației, degajează apoi la nivelul fiecărui volum elementele esențiale ale viziunii poetice, de la punctul de pornire simbolist până la renunțarea la artificiu din Stanțe burgheze, insistându-se asupra apropierii de Mihai Eminescu sau Al. Macedonski, de Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé și, în sfârșit, pune în lumină calitățile prozei bacoviene - apreciată de estet -, cum ar fi gustul pentru senzațiile rare și reverii, pentru armoniile muzicale
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
persoana a treia, foarte puțin deosebit de romanele precedente, și exploatează evident elemente autobiografice din perioada celui de-al doilea război mondial, când O. a trăit în București. Intriga, având în centru aceleași personaje dizarmonice, neconcordante, surprinde implicit aspecte de viață burgheză, mic burgheză și mai ales de boemă (artiști, jurnaliști) bucureșteană, pe fundalul social alterat de război. Un roman propriu-zis, cel puțin în prima parte, este Acele lucruri mari (1973), deși sâmburele epic pare a fi tot de proveniență autobiografică. În timpul
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
pot induce în eroare, ci ideologiei, prejudecăților colective ce se sprijină pe unele evidențe empirice, dar tendențios interpretate. Tom Burns (1970) oferă un exemplu clardin acest punct de vedere. Teoria sărăciei, curentă la începutul secolului în Anglia, parte a ideologiei burgheze tradiționale, afirmă că aceasta este cauzată de deficiențe personale, morale, caracteriale. Rowntree a întreprins cercetări amănunțite timp de câțiva ani și a demonstrat că marea majoritate a familiilor din Anglia care trăiau în sărăcie nu trăiau astfel din cauza unor caracteristici
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în parte. Lucrarea lui Engels Situația clasei muncitoare din Anglia reprezintă un exemplu clasic de asemenea analiză; ea scoate în evidență impactul organizării capitaliste, a poziției proletariatului în societatea capitalistă asupra atitudinii acestei clase față de statul, dreptul și moralitatea societății burgheze. Putem înțelege în acest moment mai bine o anumită particularitate a organizării sociologiei ca disciplină științifică. În cadrul acestei discipline se pot distinge mai multe nuclee de organizare teoretică. Există, pe de o parte, teorii abstracte ale diferitelor fenomene sociale importante
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un mod de organizare sugerează faptul că incertitudinea asupra respectivului mod de organizare este distructivă, paralizantă; utilizând însă aceeași incertitudine, vor căuta să prezinte într-o manieră negativă modurile de organizare alternative. Anticomunismul, de exemplu, este utilizat frecvent de către ideologia burgheză ca o modalitate de apărare a statu-quo-ului. Conform acestei ideologii, orice alternativă de organizare socialistă a societății înseamnă „totalitarism”, ineficientă economică, rigiditate birocratică, expansionism. Pentru a învinge aceste tipuri de rezistență la utilizarea cunoștințelor științifice este necesară atât o cunoaștere
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
veți vedea din argumentele prezentate în capitolele următoare, explicația pe care o oferă științele generalului este relativ diferită de explicația constituită în științele obiectelor individuale. Ultima nu poate fi derivată în mod complet din prima. De exemplu, din explicația revoluțiilor burgheze nu poate fi derivată, decât între anumite limite, explicația Revoluției Franceze. Biologia generală nu poate da o explicație apariției vieții pe Pământ. Acest eveniment individual trebuie explicat prin elaborarea unei teorii explicative speciale, relevantă numai pentru apariția vieții pe Pământ
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
constituie, dincolo de intențiile explicite, o selecție și o prelucrare a informațiilor despre realitate, realizate prin prisma instituțiilor dominante. Istoria feudală nu a fost scrisă de țărani, ci de nobili, după cum istoria antică nu a fost scrisă de sclavi. Istoria societății burgheze, scrisă în manieră burgheză, este diferită de istoria aceleiași societăți, scrisă însă din punctul de vedere al clasei muncitoare. Pentru a exemplifica importanța acordată istoriei ca instrument ideologic, voi utiliza cazul practicii istoriei din Imperiul Incas (Vansina, 1965). Patru tipuri
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o selecție și o prelucrare a informațiilor despre realitate, realizate prin prisma instituțiilor dominante. Istoria feudală nu a fost scrisă de țărani, ci de nobili, după cum istoria antică nu a fost scrisă de sclavi. Istoria societății burgheze, scrisă în manieră burgheză, este diferită de istoria aceleiași societăți, scrisă însă din punctul de vedere al clasei muncitoare. Pentru a exemplifica importanța acordată istoriei ca instrument ideologic, voi utiliza cazul practicii istoriei din Imperiul Incas (Vansina, 1965). Patru tipuri de istorii erau elaborate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
întreaga viață socială, schimbând treptat condițiile sale obiective. c) Evenimentele colective, produse ale interacțiunii unei mase mari de oameni și care nu reprezintă neapărat un efort comun, coordonat spre realizarea unui scop, ci mai mult efectul neașteptat al interacțiunii. Revoluțiile burgheze reprezintă cel mai bun exemplu. Cum am putea explica în mod comprehensiv Revoluția Franceză? Evoluția ei a fost foarte diferită de intențiile fiecărui participant în parte. Există mai de grabă o „logică” ascunsă a revoluției care scapă fiecărui participant. Dacă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
continuă, cumulativă, având un sens fundamental pozitivpentru om. Antichitatea, de exemplu, nu se putea aștepta la o dezvoltare tehnico-economică semnificativă în viitor. Viitorul putea fi asociat doar cu, eventual, acumularea în alte sfere, ca arta, filosofia, morala. În cazul societăților burgheze,fundate structural pe o economie de tip industrial dinamică, locul utopiei, ca formă de organizare socială mai bună, posibilă, dar nu și necesară, îl ia evoluția progresivă, economică a omenirii, ca un proces necesar. Începe să se petreacă o deplasare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în sensul fie al unei distribuții egale, complet democratice, fie al unei distribuții inegale, dar în favoarea altor clase decât burghezia. O asemenea schimbare în sistemul politic ar iniția un proces de schimbare socială structurală. Teza cu privire la caracterul limitat al democrației burgheze, din acest punct de vedere, este o teză al cărei adevăr este derivat din însăși teoria formațiunii sociale capitaliste. Ea nu este o teză deschisă, în ea însăși, verificării empirice particulare. Infirmarea ei empirică ar atrage după sine infirmarea întregii
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care, după câte se știe, a însoțit aproape constant dezvoltarea omenirii de la începuturile sale. Tipul de organizare socială conferă totuși profilul particular al familiei dintr-o epocă sau alta. În acest sens se vorbește despre familia feudală sau despre familia burgheză. Tipul general al relațiilor sociale se răsfrânge asupra relațiilor de familie. Pe scurt, acesta este modelul teoretic explicativ elaborat de Marx. El cuprinde așadar enumerate principalele elemente componente ale societății, punctându-se totodată relațiile fundamentale de interdependență. Atunci când se vorbește
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dintre absolvenții acestor cursuri neafirmându-se sociologi specialiști, recunoscuți de comunitatea științifică. Constantin Schifirneț: Depinde despre ce perioadă vorbim. În perioada obsedantului deceniu, deci În anii ’50, s-a produs o ruptură totală, atât timp cât sociologia a fost considerată o știință burgheză, prin urmare ilegitimă În spațiul public comunist. Practic, toți sociologii semnificativi erau supuși interdicției și straniu este că Împotrivirea venea de la un fost student și membru al echipelor studențești conduse de D. Gusti, Miron Constantinescu. Tot el Însă, după 1965
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
aspirații mesianice. Din experiența practică a doctrinei filosofico-economice și politice, noi cunoaștem toate secvențele ca subiecți participanți direcți la acest experiment social, de proporții zonale, În timpul căreia sociologiei i s-a interzis dreptul la exprimare sub etichetarea ei ca „pseudoștiință burgheză”. În concluzie, nu este de competența sociologiei, ci a altor științe social-umaniste de a studia și acest capitol al științelor sociale și al practicii social-istorice. Așteptăm deci cu interes studiile de istorie a economiei, filosofiei, politologiei, propagandei etc., pe care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dat seama că sociologia e aliatul lor natural În găsirea soluțiilor realiste și fiabile la problematica societății românești actuale. Din nefericire pentru noi, prea multe persoane aflate În funcții de decizie sunt convinse și azi că sociologia este o „pseudoștiință burgheză” și prea lipsită de interes științific să mai corijeze acest nefericit slogan stalinist care le-a fost „injectat” În timpul școlarizării. Acest aspect explică paradoxul: oameni fără o cultură socială sistematică fac reforma socială a structurilor societății românești! Reluarea/reinventarea/redefinirea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
asupra sociologiei românești În diferitele sale etape (perioada antebelică, comunistă și de tranziție postcomunistă): direcții de manifestare, intensitate a impactului etc. Maria Larionescu: Spectrul marxismului s-a resimțit Îndeosebi prin ,,critica de delimitare și respingere” (C. Zamfir) a teoriilor sociologice burgheze. A existat și un efect pervers al acestei critici, constând Într-o inițiere - e drept, limitată, trunchiată - a publicului român În teoriile sociologice nemarxiste. Este semnificativ faptul că, În plină epocă antisociologică, cititorii români au putut afla din lucrarea Stelei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
vârf În 1951, treptat slăbind apoi În intensitate spre sfârșitul anilor ’50 (Costea, Larionescu, Ungureanu, 1983, 92). Chiar la debutul regimului comunist, sociologia românească a fost „băgată la Închisoare” prin mulți dintre reprezentanții săi remarcabili, fiind oficial excomunicată ca „știință burgheză”. Mulți sociologi au fost arestați sau dați afară din sistemul universitar și din cercetare. Publicațiile sociologice au fost sistate. Lucrările elaborate În stil sociologic nu au mai fost publicate. Din 1948 până la sfârșitul anilor ’50 s-au publicat puține lucrări
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ani de la Revoluție, sociologia nu a fost introdusă decât marginal În licee și menținută doar marginal În facultățile cu alt profil decât cel sociologic. Formarea universitară de sociologi a fost desființată. Ipoteza 1: Deși sociologia a fost „excomunicată” ca știință burgheză până la mijlocul anilor ’60, ea a continuat să funcționeze „În ilegalitate” Încă În perioada grea a anilor ’50. Sociologi de marcă din Școala de la București care au supraviețuit valului de teroare comunistă (H.H. Stahl, Traian Herseni, Xenia Costa-Foru, Lucia Apolzan
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Sovietică. Încă de la Începutul anilor ’60 În România a Început un proces de deschidere politică și ideologică. Sociologia era Încă un tabu. La sfârșitul acestei perioade sociologia Începe să fie menționată mai degrabă sub forma nevoii de detașare de „sociologia burgheză”. Semnificativ este Însă faptul că Începe să se facă o diferențiere Între sociologie, care pare a nu mai fi taxată global ca „știință burgheză”, și „sociologia burgheză”. În această perioadă sunt paradigmatice două cărți: Gall Erno, Sociologia burgheză În România
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
acestei perioade sociologia Începe să fie menționată mai degrabă sub forma nevoii de detașare de „sociologia burgheză”. Semnificativ este Însă faptul că Începe să se facă o diferențiere Între sociologie, care pare a nu mai fi taxată global ca „știință burgheză”, și „sociologia burgheză”. În această perioadă sunt paradigmatice două cărți: Gall Erno, Sociologia burgheză În România. Studii critice (1958), și Stela Cernea, Sociologia burgheză contemporană și problema claselor (1962). Numărul publicațiilor cu profil social, unele chiar sociologice, crește rapid de la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Începe să fie menționată mai degrabă sub forma nevoii de detașare de „sociologia burgheză”. Semnificativ este Însă faptul că Începe să se facă o diferențiere Între sociologie, care pare a nu mai fi taxată global ca „știință burgheză”, și „sociologia burgheză”. În această perioadă sunt paradigmatice două cărți: Gall Erno, Sociologia burgheză În România. Studii critice (1958), și Stela Cernea, Sociologia burgheză contemporană și problema claselor (1962). Numărul publicațiilor cu profil social, unele chiar sociologice, crește rapid de la o medie de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]