2,949 matches
-
Acasa > Poeme > Constiinta > GOLGOTĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Golgotă aspră mă aruncă-n vale, Cerșindu-mi neputința ca pe-un ban. La fel cum buruienile prăvale, Din roadele crescute într-un lan. Mă-nalț din nou și iar pornesc pe cale, Cu spor de grijă, drumul să îl țin. Dar ca prin farmec, piedici infernale, Mă trag în jos, spre cel mai aspru chin. Mă-ntreb
GOLGOTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372050_a_373379]
-
care o părăsise și cuminte aștepta porția ce i se cuvenea și mai ales că-i dovedise stăpânei că o merită, luptându-se pentru apărarea ei. Cuțu, cățelul cuminte al lui Bebe, se retrăsese și el în șanțul plin cu buruieni din partea cealaltă a drumului și se cuibărise în așteptarea stăpânului. Era un cățel de statură mică, o corcitură între o cățea obișnuită și un Foxterier, cu care cățeaua lor s-a împerecheat întâmplător, în vara când au venit în sat
PARTEA A PATRA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372061_a_373390]
-
său și porniră în tăcere spre casă. ...Locuința lor, o casă naționalizată, nu mare, dar confortabilă, situată într-o curte largă cu grădină, o primi cu răceală, tocmai bine pentru că afară era foarte cald. Aleea de la intrare era năpădită de buruieni. Pe alocuri, florile plantate de ea pe margini se sufocaseră și se ofiliseră de atâta arșită și lipsă de apă. Holul interior al casei părea neaerisit și praful acoperea toate obiectele expuse. Bucătăria, frumos mobilată, dar în care nu se
PARTEA A CINCIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372062_a_373391]
-
în păpurișul de pe marginea drumului, unde am stat până s-a terminat atacul. Pe timpul luptei coloana cu căruțele companiei nu s-a oprit, soldații ce mergeau alături de ele trăgeau din picioare și eu am rămas singur, ascuns în tufele de buruieni. Se făcuse liniște ca după furtună. Nu era prea întuneric, fiindcă apăruse luna. Pe marginea șanțului am văzut un soldat căzut. M-am apropiat de el, l-am mișcat și l-am întors, că era cu fața în jos, era
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
din simbolistica lui clasică. Pendula maiestuoasă a timpului e asimilată cu sirena, simbolul păgân al morții ca ispită blestemată. Cuvintele și sunetele naturale sunt lipsite de ecou, tăcerea zăvorăște timp și spațiu : Prispa azilului /o găsesc năpădită /de rugi și buruieni, uși blocate cu zăvoare obtuze, ferestre cenușii astupate cu pânze/dense de păianjeni zâmbitori /care rânjesc excentric. Dau să bat, dar nu am unde(Azil) . Poetul cade pradă întoarcerii în timp , o fugă inversă, o regresie malefică. Cronologia inversată, cronologie
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
Odarca Drăgan a avut două fete pe care le-a abandonat total și dintr-a doua pe Roman Patapievici, crescut în puful nomenclaturiștilor comuniști și așchia nu a sărit prea departe de trunchi sau, dialectic spus, din rădăcinile comuniste cresc buruieni comuniste. În paralel, ne întoarcem la Nicolae Breban, care în ultima clasă de liceu este exmatriculat fiind fiul unui dușman al clasei muncitoare decedat la canal. Pleacă la Oradea, unde își găsește o slujbă și termină liceul la fără frecvență
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
este o făptură creată de Cel de Sus. M-a uns la suflet dragostea lui pentru frumos și pentru înalte valori morale. Aș mai adăuga și un alt aspect și anume acela că îi plac nu numai florile, ci și buruienile, de unde i se trage un anume aspect, este uneori “buruienos la gură” cum obișnuiește să se “scuze” pentru limbajul lui uneori cu picanterii. N-aș vrea să închei fără să amintesc de pasiunea lui pentru pescuit, adevărat izvor de povestiri
OVIDIU CREANGĂ LA 90 DE ANI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344920_a_346249]
-
foarte scurt timp chemarea se repetă, pe o tonalitate superioară și cu-n început evident de iritare. Căpătând certitudinea că a auzit bine de prima dată, lui Petre îi pieri pentru moment pofta de țuică, se înfipse cu mâinile în buruienile crescute din abundență în apropierea gardului, rupse în grabă câteva mănunchiuri, le puse la subraț și porni în viteză spre casă. Răspunse abia când ajunse la poarta grădinii: - Ho, fă! Ce-i?... Ce țipi așa?... Vorbise pe un ton care
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
sfânt labirintul își redeschide centrul între aer și pământ strigă sufletul celulele îmbracă albastrul numai după ce sepia lasă ceața să se aștearnă pe ochiul otrăvit al monstrului în raze gândul alb fărâmă culoarele căutările continuă pe câmpul adevărului minciunile înfloresc buruieni într-o falsă primăvară orb murmur legănat de ape... păzește-mi Doamne răsuflarea când pânza bărcii prinde în țesătura ei Ochiul Tău sfânt... Referință Bibliografică: rugăciune în sepia / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 837, Anul III
RUGĂCIUNE ÎN SEPIA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345901_a_347230]
-
au dat o praștie. Am fost încântat la început, dar mai apoi am început să strâmb din nas, vroiam să merg și eu ca orice bărbat la vânătoare, mă săturasem să merg cu femeile să culeg fructe, ciuperci și alte buruieni nenorocite. Într-o zi l-am strigat pe tata „Baba!” (tată!) „Ce e, Juma?” m-a-ntrebat zâmbind, observase că eram îmbufnat, „Vreau să merg cu voi la vânătoare. M-am săturat să stau în sat și să trag cu praștia după
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
baltă, la vale, până ai să fii tu o... ,,cutare''- așa mi-a tot spus mie mamaie - ,,Până atunci, pe mine'', adică pe ea, ,,cine mai știe cât o fi bozul de mare?!'' - Ce e ăla boz? - Un fel de buruiană și sălbatică, și otrăvitoare. Bună de făcut cu ea doar focul, pe la noi, joi, înainte de Paști. La greci, uite că abia acum îmi dau seama, nu am văzut că s-ar fi întâmplat așa ceva! Tu? - Nu și nici nu știu
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
iubiți se legau veșnic prin sărut de mărțișor. Dar feciorul ( iar spun bunii) Nebunatic,cum apare, zice-se c-a vrut să-ncurce calea Sfintei Maici Fecioare, Care, plină de mânie pe feciorul cel pârdalnic, i-a dat chip de buruiană de iubit, numit năvalnic... Dar trecură vremi de-atuncea și povestea nu-i uitată, Dragostea-i și-acum puterea ce ne-aduce la olaltă, Iar pe feciorașu-acela ce dădea iama prin fete îl sărbătorim cu toții când e zi de Dragobete
POVESTE DE DRAGOBETE de LEONID IACOB în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346834_a_348163]
-
care trebuie să fie grija de căpătâi pentru cei ce dorm sub greutatea lespezilor lustruite, sub povara lanțurilor nichelate, încorsetați în adevărate cutii de beton, marmură și mozaic. De multe ori, lângă aceste morminte se aliniază altele pline de bălării, buruieni și de indiferența sau pasivitatea noastră. Creștinește este ca și mormintele vecine, chiar dacă nu aparțin familiei, să ne preocupe curățindu-le de buruieni, fiindcă responsabilii lor direcți au uitat de cei morți sau le neglijează cu intenție și vinovăție. Timp
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
-
de beton, marmură și mozaic. De multe ori, lângă aceste morminte se aliniază altele pline de bălării, buruieni și de indiferența sau pasivitatea noastră. Creștinește este ca și mormintele vecine, chiar dacă nu aparțin familiei, să ne preocupe curățindu-le de buruieni, fiindcă responsabilii lor direcți au uitat de cei morți sau le neglijează cu intenție și vinovăție. Timp de 40 de zile, după tradiție, arde la piciorul crucii candela iar mormântul se tămâiază (de una din rude ori de o persoană
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
-
de această ființă firavă numită copil, nu există decât manifestări de dragoste... dar “dragostea de mamă” nu poate fi înlocuită. Într-una dintre pildele sale, sclavul-filozof Eshop dădea cel mai elocvent exemplu despre ceea ce înseamnă dragostea de mamă. Întrebat, de ce buruiana de lângă gard, nemuncita și neudata, crește mai bine și mai viguros decât cea pe care o cultivăm și o îngrijim noi ? Eshop a dat următorul răspuns; Între cele două plante nu este decât o diferență de dragoste, aceea a unei
SUNT VINOVAT DOAR PENTRU PRIMĂVARĂ ... (FILE DE BIOGRAFIE 3) de MARIN BUNGET în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346978_a_348307]
-
care o cultivăm și o îngrijim noi ? Eshop a dat următorul răspuns; Între cele două plante nu este decât o diferență de dragoste, aceea a unei mame adevărate și cea a unei mame vitrege. Pământul este mamă pentru amândouă, pentru buruiană este mamă adevărată... iar pentru planta pe care i-am dat-o noi să o crească este mamă vitregă. Oricât de mult m-ar fi iubit cei în grija cărora am rămas, acest sentiment nu-mi mai putea fi oferit
SUNT VINOVAT DOAR PENTRU PRIMĂVARĂ ... (FILE DE BIOGRAFIE 3) de MARIN BUNGET în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346978_a_348307]
-
de iarbă care se vedeau pe sub prunii din coasta Piscului. Trebuia să fie curat terenul pentru a aduna, de pe jos, bruma de fructe rămase în urma grindinii căzute. „Când am să le scutur, trebuie să nu se amestece ale prune cu buruienile...” și pe frunte i se vedeau broboanele transpirației care îi cădeau în ochi, picături pe care le sufla când îi ajungeau pe buza superioară, și continua: „Dacă o vrea bunul Dumnezeu să fac o țuică bună, când am s-o
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
poeziei, o ingenuă creație proprie care tinde să definească, atât cât poate, sufletul ce a născut-o. Marius HRISCU a avut curajul necesar să provoace ochiul de Sfinx. În astfel de bătălii nu-ți trebuie armură, vestă antiglonț, săgeți otrăvite, buruieni halucinogene sau cai de lemn. Dacă ai ochi de Argus, lupta se poate desfășura în condiții optime, satisfăcătoare pe câmp ori în sală, în iatac sau în aula nu știu cărei universități, fie ea și APOLLONIA, unde slujim împreună. Aici totul este
DE LA ISTORIE LA POEZIE SAU CURAJUL DE A PROVOCA OCHIUL DE SFINX de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348382_a_349711]
-
înșelat cu toții: Căci speranțe, gânduri line Nu le pot fura nici hoții: Permanent le port la ,mine. Au năpădit Mi-au năpădit grădina spinii Într-un moment de relaxare. Chiorâș se uită toți vecinii La specii multe și bizare. Și buruieni de multe neamuri Promit o stranie recoltă; În permanență-mi râd la geamuri Prin comportarea lor involtă. Să mă revolt, să le distrug ? Căci simt adesea cum mă doare... Dar înflorită-au din belșug, Ca și durerile fac floare ! Adrian
PORT CU MINE; AU NĂPĂDIT de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345080_a_346409]
-
multă,batrânelele incepeau: -Dimonilor ce n-ați mai stat ? Murim de sete cu voi ,am zis ca veniti in graba da.... După amiază coboram în căruță la arie,ca să bată fasolea cu furcile.Aria era un loc drept curățată de buruieni ,unde se puneau nailoane ,preșuri pe care se așezau grămezi de fasole și dă-i bătaie cu furca.Boabele de fasole ieșeau una,câte una din păstaie. Luau cu furca grămada după ce terminau de bătut fasolea,iar noi copii verificam
COPIL DIN ALTE TIMPURI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376852_a_378181]
-
cu o bătaie cu apă un fel de paparudă ca să aducă ploaia.Astea erau munci ale câmpului,dar mai erau unele ale casei ,când nu mă lua la câmp aveam un soi de sarcini.Sarcini ca:aduci de trei ori buruiană la vițel ,trei sarcini de lemne,o traistă de frunze de bostan sau răsărită la rațe, trei rănduri de apă,fasolea sa fie fiartă și adio zi, venea noaptea . Cea mai grea dintre sarcini era adusul lemnelor de la pădure.Pădurea
COPIL DIN ALTE TIMPURI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376852_a_378181]
-
dea vaca de lanț sau vreo găleată în mână și să fiu nevoită să mă fac părtașă la cea mai plictisitoare ,, meserie” din lume, atunci, ca și acum, adunatul zarzărelor de pe jos, din iarba deasă sau de printre ștoflecii de buruieni cosite. Acum, nu m-am mai ferit. Am lăsat-o să treacă pe lângă mine și am privit lung în urma ei....curios, nici nu m-a băgat în seamă. Măi să fie!......și pornesc la drum mai departe..... , privind lung în
AMINTIRI I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376856_a_378185]
-
întâmplat așa? Atunci să vă explice autorii DEX-ului ce și cum. Castraveți pe la Buzău Îmi este greu să accept că unele cuvinte românești au originea din limba bulgară., așa cum consideră autorii: stejar (stezer), cloșca (klocika), horă (horo), busuioc (bosilek), buruiană (burjan), broboadă (podbratka), copaia (copania), coropișniță (konopistika), ș.a. Probabil că la un târg de Drăgaică, de pe la Buzău, or fi venit niște bulgari să vândă niscaiva castraveți. S-au minunat de ce-au văzut și au exclamat: bre valah, krasiva horo
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
cunoșteau bine rosturile și se înhămau la treabă cam odată cu al doilea cântat al cocoșilor, noi cei mici ne străduiam ca să ținem și noi pasul cu ei dar fără ca să-i încurcăm stându-le în cale așa că, după ce tocam iute buruiana culeasă de cu seară și uneori o mai amestecam cu ceva tărâțe pentru a le da un gust mai bun, ne grăbeam ca să deschidem ușile de la cotețe pentru a le da liber orătăniilor care astfel, conduse de cocoși dădeau imediat
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
pătruns în locul fostei păduri care acum nu mai era decât un fel de maidan plin cu buturugi și crăci aruncate în toate părțile înlocuind fără pic de milă răcoarea binefăcătoare pe care o știam cu o duhoare de putregai și buruieni care năpădiseră fericite pârloaga ce le fusese astfel oferită în mod nesperat iar odată ajuns în poiana de la livada de sus unde știam că se află renumita Fântână a Bârzei, locul cu apa cristalină jinduită de toți călătorii, mi s-
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]