1,697 matches
-
jocul călușarilor care se integra în cadrul unor rituri magico-mitice, medicale, apotropaice, tropaice, cathartice și războinice. Dansul ritualic cu cai solari apare și la alte popoare: la germani, Pferd-Ritters, la francezi, cheval jupon, sau la englezi, hobby horse.106 Datina arderii butucului în noaptea de Crăciun, răspândită aproape la toate popoarelor Europei, focurile care se fac în dimineața de Crăciun (la slavi și la români) și colacii de Crăciun, care imită forma soarelui, amintind de nimbul lui Mithra, pun în evidență cultul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a renaște într-un alt spațiu temporal, purificat de puterea sacrificiului: "Măi Crăciune, măi bătrâne, / Astăzi te-ngropăm pe tine. / Haidați toți, cu mic cu mare, / Să ducem Crăciunu-n vale, / Și să-l băgăm în produc, / Pă el să punem butuc. O Crăciune, o bătrâne, / Du-te de la noi cu bine; / Meri pă apa Sâmbetii / Și-napoi nu mai veni; C-a veni altu` Crăciun / Ș-a fi ca tine mai bun."116 "Îngropatul" reprezintă, de fapt, comuniunea existențială cu Apele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
toate felurile. Și acum fratele meu mijlociu, care locuiește în casa părintească, ține foarte mult la flori și de cele mai multe ori când plec de acasă iau și un buchet de flori din grădina noastră. Mai aveam în fața casei și un butuc de vie sălbatică care forma o boltă cu casa. Din strugurii lui ne înfruptam împreună cu păsările care nu plecau în țările calde, toamna târziu, când viile erau demult culese. În spatele casei aveam o curte mare care conținea cotețele de păsări
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
și șurile cu nutrețul pentru ele. In mijlocul curții aveam o fântână din care scoteam apă înainte de a se face canalizarea în curtea noastră. Apoi fântâna a fost folosită pentru a se ține alimente la rece, înainte de a avea frigider. Butucul de vie sălbatică și fântâna care acum este nefolosită există în curtea casei noastre ca și atunci în urmă cu 60 de ani. În fundul curții, aveam doi nuci bătrâni, imenși, în care nu am reușit în copilărie să mă urc
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
aproape 0,5ha ni s-au repartizat doar 8 rânduri de vie într-un lot mai mare, departe de oraș. Via fiind la distanță mare și deci nesupravegheată, după primii ani au dispărut spalierii. Mai apoi au fost tăiați și butucii de vie pentru a fi folosiți ca lemne de foc astfel că acum via a fost distrusă complet. Așa se distrug, prin voia oamenilor, cele mai mari bunuri ale pământului: pădurea, pomii și via. Tatăl meu era un anticomunist convins
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
era la lăsarea serii. Dacă se întâmpla să fie vreunul bolnav, să spună că nu poate sa iasă la lucru, iarnă fiind, pedeapsa era să stea culcat, în camașă și indispensabili, pe puntea de oțel a bacului până îl luau butuc de acolo și îl duceau jos... Mâncarea în lagărul de la Periprava era întotdeauna prea puțină. In general mâncarea era constituită din ciorbă cu 20-30 de boabe de arpacaș sau 10-15 boabe de fasole. Deținuții făceau haz de necaz uneori spunând
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
un țăran de pe hotară/ Și-o fac porșori, căpițe și jireji/ Din umbra cărora nu te mai vezi./ Apoi iau foc durerii să răsaie/ Pe tot cuprinsul zării vâlvătaie./ Acesta este jocul meu cu focul/ În care ține suferința locul/ Butucilor care ardeau pe ruguri/ Cu sfinți sub ai osândei grele juguri." Dar erosul este mai îndurerat și semeția face loc modestiei: Pe tot cuprinsul tău, eu niciodată/ În care stau întreagă n-o ocup./ Un scaun doar, o masă la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de volume publicate, culegerea "Echinox" adună ceea ce este mai reprezentativ în lirica lui. O reîntoarcere la anii tinereții și-ai jubilației apare în poemul "Câinele toamnei", unde îl descoperim pe Ion Barbu, care-l invocase pe Fox: Se aud gemând butucii la echinox,/ ciorchina tremură de îndoială./ Pe unde ești bătrână umbră,/ când masca toamnei dă în voi năvală". Sub semnul trecerii timpului, poetul evocă vatra părintească, ceasornicul, ritualul mesei de prânz: "Și numai târziu, altădată,/ umbrele luară aminte/ că la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
grâul de sămânță/ în camera cea mare adunat". Sentimentul iubirii pierdute și un întreg univers supus nunții se situează în afara harului, deși intuim frecvent influențe blagiene și argheziene: "și totul face dragoste sub ochii mei măriți/ cum se-mpreună-acum securea cu butucul" (imagine argheziană). Gheorghe Tomozei "Pasărea albastră",E. S. P. L. A., 1957; "Steaua polară", E. S. P. L. A.,1960; "Suav anapoda", E. P. L., 1962; "Vârsta sărutului", Editura Tineretului, 1963; "Noapte de echinox", E. P. L., 1964; "Poezii", ", E. P. L., 1965; "Patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mult discurs, poate și de prea mult patos, ajuns la manieră: Dar nu-i letopiseț să-i numere pe toți,/ și chiar de-ar fi, tu, pana mea, doar atâta poți,/ Te-nplânt în masă ca pe un topor într-un butuc/ și de altă treabă mai bună mă apuc." Prin lirica patriotică, Beniuc subliniază necesitatea ei în istoria poetică contemporană, dând un exemplu confraților, dar am fi dorit mai multă migală în realizarea versului și mai multă interpretare. Vremile de răscoale
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
indiferenței schopenhauriene. În lume există un principiu al răului și orice încercare de eliberare este inutilă: "E-atâta gol în sus încât tot ce se-ntâmplă/ jos, pe pământ, nu are un sens,/ nu clătina, savantule, râvnita tâmplă/ întinsă pe butucul văzduhului imens ("Plafon cu pâlnii"). Suferința poetului provine din nevoia de purificare. Pentru a ajunge să se purifice, Iov va trece prin suferință ("Iov era plin de guri"). Dialogul devine biblic, suferința este un har divin, cel sortit suferinței "este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
frumos, să se samene și să se răsădească numai vinerea. Cu busuioc de nouă ani se afumă grădinile în seara de Joii-mari, de vrei să alungi omizile. (Gh.F.C.) La horă, fetele poartă busuioc în sîn și în păr. (Gh.F.C.) 51 Butuc Cine sare de trei ori peste un butuc, înainte și înapoi, are noroc la păduri și livezi. Buză Cînd te mănîncă buzele, ai să săruți pe cineva. Cînd pe un sugaci îl mănîncă buzele, își va vedea visul cu ochii
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
numai vinerea. Cu busuioc de nouă ani se afumă grădinile în seara de Joii-mari, de vrei să alungi omizile. (Gh.F.C.) La horă, fetele poartă busuioc în sîn și în păr. (Gh.F.C.) 51 Butuc Cine sare de trei ori peste un butuc, înainte și înapoi, are noroc la păduri și livezi. Buză Cînd te mănîncă buzele, ai să săruți pe cineva. Cînd pe un sugaci îl mănîncă buzele, își va vedea visul cu ochii. Dacă i se bat cuiva amîndouă buzele, apoi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
stuf stupit - scuipat stupitul cucului - plantă stupuș - dop sucală - unealtă de tors sugiu - sugel, panarițiu Ș șfară - frînghie șip - sticlă șoimăni (a) - a șoimări; a desfigura șperlă - cenușă știmă - duh rău cu chip de femeie știubei - stup făcut dintr-un butuc găunos șuhărie - guturai șulumăndriță - salamandră T tabla - tavă tăciune - micoză la cereale tălpig - pedală la războiul de țesut tămîioară - toporaș, plantă tăvălitură - iarbă culcată teios - ațos, fibros tempestate - prognoză tigvă - țeastă; tivgă, tiugă, fruct de cucurbitacee folosit ca vas pentru
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
hai, fie, vino, dacă tot ai șansa să mă cunoști"!... Am intrat cu un pas stîngaci: știam că doar polițaii, securiștii, activiștii și cîrciumarii sînt serviți, în mod frecvent pe sub tejghea! Omul meu era bine dispus; mi-a arătat un butuc de măcelar de vreo 60 de cm. diametru, înalt cam de un metru. Și, mîngîindu-l, a susurat: "De-acuma-s cineva! Am butucul meu! AL MEU! L-am luat din banii mei, nu ai unității! Sînt mare, cu frumosul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cîrciumarii sînt serviți, în mod frecvent pe sub tejghea! Omul meu era bine dispus; mi-a arătat un butuc de măcelar de vreo 60 de cm. diametru, înalt cam de un metru. Și, mîngîindu-l, a susurat: "De-acuma-s cineva! Am butucul meu! AL MEU! L-am luat din banii mei, nu ai unității! Sînt mare, cu frumosul meu butuc!"... Și și-a culcat capul pe el, sorbindu-i, cu nările fremătînde, tainicele arome... Sincer să fiu, nu înțelegeam prea bine importanța
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de măcelar de vreo 60 de cm. diametru, înalt cam de un metru. Și, mîngîindu-l, a susurat: "De-acuma-s cineva! Am butucul meu! AL MEU! L-am luat din banii mei, nu ai unității! Sînt mare, cu frumosul meu butuc!"... Și și-a culcat capul pe el, sorbindu-i, cu nările fremătînde, tainicele arome... Sincer să fiu, nu înțelegeam prea bine importanța social-economică a butucului în viața fostului critic literar; probabil însă că datorită lui putea tăia carne mai multă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
MEU! L-am luat din banii mei, nu ai unității! Sînt mare, cu frumosul meu butuc!"... Și și-a culcat capul pe el, sorbindu-i, cu nările fremătînde, tainicele arome... Sincer să fiu, nu înțelegeam prea bine importanța social-economică a butucului în viața fostului critic literar; probabil însă că datorită lui putea tăia carne mai multă și, deci, vinde de trei-patru ori mai mult; fapt, într-adevăr, plin de semnificații, dacă ne amintim că atunci, prin '80-'85 produsul se dădea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
L-am întrebat pe un alt măcelar ce-i cu el. Jumătate rău, jumătate ironic, carmangiul mi-a șuierat: "Nu te sfătuiesc să mai întrebi de acela!"... Apoi, tacticos, a început să taie cotlete cu o bardă ascuțită, vai!, pe butucul... colegului meu de cenacluri & tabere literare școlare. Am dedus că A.I. fusese arestat; ori avea necazuri de alt gen. Mă rog, viața literară-i fleac pe lîngă jungla celor cu bani, a celor care aveau puterea, prin carne, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
situația. Atunci, comisul Ioniță i-a răspuns: "Eu vorba nu mi-o iau înapoi. Iapa-i peste drum!" Comisul Ioniță de la Drăgănești "era un om nalt, cărunt, cu fața uscată și adânc brăzdată", interiorizat, care povestea frumos celor adunați "pe butuci și pe proțapurile carălor". Calul cel roib al comisului era "moștenire din iapa lui Vodă". Confuzia planurilor temporale transferă personajele în mit, în această istorisire cu caracter anecdotic. În narațiune sunt și note lirice, la confluența dintre sentimentul statorniciei lucrurilor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
apoi cu harapnicul peste ochi și peste tot corpul, a fost ținut toată noaptea în gerul Bobotezei "cu capul vârât într-un gard, cu gâtul strâns între nuiele", apoi l-au dus într-un bordei, i-au pus picioarele în butuc și au presărat pe jăratic ardei pisat. După ce a scăpat de cazne, acesta s-a retras în munți și s-a făcut cioban. Povestindu-i întâmplarea haiducului Vasile cel Mare, acesta a pus la cale răzbunarea, la biserică, după ce-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mac de una de nisip mărunțel, cu ajutorul furnicilor, apoi trebuie să o păzească pe fata împăratului Roșu. Astfel, amenințările de tipul: iar de nu, ce-i păți cu nime nu-i împărți curg. La miezul nopții fetișoara împăratului le trage butucul, se transformă într-o pasăre măiastră și zboară ca săgeata pe lângă ceilalți și se ascunde după o stâncă într-un vârf de munte, apoi tocmai după lună; Ochilă o vede, Păsări-Lăți-Lungilă se întinde și o ia. Când reînnoiesc cererea de
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
reprezentațiilor de teatru ca terapie psihiatrică, dar mai ales al ideii estetice probate prin operă, precum că bunele sentimente nu fac literatură, a rostit poate cea mai emoționantă invectivă împotriva bătrâneții: Și iată că bătrânețea mă frânge în două. Devin butuc lovit de secure, eu care eram securea" (...) Bătrânețea este o infamie contrară drepturilor omului și ale cetățeanului, o respingătoare himeră de care știința ne va scăpa într-o zi, tot așa cum eu am scăpat-o pe Juliette de imbecilitatea sexului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unei noi lumi, literatura poate să devină o piedică: "Urăsc uneori literatura, așa cum un podgorean ar putea urî vinul pentru insolența de a se socoti mesagerul în transcendent al viei, plătind vămile perfecțiunii cu adevărurile, uitate unul câte unul, ale butucilor"147. Poetica nouă pe care o promovează Ana Blandiana este, în consecință, o reiterare a poeticii anterioare stănesciene. Dar puțin altfel. Cuvintele care în modernitate sunt instrument esențial, de neînlocuit, pentru realizarea perfecțiunii lipsesc în neomodernitate, fiind înlocuite cu necuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
alt gen de acțiune, acelorași exigențe, în orice caz: "Urăsc, uneori, literatura, așa cum un podgorean ar putea urî vinul, pentru insolența de a se socoti mesagerul în transcendent al viei, plătind vămile perfecțiunii cu adevărurile, uitate, unul câte unul, ale butucilor". (Ana Blandiana, Calitatea de martor, București, Editura Cartea Românească, 1970, p. 112)". 101"Poate că puritatea și eleganța discursului poetic blandian sunt în mare parte moștenite din familie poeta nu a ascuns niciodată că este fiica preotului Gheorghe Coman, om
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]