15,206 matches
-
pe valută sau lei. Asta a fost circuitul descris de Cataramă, dar la nivel înalt se devaliza Bancorex, se confiscă valută, se făcea CARITAS, SAFI, GERALD, privatizări cu asociația salariaților, se punea baza acumulării primitive a capitalului. EA: Ce bați câmpii, cu acumulare primitivă, ce i aia? EL: Dragă, pe înțelesul tău, se lua de la stat avutul întregului popor și se trecea în proprietatea lor, se privatiza, se fură de către aia care erau în guvern, ministere, securitate, oamenii lui Iliescu, Român
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
DICTATOARE MUNCITORII ȘI ȚĂRANII cu partidul unic PCR, afacerea fiind ROMÂNIA a fost preluată de CLASA POLITICĂ, cu expresia cea mai democratică PARLAMENTUL, camera deputaților și senat și partidele politice. Ei sunt SUCCESORII CARE AU PRELUAT AFACEREA, ROMÂNIA. EA: Bați câmpii. E drept că nu am studiile tale, nu citesc nici ziarele, dar văd și eu la televizor ce se întâmplă. Nu e așa. Ei se luptă pentru popor, pentru noi. Repara nedreptățile lui Băsescu, a PDL, a lui Boc, ne
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
că vom plăti la intrare. Machiajul sugestiv,decorurile intuitive și muzica modernă au dat farmec scenetei. Prințul accidentat a cântat împreună cu corul vânătorilor din opera „Frëischutz” de Weber : Nu este pe lume plăcere mai mare,decât vânătoarea în munți și câmpii”... Ilustrația muzicală a celorlalte scene s-a realizat cu acordurile din „The Wall” de la Pink Floyd. „Prefer o nebunie care să mă înveselească,decât o experiența care să mă întristeze”. (W.Shakespeare) La final actorii ne-au anunțat că a
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
nici nu o vezi. Am ajuns prin multe locuri, după cum poți să îți dai seama, însă nu m-am plimbat și cu nave spațiale, am tras concluzia că numai trecutul ne este pus la dispoziție. Viitorul nu.. Clic, clic, bați câmpii, domnule, cum naiba de am dat tocmai peste tine? Fotograful zâmbi ca și cum ar fi încercat să transmită că asculta cu foarte mare atenție cuvintele celuilalt. Intru pe o ușă, pe bulevardul unde stau de mai bine de zece ani, două
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
până atunci. Când s-a ridicat și m-a înfruntat, părea chiar mai înaltă decât mine. Am vrut să-i cer iertare, însă nu eram capabilă să mai articulez nici un cuvânt ca lumea. Prin urmare, am început să bat iar câmpii. — M-ai dezamăgit, mamă. M-ai dezamăgit. Am fost bună până s-a întors Naoji. Am fost slujnica ta și acum, că nu mai ai nevoie de mine, mă expediezi. Am țipat o dată și am izbucnit în plâns. — Ești tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în viziunea poetică, alteori este explicit, ca în poemul LXX, scris, probabil, la împlinirea vârstei sugerate de titlu. Poezia devine un excelent prilej de rememorare a unei stări de spirit dintr-o vreme în care imaginația poetică zburda liberă pe câmpii nesfârșite, dar și de contemplare melancolică a situației sale actuale. Combinația de suprarealism și confesiune cu accente existențiale sugerează perfect cele două vârste ale autorului, vitalismul tinereții (prin forța imaginației) și oboseala septuagenarului (inclusiv sau, mai ales artistică) "Muntele se
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
tancuri". Aici interveneam eu spunând că fratele meu, Mică, l-a răpus pe comandant și a condus coloana până la gârlă unde toți rușii s-au răsturnat în apă. Mama ne asculta la început îngăduitoare, apoi reacționa întrebând: Ce tot bateți câmpii voi acolo?!" Nu trecea mult și fratele meu îi spunea că am fost la grădina cu duzi unde l-am întâlnit pe generalul Eisenhower..., deci adevăratul inventator era fratele meu. A murit acum trei ani de Alzheimer. - Mai am o
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
originale (unele cam trăznite), autorul nu reușește să convingă. Poezia, în cazul său, devine frecvent discurs. Și nu orice fel de discurs, ci unul teatral: "Imperiala putere romană era între apogeu și cădere./ Pe trupul ei, prin defileuri sau pe câmpii/ Escadroane în deplasări nebunești./ În măruntaiele ei o sămânța unei noi religii lucra./ Zeimi în înălțare, zeimi în cădere,/ Îngurgitând mișcări, nașteri și dispariții./ O Romă ostenită de nebunia puterii, de depravarea măririi,/ Dar natura, stăpână a toate își urmează
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]
-
traducere de Angela Hondru), oferit cititorilor români după jumătate de secol de la publicarea sa în 1958. Domnișoara Christina este construită la nivelul de suprafață ca o poveste cu strigoi care vampirizează făpturile vii, faptele se petrec pe o moșie din câmpie, aproape de Dunăre, iar epica se rafinează prin referiri și citate din poeme eminesciene, Luceafărul și Strigoii, din nuvela Sărmanul Dionis. Timpul este cel modern, indicat precis, 1935, acțiunea are o durată magică, de trei zile și trei nopți, spațiul este
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
de către ființe vii, cu o energie și trăire de mare intensitate, iar substratul cultural îl reprezintă capodopera doamnei Murasaki, Genji, primul roman al lumii, din secolul al XI-lea. Un episod al romanului, comentat în eseul "Însemnări despre Templul din câmpie" de către Mieko ToganÜ, principalul personaj al cărții, formează nu doar o "mise en abîme", ci dă și o cheie de lectură. Acțiunea romanului poartă amprenta civilizației japoneze la mijloc de secol XX, ancorată în modernitate, întâlnirile personajelor se petrec în
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
ca în fața unei icoane, cealaltă ascunde portretul pictat de maestrul Simojo, pentru că îi dezvăluie nepermis de mult vitalitatea acum cenzurată sever. Ambele romane se deschid ca desfășurare a acțiunii toamna: un septembrie ca un miez de vară la conacul din câmpia dunăreană, întâlnirea întâmplătoare a celor doi prieteni și apoi hotărârea de a le însoți pe cele două ToganÜ, soacră și noră, în vizita pe care o fac în casa unui mare maestru al teatrului NÜ, când primenirea autumnală a costumelor
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
cele mai depărtate aduceri-aminte, aducerile-aminte a tinereții și a copilăriei? Nu-i soarele frumos și astăzi? păsăruicile nu cîntă tot aceleași cîntice voioase sau jalnice? frunzele nu au același freamăt? pădurile nu înverzesc ca odinioară? florile nu au același miros? cîmpiile, dulcele priveliști duioase ce aveau? Nu: dar nici un soare nu lucește frumos, nici o floricică nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta dealurilor nu răzbate, nimic în lumea de față nu are asemănare cu florile și cu soarele zilelor văzute
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
o dovadă de arhaitate! în contrast cu fraza metronomică și cu kitsch-ul biblic al lui Lamennais, autorul român exploatează propria sa inovație sintactică, numită legatto stilistic. "în vremea veche... de demult, demult... ceriul era limpede... soarele strălucea ca un fecior tiner... cîmpii frumoase, împrejurate de munți verzi, se întindeau mai mult decît putea prinde ochiul... păduri tinere umbreau dealurile... turmele s-auzeau mugind de departe... și armăsarii nechezau jucîndu-se prin rariște..." (Cîntarea României XIII). Oricum, marșul eroic intonat de trîmbițele Cîntării României
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
de romanele istorice ale lui Amin Maalouf sau Valerio Evangelisti. Publicăm în aceste pagini un fragment din romanul ce va apărea în curînd la Editura Polirom. După câteva săptămâni, pe nepusă masă, bătură la porțile orașului Cividale fugari îngroziți de pe câmpiile din Gemona, Osoppo și Artegna. Aduceau cu ei vești înspăimântătoare. Asediul Constantinopolei se soldase cu o înfrângere și avarii, care pierduseră mulți oameni și irosiseră mult aur, se rușinau să se întoarcă în țara lor învinși. Pentru a-și redobâdi
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
de fotograf a lui Ion Cucu a fost influențată pe rînd de Zaharia Stancu, de Marin Preda, Ștefan Bănulescu și de tînărul Mircea Dinescu. Toți acești oameni proveneau din cam aceleași locuri pe care le cunoștea și fotograful. Cele ale Cîmpiei de Jos, cu mici deosebiri în spațiu și timp. Forța, uneori extraordinară, a fotografiilor pe care le face el acestor scriitori, e că încearcă să regăsească în ei expresiile care i-au rămas în copilărie în memoria ochiului său de
Misterul pozelor lui Ion Cucu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9871_a_11196]
-
valabile. Ei, să fi fost ei la putere, și nu Gheorghiu-Dej ori Ceaușescu, atunci să vezi ce minunății ar fi răsărit pe plaurile noastre! Ce bunăstare, cât lapte și câtă miere ar fi curs pe cărările munților și pe potecile câmpiilor! Incapabili să depășească mitul utopic al comunismului, ei ar da orice să poată controla prezentul cu aceleași mijloace primitive cu care ei sau părinții lor au controlat trecutul înroșit de sângele nevinovaților. Din acest motiv, anticomuniștii sunt mai primejdioși pentru
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
-n Animale bolnave, nebunia asta, creativă, sau, în Îngerul de gips, degradarea, care de fapt e o mîntuire, chestii din astea, care, la un popor de bun simț, ca poporul român, par extravagante: aiurea, ce-i cu băiatul ăsta, bate cîmpii. La Rebreanu, se știe, e pămînt, Ion vrea pămînt, apoi, sigur, o vroia pe Ana, și-apoi Agârbiceanu, care e cu satul ideal și cu cîteva personaje handicapate psihic etc. Și, deodată, eu mă trezesc în posesia unei creativități din
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
Ioan Alexandru ajunge a invoca dezastrul printr-o textură dureroasă, printr-un amestec de germinație și moarte: "Să vină ploaia / peste pustiul cuibului în care oul / din mîna universului căzu / sub aripile clocitoare,/ peste întîia urmă de mînz în timpanul cîmpiei, / acum cînd degetele îndoielilor / se umflă nemilos deasupra noastră; / prin crăpăturile lor abia de mai sorbim / lungi fulgere ce-adună norii ca turmele de porci / sub plesnetele bicelor" (Rugă ). Dînd iluzia a fi un inepuizabil rezervor de energii stihiale, lumea
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
scris de DRP (Piticul din grădina de vară), un rol antologic ce rămâne în galeria personajelor sale de neuitat. Un "răcan" slab de minte, un "prost al satului", cu mers poticnit și fugă țopăită, Pasăre, încartiruit într-un conac din Câmpia Dunării, soldat în "detașament de execuție" e încarnat de Fiscuteanu ca un sărman Tom shakesperian, într-o învolburată furtună a istoriei. Cu viclenie aburită el se mișcă, hurducăind găleți de var stins, ștergând urmele crimei, pe "pământul nimănui", la hotarul
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
Faust? La Psalmii lui Doinaș? Detalii ale aceluiași model. Planuri de secțiune ale unei iubiri care se recompune, ca întreg, din unghiuri, din mărturisiri neduse la capăt, dintr-o dorință de normalitate și de fericire. De "liberul popor pe libera cîmpie". Ce altceva, dacă nu libertăți rituale, asumate în rînd cu tribul, sînt aceste sărbători ale culturii? Ferice de capitalele lor. Clișeele comerțului de carte Cronicarul a fost la Diverta să-și cumpere "rechizite". Din câteva plicuri și pixuri, s-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
următoare. Acest deschizător de drumuri în literatura română a avut conștiința clară a inovației: cînd exprimă această conștiință în versuri, o face însă în felul următor: "Cele neguri ce-s în rîpa Aheronului născute, A lor aripi întinsăse prest-a Daciei cîmpie, Iar fantomi a nopței oarbe, prin un somn de trîndăvie, }ineau mult timp îngînată a românilor virtute. însă pronia îndurată a sfărmat fatale fere Ș-a doritului Luceafăr ni răsare-acum scînteia, Ce pre soarele mînește de la depărtare sfere" (La introducerea
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
Când spiritul se inflama, devenea un polemist redutabil. L-am ascultat în câteva prilejuri, pamfletele lui orale băteau spre absurd, însă ce efect copleșitor! Leul cu coama căruntă stă acum calm și privește, cu ochii lui de țăran mefient din câmpia Dunării, artera imperială a Parisului. "Da, da, da, zice el, e frumos la Paris, frumos este la Paris", dar înțeleg fără dificultate că este grăbit să-l părăsească. Se ridică, apoi, drept, mare și impunător, mă ia de braț și
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
aceea s-a afirmat deseori că literatura lui ar fi una predominant autobiografică. în realitate este mai degrabă vorba de folosirea resurselor literare ale amintirii, cine îi caută lui Istrati biografia în cărțile scrise de el ajunge inevitabil să bată cîmpii. Nici chiar Spovedania unui învins, care nu e literatură și a fost scrisă în lunile imediat următoare după voiajul și sejurul în URSS descrise acolo, nu este riguros exactă din punct de vedere documentar, scriitorul, care este prin definiție un
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
pricini, iscodind prostiile mirabile care, de n-ar fi, nu s-ar povesti. E un algoritm simplu, pe care Bănulescu îl rafinează. Vorbim de Iarna bărbaților, ediția definitivă, din '79, de la Eminescu. Drobul pe care-l pomeneam se rostogolește aproape de cîmpiile cu barbari, care așteaptă ceva. Un pericol, sau o minune. În timp ce le măsoară apropierea, femei și bărbați, deopotrivă, pun în circulație întîmplări la fel de absurde și, în același timp, de probabile ca moartea copilului prin căderea drobului de sare. Lumea lor
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
să-l înfrunte cu vorba goală, cu cîntece pe care le ia apa, dimpreună cu oamenii lor. Din primăvară pînă-n iarnă, viața le e un joc de oglinzi, o masă a norocului făcută de la început ca să trișezi la ea, așa cum cîmpia, vietate de apă tulbure, pămînt furat de Dunăre de pe te miri unde, trișează-n lupta cu orașul. Așa cum poveștile depărtărilor trișează față cu plăsmuirile vetrei. De departe, de undeva, vine frica. Despre ea este Memorial-ul de amiază, despre o
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]