927 matches
-
în plină vrajă. El o răspândea asupra noastră ca un mare magician. În casa lui, cât a trăit, nimeni nu a simțit trecerea timpului. Trăiam intens. Doar poezie. Doar povești... Mă culcam cu ele și mă trezeam în cântecele fetelor. Cârduri vesele de fete și flăcăi... Toți tineri... Atât de frumoși... Dimineața, când deschideam ochii, mă credeam ajuns în Paradis, printre îngeri. Lumânările ardeau mai tot timpul, ziua ca și noaptea, pentru că nu le mai deosebeam... Și peste tot, în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
chip de lotru, ca să văd dacă ai să-ți dai seama cu cine ai a face... Și dacă mi-am dezvăluit identitatea, să nu-ți ridici nasul mai sus decât îi este locul, că cu mine ți-ai pus în cârd! Uite colo... durda! Privesc la el cum abia își stăpânește râsul... --Așa spune, mehenghi bătrân! Acum parcă mai vii de-acasă. Și dacă îi cum spui, atunci hai s-o luăm hai-hui pe ulițele cele vechi ale bătrânei cetăți... --Și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
același loc, pentru a vedea cum au curs veacurile peste cele șapte coline... --Sper să nu mă las furat... --De cine, dacă nu-i cu supărare, “boierule’? --Păi cine știe ce ochi focoși de căprioară cocoțată colo între pernele butcii cu un cârd de pierde-vară în jurul ei pot să-mi ație calea? Nu știi vorba? Ochii văd... inima cere... --Dacă n-aș ști sigur că șăguiești, ți-aș găsi repede leacul! - mi-a arătat el durda râzând. O fărâmă de nour iscată de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
strâns legați de vale ca și el, întocmai cum e melcul legat de cochilia lui. Dar aveau să se supună acestui ordin cu resemnare întocmai cum își plecau capetele în fața viscolului. Țăranii își apropiară capetele și se sfătuiau, ca un cârd de prepelițe într-o poiată. Discutară îndelung, în șoapte reținute și în tot acest timp samuraiul și unchiul său îi priviră tăcuți, fără nici o expresie pe chip. Din cele trei sate au fost aleși trei tineri, toți fără nevastă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lebede albe pluteau pe cer și poposeau negreșit în vale. Traversau oceanul venind din țări îndepărtate și necunoscute. La semnul lui Yozō, samuraiul își îndesă repede degetele în urechi. Sunetul puștii se abătu peste mlaștină ca un tunet răzleț. Câteva cârduri de rațe se înălțară în zbor. Lebăda zvâcni în sus, tulburând luciul apei pe care se iviră cercuri largi și se îndepărtă bătând din aripi. Aluneca pe apă zbătându-și aripile. Pe luciu apărură câteva cercuri. Pocnetul puștii se răspândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Trecut-au anii... si iată ca în acest început de toamna, după “Probaje” - Schimbarea Domnului la Fata - odată cu primele frunze îngălbenite, ce vor troieni curând cărările si cârdurile de cocori vor pleca săgetând cerul, se aduna 54 de ani... de când, copii fiind, treceam cu emoție si sfiala, speranțe si vise, pragul renumitei scoli de la Rădăuți... Peste frumoasele noastre primăveri de atunci, s-a așternut, ca o singură clipă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93265]
-
tocmai prielnic pentru un ins de oarece vocație. Cu o metaforă nu știu cât de reușită, e ceva de genul: undeva, într-o lume a rațelor, dacă nimerește o lebădă, nu se simte în largul ei e de așteptat că rațele în cârd/ în cor cășună pe biata lebădă și râd de ea și caută s-o dea de-o parte căci ea, nesemănându-le, li pe pare teribil de caraghioasă. În Craiova, sigur, conduceam filiala USR, conduceam revista "Ramuri"; dar asta mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
racul nu se iau la întrecere, pentru că ei merg în sensuri diferite. * Omul de la cocostârc a învățat să bată toaca. * De frica vânătorilor, cerbul și-a pus coarne și s-a travestit în copac. * De frica vrăbiilor, ciorile umblă în cârduri. * Privighetorile sunt fete care nu au vrut să se mărite. * Pasărea de gripă aviară piere. * Albina nu atacă decât în legitimă apărare. * Țânțarul atacă numai în picaj. * Au și mincinoșii o limită: nu pot face din armăsar țânțar. * Partea cea
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
superior de observație, o bandă întreagă. — Maimuța mă urmărește, scânci Pinky, unde mă duc eu vine și ea. Se întoarse și-și privi încruntată fratele. Tu de ce te bucuri așa tare să le vezi? Cum să nu se bucure? Un cârd întreg de fețe interesate, negre și cu margini argintii, îl priveau drăgăstos dintre frunzele unui copac învecinat. — Nu ți-am zis, Pinky, că nu te urmărește nimeni, îi repetă domnul Chawla. Dar ce știa el despre atributele deranjante ale acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de bază și așa mai departe, În timp ce În ochii săi eu și cei ca mine suntem cei ce trădează principiile fundamentale, etc. Dar față de salutul trimis odată cu primele raze de lumină, În dimineața aceea Îndepărtată de toamnă, de zborul aceluiași cârd de cocori, fără Îndoială că toți suntem trădători. Nu e nici o diferență Între ministru și mine. I-am otrăvit deja până și pe Dimi și pe prietenii lui. E de datoria mea deci să-i scriu lui Rabin câteva rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dar tu nu ai venit. Îmi răcoresc obrajii arși c-un evantai Făcut în raze dulci de soare. Mă plimb pe dulcele apus, Sub stropi mărunți de ploaie. Paznicul nopții ce ne veghea amorul Se ascunde. Stau stelele grămadă-n cârd Și luna nu mai râde. Privesc spre cer, Și-ncerc să te găsesc în jur. Hamacul nostru, cuib de dor, Se leagănă domol și singur.
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92943]
-
lente, se dorea ca, prin bani, Estul sărac să fie adus la nivelul Vestului bogat, și anume repede, mai repede decât se gândea. De două ori am călătorit acolo, am rămas mai întâi pentru câteva zile în Cottbus, unde un cârd de reprezentanți comerciali ocupaseră deja hotelul ca soli ai capitalismului, apoi, la începutul verii, țelul meu a fost Altdöbern, unde m-am cazat la o văduvă cu o fiică între două vârste, într-o pensiune cu mic dejun. Un orășel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Am răsuflat ușurat când am aflat că sânt galant, drăguț și politicos, dar tot mi-a trecut prin cap bancul cu Bulă care a salvat o țipă de la viol. Cum? A convins-o. Mergeam deja de două minute prin stațiune. Cârduri de oameni plecau de la plajă. în spatele meu, un cortegiu de trolee mă claxonau violent. Rulam cu vreo 25 de kilometri la oră, în speranța că apare o minune. Minune, ce minune? Doar să-mi spună ea că e puțin obosită
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
veste ciobanilor să urce oile la munte iar pentru copii aduce jocuri și multe bucurii. Ziua se mărește, zăpada se mărește Grădina a înverzit Cine a venit? Sosește primăvara cu muguri și cu flori Cu șiruiri lungi de berze și cârduri de cocori Sosește primăvara și-aduce-n poala ei Atâta viorele și-atâția ghiocei Natura se trezește și din grădina ei Cu drag le împletește cununi de ghiocei. Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură Prevestind un soare dulce cu lumină
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
un pic de noroc. Și nu se poate spune că localitatea asta, cu toți locuitorii săi, nu s-au bucurat de noroc. Ba, parcă, dimpotrivă. În ziua la care mă refer, se Împlineau două săptămâni de când moș Costică Adochiței, șeful cârdului de vaci, revenea dintr-o plăcută, la Început, dar, neplăcută, mai apoi, excursie, prin localitățile de pe Întreg acel mal al amintitului râu de graniță. În cireada sa de vaci se nimerise una care dădea lapte cu nemiluita. Din te miri
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
trece la privatizare; la cumpărarea, de către cine poate, a ce poate, și, la dezvoltarea, În continuare, a ce-și cumpără, fiecare, după propriu-i cap și după propria-i baftă. Și, dacă-i așa, eu zic să nu rămânem de cârd. Adică? Adică, să cumpărăm, și noi doi, eu și cu tine, ce avem, sigur, În mâna noastră. Grădina, a rostit Radu; grădina și porcăria, a adăugat șeful. Da. Gata, Radule, oameni ne facem. Să dea cel de sus. O să dea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
care atârnă viitorul imperial al Germaniei pe mările africane. Însă secretul lui Königsberg este apărat de destin. Întoarcerea către baza engleză a lui Fermanagh este zădărnicită de destin. Avionul va fi doborât nu de artileria de pe vas, ci de un cârd de păsări ce înconjoară gingașa carcasă aeriană. Inginerul american ajunge la bordul navei germane, ca „oaspete” al ofițerilor de aici. Ca și la Pratt, există la Micheluzzi o fascinație pentru cavalerismul desuet al unui timp care a fost. Aviatorii și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la nas și la gură. Inky merge drept înainte. Spune: — Așa-mi place să fac asta. În fața noilor îmbogățiți de soiul ăsta, Inky spune că e timpul să schimbăm regulile. Spune: — Sărăcimea e noua nobilime. Puțin mai încolo e un cârd de miliardari ai internetului și de șeici arabi ai petrolului, fumând cu toții în fața unei galerii de artă, și Inky spune: — Hai să-i sictirim cerându-le mărunțiș... Asta e vacanța în care încetează să mai fie Packer și Muffy Keyes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu trei negi Doftoriță la moșnegi. - Ce moșnegi betegi și blegi Că veneau cât prund și iarbă Și cât praf și fir în barbă Leacuri de-ale ei să soarbă. Veneau din țara turcească Să mi-i împiciorogească. Ce mai cârd de iezme goale. Ea le dă să bea din oale Și mi-i vindeca de boale. Hee... miul biul gee Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur pe Ikdar Enghe Te căzniră pezevenghe! Cobză strânsă, cot la cot Și căluș
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
numai finalul cuvântării de bun venit și o auziră pe Regina furnicilor rostind doar trei chestiuni, aparent disparate: Fiți bineveniți, în Cetatea noastră, o, voi, vestiți alintători de strune! Fie binecuvântată crearea de bunuri, care atestă desprinderea unor neamuri din cârdul celor sleiți de puteri, pentru a păși în alaiul vieții! Să iubim atât rapida săgeată, dar și pe statornicul arc, din care aceasta pornește!... A doua zi, nu mai devreme de orele prânzișorului, după o altă foială, după alte toasturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Fiindcă a venit la mine un văr și mi-a zis: „Fură bă și tu“ - „Ce?“ - „Gâște“. Și gâște am furat prima oară și mi-a fost greu, până când mi-am dat seama că e foarte ușor. Luam gâsca din cârd, ciripea cât o prindeai, puneai mâna pe bot. Aia a fost prima dată. Dar și la frati-miu am furat tot porcul. Să mănânc și eu cu băiatul. Nu am furat mare lucru. Numai ce vedeam la ochi și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
născut. Ce vreți predicator mai ratat decât unul care, în pustiu fiind, nu poate vorbi cu pustiul și are nevoie de oameni? Și care, neputând ajunge la oameni, le vorbește ca și cum ar fi în fața lor? Între mine și dumneavoastră trec cârdurile de ciori care zboară peste câmpul din fața gării și, odată cu umbra lor, se rotesc amintirile întîmplărilor care m-au adus pe acest peron; sânt apoi săptămânile sau lunile, nici eu nu mai știu bine, cât am stat împreună cu Eleonora aici
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o dimineață am avut chiar o clipă de fericire. Cerul era limpede și, deasupra pădurii, se ridicase un soare inflamat și roșu. Așezați pe banca de pe peron, priveam câmpul. Iarba, udă de rouă, strălucea. Până și scaieții fulgerau în răstimpuri. Cârduri de ciori se îndreptau prin aerul dimineții spre mlaștină de unde făceau cale întoarsă. Acesta era imperiul în care domneam noi, singurii săi locuitori. Probabil nu era trecut pe nici o hartă și n-avea nici un nume. 9. Astăzi, în schimb, n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aceeași scenă, dar răsturnată: ciorile lovindu-se parcă de o barieră invizibilă și revenind spre gară. Prin urmare acolo era marginea mlaștinilor, prima barieră de stuf. Am pornit și era gata-gata să mă încurc din nou când, din fericire, alt cârd de ciori apăru și făcu cale întoarsă Continuând să merg în direcția aceea, am reușit în cele din urmă să ies la liman. Am trecut din nou pe lângă scheletul înnămolit în prima baltă și am răsuflat ușurat când am ajuns
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu mersesem mult. Pe deasupra, mă dureau și ochii, ca atunci când privești mult o lumină prea dură. M-am așezat pe o movilă și cred că am ațipit imediat. Dar și în vis continuam să aud țipetele păsărilor. Și parcă un cârd de ciori, în loc să se întoarcă la marginea mlaștinii, au tăbărât pe mine furioase și m-au orbit cu ciocurile și cu ghearele. Cum să mai ies orb din mlaștină? mi-am zis. Dacă voi porni, voi luneca în primul smârc
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]