2,751 matches
-
mare pe care-l foloseam În loc de ancoră; l-am tăiat și m-am lăsat tras de el. M-a dus direct În jos și am trecut de hublou, de care m-am apucat, dar nu m-am putut ține, și cârligul mă trăgea tot mai jos, lunecând de-a lungul marginii vaporului. A trebuit să-i dau drumu’ din mână. L-am auzit izbindu-se o dată și până să ies Înapoi la suprafață parcă a trecut un an. Schiful fusese dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am tot lovit până s-a desprins cheia și am văzut limpede cum a alunecat de-a lungul vasului și apoi s-a afundat În bancul de nisip. Acum nu mai puteam face nimic. Cheia se dusese și pierdusem și cârligul, așa că m-am Întors pe vasul meu. Eram prea obosit să mai urc schiful la bord și se lăsa seara. Păsările au Început să se retragă din jurul pachebotului; eu m-am Îndreptat spre Sou’west Key doar cu schiful și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Pe baltă nu poți face nici un pas. O, Doamne, bine mai era-nainte: Aveam pește, aveam minte, Umblam pe baltă voinicel, Eram pescarul sprintenel. Dar astăzi nimeni nu mai sună Să dea semnalul, nici în glumă, Degeaba avem juvelnic și cârlige, Pe baltă n-are cine să ne strige Iar tu prietene, aș vrea să mai învârți volanul Că nu se știe până la anul. Noi amintiri ca să mai retrăim În balta mare să mai pescuim.
Juvelnicul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83196_a_84521]
-
se afle Într-o continuă mișcare pentru a filtra cât mai multă apă din care să-și ia oxigenul. Dacă nu se mai pot mișca, dacă sunt, de exemplu, prinși În cavitatea dintr-un recif la reflux sau Într-un cârlig de pescuit, vor rămâne fără oxigen și se vor sufoca. Se Îneacă. Văzu că Marlena Îl privea fix, captivată, o privire care-i spunea: ești incredibil de puternic și de sexy. Dacă ar fi vreun pat prin zonă, aș sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un vas mare de alamă ca un cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dintre copaci cam douăzeci de pași. O să găsești un puț de piatră. Jos e un izvor, iar în apă am lăsat două amfore de vin de Mosela. Dă la o parte găleata, lasă frânghia în jos și agață una cu cârligul. în vreme ce băiatul se îndepărta alergând, îi explică lui Balamber: Mi le-a lăsat un negustor din Augusta. Khaba, care până atunci nu vorbise deloc, întrebă: — Vin mulți să te vadă? Malaberga strânse buzele într-o grimasă: — Cei cărora le-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nerăbdător. Alunecă. Apoi comise o a doua greșeală; greșeala instinctivă de a încerca orbește să se salveze. Pe când căzu, una din țepușe îi împunse antebrațul stâng, chiar lângă cot, și i-l străpunse. Rămase agățat acolo, cu brațul înfipt în cârlig ca la măcelărie. Durerea izbucni și îi urlă prin corp, iar ceva cald, sărat și vâscos îl stropi peste gură și ochi, sufocându-l și orbindu-l de groază. Câteva secunde n-a simțit decât asta. Se sălta singur. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
un vas mare de alamă ca un cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
În caz contrar, stricăm prietenia...!” La puțin timp așa zisele formalități „Oficiale”, fiind Îndeplinite, Șeful invadatorilor făcu semn subalternilor să Înceapă răscolirea apartamentului. Toată locuința fu cotrobăită cu amănuntul, sertarele dela dulapuri răsturnate pe jos, perdelele dela ferestre smulse din cârlige, patul, masa, fură răsturnate cu picioarele În sus și cercetate, iar În final oricare colțișor al Încăperii fu scotocit...! Tony Pavone privea invadatorii inpasiv: este adevărat la Începutul percheziției oarecum Îngrijorat Însă pe măsură ce se apropia de final mai relaxat deoarece
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Nu era conștient de asta. Mama și cu mine vedeam. — Ce crezi că o să se Întâmple, Wallace? — Cu tata? N-o să-și revină. Are cam doi la sută șanse. Ce-o să facă șurubul ăla? — Se zbate. — Orice pește luptă. Un cârlig În ureche. E tras În partea greșită a universului. Trebuie să fie ca și cum te-ai Îneca În aer. — A, asta e Înspăimântător, spuse Sammler. — Și totuși, pentru unii moartea e foarte bine-venită. Dacă și-au stricat marfa, sunt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
două căldări galbene, care erau la fel de galbene și de ușoare ca și frunzele sau penele, avu timp pe scări, În timp ce apa curgea, să nutrească curiozitatea) că vorbind de tatăl lui În acea după-amiază Wallace spusese că era era prins În cârlig ca un pește de către anevrism și smucit În partea greșită a universului, Înecându-se În aer. — Mi-ai adus niște căldări. Să vedem dacă nu le putem potrivi sub țeavă. N-or să facă mare lucru. — Ar putea. Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a deveni prietena lui Sue? — Crede-mă, zicea Sue, de câte ori Ted îmi spune „Sigur, dragă, arăți minunat“, știu întotdeauna când minte. Dar dacă eu îi spun lui Ted că arată ca un zeu grec, el mă crede, se prinde în cârlig, întinde firul și scufundă pluta. Ted este partenerul de viață al lui Sue. În zilele când eram încă în relații amiabile, ea obișnuia să-l numească „iubitul“ ei sau, mai rău, „bătrânul“ ei. Taci, taci, mă gândeam, în timp ce ea trăncănea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
făcut vreodată. Nu din cauza frigului sau a terenului aproape imposibil de parcurs, ci din cauza faptului că tot ceea ce-ar fi putut să însemne viitorul ei se pierduse în râu. Danny și-a scos căștile și le-a aruncat în cârlig. Ai găsit cartea ? a întrebat el - primele cuvinte pe care le scosese în ziua aia. Jina și-a strâns geanta la piept. Da. Hai să mergem ! Îmi iei CD-ul nou cu Eminem ? Nu. Da’ ăla cu Nas ? Ultimu’ cioroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
decât calm. Duminicile se îmbrăca în costum, chiar dacă nu se ducea întotdeauna la biserică. Barba atent tunsă era de un alb imaculat. Niciodată nu i-ar fi spus fiului lui că avea nevoie de el. Zach s-a aplecat peste cârligul remorcii. Jina s-a dus pe verandă și i-a luat mâinile bătătorite ale socrului într-ale ei. E doar o excursie de șapte zile, i-a spus ea. Bărbatul a clătinat din cap, deși amândoi știau că Zach spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
piatră hamalii adună aripile de fluturi în cupe de argint laureații premiului nobel sunt eliberați conferențiarul este primit în audiență lupanarul este deschis până la orele zero zero urmează stația anii douăzeci cu peronul pe partea dreaptă câțiva pescari își agață cârligele de stele nu departe un tânăr dascăl scrie pe hârtia de ziar AAA realismul socialist capismul die blaue vier gruparea contimporanul suprarealismul elementarismul grupul celor patru scuola italiana unismul cercle et carré dier progressive noua obiectivitate arta concretă atenție se
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ridicai în picioare, îmi lepădai sacoul, luat anume pentru intrarea în orașul în care urma să funcționez și în care mă cunoșteau atâția „Iată-te snob, îmi spusei, așa cum nu te-am crezut capabil vreodată „- și-mi atârnai haina de cârligul aflat, în colț, sub plasa pentru bagaje. În mișcarea făcută, îmi dădui seama că toate locurile din compartiment erau ocupate. După o împrăștiere fugară, privirea îmi căzu asupra femeii din stânga mea, care se retrăsese cu câteva minute înainte, ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din ce în ce mai evidentă”. 10. Mijlocul lunii mai. Se împlinea o jumătate de an de la plecarea domnului Pavel. Zăpada trecuse, zilele se topiseră, vântul noii primăveri bătea ușor în rufele doamnei Pavel, întinse la uscat pe frânghia din curte, de la poartă până la cârligul din zidul magaziei. Era un vânt călduț, înnoitor peste copacii înverziți ai străzii. Doamna Pavel era plecată la una din vecinele ei care locuia peste drum de poartă; împlinea acolo, ea și încă trei din doamnele știute ce-o vizitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de la Braniște, a împărțit leșul, ca să facă bucăți otrăvite pentru cei dintăi lupi apăruți în regiune. Iar buturile de dinapoi le-a desfăcut cu mâna lui însuși Culi, le-a dat sare și le-a zvântat, aninându-le în niște cârlige, sub podul hochstandului. Vremea era destul de rece și, în două săptămâni, poate domnii de la Sibiu s-or hotărî să vină. A sosit iarna timpurie, cu îngheț și zăpadă. Domnii au trimes iar răspuns că n-or putea veni așa degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
scapătă printre gard și curg spre Dunăre. Toate păreau liniștite, deși toate erau tresăriri și fierberi, zboruri și chemări, amestec al vieții și morții. Mi-am pregătit trei undiți și le-am desfășurat în apă, la fund, cu plumbi. În cârlige aveam râme de cele șerpești. M-am cinchit pe malul umed. Stam și eu neclintit. Bătea inima în mine fără să se audă, cum zvâcnea nesimțit în toată zidirea. Pe varga undiții din mijloc a venit dintrodată și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ivi printre norii pe care vântul îi împrăștie repede. Nici unul din bărbații aceia nu era Salix, constată Valerius cu o ușurare care i se păru odioasă: nici mortul pe care câțiva îngrijitori îl târau, după ce îi agățaseră trupul cu niște cârlige, nici învingătorul, care primea impasibil frunza de palmier și aclamațiile, privind în jur fără să zâmbească. Valerius se întoarse și începu să urce repede treptele. Îi venea să verse; simțea în aer mirosul sângelui, amestecat cu cel al plăcintelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mare, în spatele căruia se poate ascunde cu totul. Tracul este obligat să se învârtă în jurul lui și să încerce să treacă de scut. I-ai văzut arma? Maestrul îi arătă lui Valerius sica supina, o dagă încovoiată care, asemenea unui cârlig, amplifica efectul atacului de sus și din lateral, ce avea ca țintă spatele și șoldurile mirmilonului. — Atacul tracului e atât de învăluitor, încât îl obligă pe mirmilon să-și apere capul cu un coif special. Bagă de seamă că viziera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întotdeauna sigur de victorie. Poate că trufia nemăsurată e punctul lui slab. Nu uita însă că rănile pe care le face sunt groaznice... Evită-le, pe cât poți. — L-a ucis pe Salix, zise Valerius. Amintirea trupului lui Salix prins în cârlige și târât spre porta libitinaria îl umplu de mânie. Înjură, nerăbdător să înceapă înfruntarea. Venise clipa. Cortegiul ce anunța luptele de gladiatori intrase în arenă. Cortegiul defilă prin fața pulvinar-ului unde Vitellius stătea la o masă încărcată, înconjurat de curtea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
scutul și îi lăsară doar pumnalul. Lui Skorpius îi luară plasa, lăsându-i tridentul și pumnalul. Din public se ridicară strigăte indignate, ce părură să zguduie cerul. — Ce se întâmplă? îl întrebă pe Marcus un îngrijitor care avea deja pregătit cârligul cu care urma să târască leșul învinsului. Ce se întâmplă? — Vitellius aplică o regulă veche. Înainte vreme, dacă luptătorii erau la egalitate, li se lua echipamentul de apărare. Dar regula asta se aplica numai când ambii gladiatori erau înarmați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ausper! striga Vitellius printre hohote de plâns. Glasul său răsuna în palatul pustiu. — Ausper... Îl zărea pe un coridor, apoi într-o sală, mereu departe, cu neputință de atins, făcându-i semn să se apropie cu degetul îndoit ca un cârlig. — Ausper! — Ești speriat, împăratule, zise Listarius cu milă, apropiindu-se de Vitellius. Ți-e frig. Cu un gest hotărât, îi puse pe umeri lui Vitellius o mantie neagră. În clipa aceea, la Ludus cineva deschise ușile celulelor, una după alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
picioarele pe genunchii unui prieten pentru un masaj generos, îi lovea inspirația pentru folosirea sârmei. Dintotdeauna își doriseră să-și scrijelească numele pe scoarța unui anumit copac sau pe gardul împrejmuitor al vreunui monument protejat. O draperie avea nevoie de cârlige. O poartă, un soi de închizătoare. Întotdeauna se găsea o plantă care nu voia să crească drept. O capră care încerca să mănânce planta. Un câine care încerca să muște capra. O nevoie stringentă de a ridica un gard aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]