2,091 matches
-
năpădită de amintiri. Mă întorc cu vreo paisprezece ani în urmă. Vara anului 1996. O după-amiază de august splendidă. Totul părea frumos, liniștit. Copiii umpleau cu larma lor parcul din apropierea spitalului din Domnești. Veselie, jocuri, renumita pitulice , unii chiar erau cățărați în copacii ale căror ramuri dese opreau razele puternice ale soarelui de vară. La poartă mă strigă puternic, speriat, gâfâind de cât fugise, un copilaș mult drag mie care, suspinând, abia reușește să îmi spună o veste proastă: “Nepotul dvs.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
năpădită de amintiri. Mă întorc cu vreo paisprezece ani în urmă. Vara anului 1996. O după-amiază de august splendidă. Totul părea frumos, liniștit. Copiii umpleau cu larma lor parcul din apropierea spitalului din Domnești. Veselie, jocuri, renumita pitulice , unii chiar erau cățărați în copacii ale căror ramuri dese opreau razele puternice ale soarelui de vară. La poartă mă strigă puternic, speriat, gâfâind de cât fugise, un copilaș mult drag mie care, suspinând, abia reușește să îmi spună o veste proastă: “Nepotul dvs.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
pentru versurile albe ale Mihaelei Aionesei, mi-a fost imposibil să aflu. Pendularea veșnică între cer și pământ duce cu gândul la panseurile lui Blaise Pascal și la cerul înstelat de deasupra noastră, ca și de legea morală din noi: “cațăr coroane de spini / coloană infinită a răbdării / să mă apropii de lumină” - spune poeta în ascensiunea sa, pentru ca mai apoi să spună: “surâd / cu urme de cer pe picioare /și pământul în gură, mai pot aștepta” (pe urme de păsări
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
apoi, ne vei face de rușine! - Bine, bine, înțeleg, dar ce așa mare grabă? Imediat ce vin din parc am să mă apuc de treabă! - Joaca poate să aștepte până temele îți faci, ca să nu mai uiți de ele când te cațări în copaci! Neavând ce să mai facă, în camera lui închis, Îmboldit să facă teme, caietele le-a deschis. - Vezi, spuse primul caiet, cum m-ai îndoit la margini ce urechi urâte am la dragele mele pagini? - Dar de mine
TREI CAIETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344835_a_346164]
-
nucile braziliene poate, de asemenea, să atingă înălțimi impresionante, ajungând până la o înălțime de 40-50 de metri și la un diametru de aproape 2,5 metri. La o înălțime atât de mare nu sunt prea mulți doritori care să se cațere în nuc pentru a-i culege fructele, preferând să le strângă de pe jos, atunci când acestea cad în mod natural pe pământ. În plus, capsula în care se află semințele nucilor braziliene, în număr de la 12 până la 20, cântărește între 1
NUCILE BRAZILIENE de VITALIE BURIAN în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344845_a_346174]
-
a-nceput să scrie Primele sale povești Născute-n copilărie, Cum ar fi... Tu-ți amintești? - Sigur, Nică s-a jucat Cu copiii peste tot, Au mers vara la scăldat Și s-au întrecut înot.... - A pus mâna pe cireșe Cățărându-se hoțește Fără ca prea mult să-i pese Că de-i prins rău o pățește! - Știți cumva unde-a căzut Încercând să se salveze Când vecina l-a văzut Și i-a-ncins vreo trei ciomege? - Dar cu pupăza la
ION CREANGĂ PENTRU COPII ŞI NEPOŢI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345894_a_347223]
-
iau cu mine pe cărarea cât firul de lumină galbenul din sânul lunii cununat cu albastrul răsucește întunericul pe tronul lumii se-ncoronează poezia alegerea îmi aparține răsărită dintr-o fâșie de stea ca un nemuritor pe jumătate orb mă cațăr pe munții născuți în ficatul lui Prometeu cu durerea lumii am inima pe care s-o împart cu un singur om de tinichea chiar dacă trebuie să aleg între a rugini de fericire și a străluci de durere îmi ascund lacrima
INTERVIU CU POETA ANA MARIA GÎBU, ZIARUL NAŢIUNEA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345899_a_347228]
-
din 15 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Și se făcea că nu-mi erai poveste, Că nu mă-ntâmpinai c-un braț de flori Punând căpăstru vântului iar peste Trupul de lut nu tu-mi scriai fiori Și nu te cățărai pe-un țanc de liniști De câte ori lumina mi-o zăreai Iar maci carbonizați, pe albe miriști Încremeneau în moarte. Nu aveai Niciun surâs blajin la îndemână, Mersul ți-era spre noapte înclinat. Aceeași umbră ne ținea de mână Dar noi
ŞI SE FĂCEA... de AURA POPA în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347828_a_349157]
-
Gherasim Luca, Benjamin Fondane Curator: Igor Mocanu Organizator: Cinemateca Eforie - Arhiva Națională de Filme a României Gherasim Luca și filmul se cunosc demult. În 1931 realizase, împreună cu Marlene Dietrich, un performance ficțional, pe o stradă bucureșteană, când artistul suprarealist se cățărase pe gardul unui avizier cinematografic ca să mângâie piciorul îndrăzneț dezgolit al starletei de pe afișul filmului Morocco (1930), regizat de Josef von Sternberg. Lângă acesta, un alt afiș anunța un „regal”: Charlie Chaplin, „Luminile orașului”. Performance datat: București, 5 iunie 1931
EDIŢIA A IV-A SESIUNEA A V-A de IGOR MOCANU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347884_a_349213]
-
deasupra înălțimilor, cu vulturi uriași, fără penaj... Brrr... Mă trec fiorii! Ce o fi acolo? Să dezleg misterul dacă tot am ajuns până aici! Și Valdescu, care niciodată nu dăduse dovadă de teamă, își lasă murgul lângă abrupt și se cațără cu grijă până sub stânca cu pricina. Când ajunse sus și ridică privirea, descoperi că de fapt acea pată mare și neagră era o grotă în munte. - Măi să fie! - exclamă stupefiat. Atâta muncă pentru o cavernă!... Dar dacă aici
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
deasupra înălțimilor, cu vulturi uriași, fără penaj... Brrr... Mă trec fiorii! Ce o fi acolo? Să dezleg misterul dacă tot am ajuns până aici! Și Valdescu, care niciodată nu dăduse dovadă de teamă, își lasă murgul lângă abrupt și se cațără cu grijă până sub stânca cu pricina. Când ajunse sus și ridică privirea, descoperi că de fapt acea pată mare și neagră era o grotă în munte. - Măi să fie! - exclamă stupefiat. Atâta muncă pentru o cavernă!... Dar dacă aici
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
madone și sfinți, din frunte-mi răsare-o cavernă locuită de-un fulger barbar, este câmpia cea care vine la mine sau tu, iubito, goală la rădăcina unui copac, ce zbori într-un cerc visceral, obscur, te urmăresc prin aer, cățărându-te pe cornul lunii, te urmăresc prin spații, prin nori pribegi, vârtejuri și aer, înveșmântată-n crini, printre stele sclipind, regină din nordul silfic, statuie la margini de mare, te-ai îngopat la rădăcina copacului, și cu tine ai îngropat
CÂMPIA ŞI TU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 977 din 03 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347395_a_348724]
-
de sânge și se stinge. La o fereastră a palatului, o prințesă cu chip frumos, cu privirile ca două văpăi, asistă la scena uciderii iubitului ei soț și-i percepe șoaptele. După câteva clipe Prințesa, cu pruncul în brațe, se cățără pe zid sub privirile uimite ale oștenilor. Mama și fătul saltă peste metereze și dispare dincolo de ele. CĂPITANUL SASU: Căpitane Arnăutu, cine-i năluca asta? CĂPITANUL ARNĂUTU: (cu glas tunător) Căpitane Sasu, asta-i Fiica lui Dracula! (sare în șaua
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
Articolele Autorului Sunt aici ca o depărtare Trimisă solie grădinii Odihnei tale. Sunt aici, să te aștept Flacără vie În golful Poeților Să împlinesc ritualul Schimbării anotimpurilor. Cum încep ele noimele Cu o noapte magică Cloșca cu puii de aur Cățărându-mi -se Pe brațele goale. Arome se rotesc în juru-mi Într-un miraculos noptatic dans. Ursa Mare urcă Până în ochiul răcorii Steaua Polară zeița luminii nocturne Vine până în înfrigurarea mea Sunt aici ca un ecou Verigă într-un lanț al poruncilor
DINTOTDEAUNA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347452_a_348781]
-
și droguri, de patimi, fără hoți, fără criminali și violatori. În lumea aceea munca să fie o bucurie și fiecare să fie răsplătit pe merit pentru munca depusă, să nu mai fie nepotism, favoritism, mituire, secăturile să nu se mai cațăre în vârful piramidelor sociale, cartea să-și reia locul ce i se cuvine pe scara valorilor. În lumea acea să fie mai multă credință în Dumnezeu și încredere între oameni; artele adevărate să fie respectate, iubite și repuse la locul
SFÂRŞIT ŞI DE LA CAPĂT de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348784_a_350113]
-
o ceremonie ce presupune : muza, somnul mistic, moartea simbolică, catharsică, stropitul cu apă sau cufundarea pâna la gât în apă, în borboros -mlaștina ce desemnează starea majorității oamenilor din care inițiatul se desprinde, iese purificat, schimbat , adică ”înainte de a se cățăra de stele, (sallire alle stelle) oamenii trebuie să elimine posibilitățile lor infernale”. Scrierile hermeneutice și filozofice începand cu cele ale lui Hermes Trismegistul, Pythagora (Imnele sacre, Numerologia, ș.a), Platon, Confucius, Biblia, Yi King, unele dintre Scrierile Sfinților trimit la
POESIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348772_a_350101]
-
sale colege: Melania Florescu, Manuela Petre și Ana-Maria Vasilescu. Aș mai fi avut multe de vorbit, multe de întrebat. Pe domnul Valeriu, de exemplu, l-aș fi întrebat cum își pregătește lemnul pentru icoane, la ce se gândește când e cățărat pe schelă (îmi și imaginam răspunsul: „cum să fac să nu cad”), pe doamna Uca ce simte când se află acolo sus, foarte sus... Dar timpul, acest nevăzut alergător la proba de viteză, m-a împiedicat. Mai trebuia să ajungem
POEŢI DIN „ZODIA HELIS” PRIN „CÂMPIILE VERTICALE” ALE PICTORULUI VALERIU STOICA de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348863_a_350192]
-
șifonier mai mult decât încăpător pentru modesta mea garderobă. Dacă deschideai ușa și mai era cineva în cameră, ei bine acest cineva trebuia fie să treacă în spatele ușii, și cel care intra neștiind, îl înghesuia în perete, fie să se cațere în pat. De baie, nici vorbă, iar toaleta se afla sub cealaltă scară, la care ajungeai numai prin curte. Geamurile se deschideau în hol unde se afla bucătăria și știam după miros ce au proprietarii în fiecare zi la masă
AMINTIRI DIN CARTIER de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348952_a_350281]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > OPREȘTE-TE DIN DRUMUL NOPȚII! Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 407 din 11 februarie 2012 Toate Articolele Autorului - Hei, tu, cel ce te cațeri pe margini de lume și ne trimiți lumină prin întuneric, apoi cobori prin razele tale revenind cu aceași putere peste vremuri, multe mii, pătrunde în noi ca să răsărim la fel ca tine, în fiecare zi. Tu, de fapt, tot urci
OPREŞTE-TE DIN DRUMUL NOPŢII! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346745_a_348074]
-
putem purta mărimea ei din lumile noastre, chiar diferite. Nu trebuie să coborâm sau să urcăm, ci trebuie să ne străduim să coborâm sau să urcăm noi la greutatea ei, și povara ne va fi ușoară. De multe ori mă cațăr pe muntele neputinței mele și mă uit în jos, pentru a aduce adâncul prăpastiei la mine. De multe ori simt cum muntele începe să coboare odată cu mine. De ce să nu gândesc că nu gura mea coboară să sorbă din lingură
OPREŞTE-TE DIN DRUMUL NOPŢII! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346745_a_348074]
-
trezit brusc. În clipa aceea, dinspre mare se auzea un cânt suav. Am ieșit din casă urmând ca hipnotizată sursa melodiei ce venea dinspre stânca sălbatică. Susurul venea dinspre statuia care părea că se unduie în bătaia vântului. M-am cățărat până la ea, am mângâiat-o, trupul era cald, inima bătându-i puternic, mai să-i spargă pieptul de marmură. Am crezut că visez, dar totul era real. Femeia-statuie mi-a vorbit împărtășindu-mi taina ei. Mi-a spus că este
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
se usca niciodată, cine ți-a tăiat rădăcina de jos? poate că n-am fost un fiu credincios, încurcat în tenebre și vise deșarte, poate că n-am fost din osul tău, os, dar mi-ai deschis ochii spre carte. cățărat pe piscuri cu genunchii goi ți-au fost numai spini și gropi urcușul, de ce nu mai vii, tată, înapoi, să-ți găsești în casa ta culcușul? te-a așteptat mama, cu anii ei grei, până într-o zi când a
SCRISOARE CĂTRE TATA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346387_a_347716]
-
ani, cu părul șaten, drept și lung până deasupra umerilor. Ochii lui erau de un verde intens. Spre deosedire de prietenul său, David, el nu purta vestă antiglonț, ci o simplă cămașă și pantaloni. Dar în picioare avea bocanci de cățărat. Mersul său era apăsat și ferm. Etrius mai merse până când ajunse lângă peretele de piatră pe care trebuia să-l escaladeze, pentru a ajunge la castelul din vârf. Găsi o crăpătură și încep să se cațere pe munte. După aproape
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
picioare avea bocanci de cățărat. Mersul său era apăsat și ferm. Etrius mai merse până când ajunse lângă peretele de piatră pe care trebuia să-l escaladeze, pentru a ajunge la castelul din vârf. Găsi o crăpătură și încep să se cațere pe munte. După aproape un sfert de oră de lucru, reuși. Ajunse în vârf. Poarta castelului era înaltă, din lemn și nu avea niciun mâner. Etrius era confuz. Își scoase lanterna din buzunar. Se întoarse spre vale și o aprinse
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > ALEGEREA ÎMI APARȚINE Autor: Ana Maria Gîbu Publicat în: Ediția nr. 808 din 18 martie 2013 Toate Articolele Autorului răsărită dintr-o fâșie de stea ca un nemuritor pe jumătate orb mă cațăr pe munții născuți în ficatul lui Prometeu cu durerea lumii am inima pe care s-o împart cu un singur om de tinichea chiar dacă trebuie să aleg între a rugini de fericire și a străluci de durere îmi ascund lacrima
ALEGEREA ÎMI APARŢINE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345314_a_346643]