828 matches
-
cinci ucigași dispuși la orice, asta se vede numai la cinema, în afară de asta, dumneavoastră nu știți karate, nu erau pe vremea dumneavoastră, Fiți liniștit, albatros, nu știu karate, dar știu ce fac, Intrați cu pistolul în mână, umpleți-i de căcat, faceți-i să se cace pe ei de frică, Da, albatros, O să mă ocup deja de decorația dumneavoastră, Nu e nici o grabă, albatros, încă nici nu știm dacă voi ieși viu din acțiunea asta, Ei, asta e sigur, papagal-de-mare, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
rost să-și facă iluzii mari, ziarul nu avea să se afle pe parcursul întregii zile în chioșcuri, putea chiar să și-l imagineze pe ministrul de interne țintindu-l cu arma posedat de furie și strigând, Prindeți-mi-l pe căcatul ăla imediat, aflați cine a fost acela care a divulgat aceste informații, ultima parte a frazei o adăugase la discurs în virtutea inerției, știa el prea bine că numai de la un singur om putea să fi plecat indiscreția și trădarea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de geam. Dar ce dracu caută? întrebă dintr-o dată, prost dispus. Ce poveste e asta cu familia lui? N-am nici cea mai vagă idee, Excelență. — Ia legătura cu El-Akab, ordonă. Vezi ce s-a întâmplat cu familia nebunului ăstuia. Căcat! spuse printre dinți, în timp ce arunca mucul afară și privea cum cade chiar pe mașina lui, parcată într-un capăt al grădinii. De parcă n-aș avea destule pe cap cu Abdul - îl privi în ochi. Ce dracu’ fac oamenii tăi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
muzică m-a invitat, între patru ochi, în cancelarie, și a început întâlnirea cu futu-ți Dumnezeii mă-tii de scripcar nenorocit, știai că nu există pe lume Sonata nr. 3, de Mozart, în re minor, m-ai făcut de căcatul orașului, ai cântat ce-ai vrut, culegând din buruienele capului tău nenorocit, ai încropit ad-hoc, pușlamao, depravatule, râde lumea de mine prin școală, prin târg, am ajuns de nu mai pot intra într-o crâșmă nenorocită, că mă întreabă lăutarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
acolo și coborâ. O studie, curios și neștiutor, după care o lăsă să atârne de perete. Porni la vecin. Era în birou. Ca de oboicei. Ce faci, mă? Dorm, nu vezi? Dar tu? Eu, am intrat într-un fel de căcat! Nu ți-e rușine? Nu. Cum așa? Hai la mine în birou și o să te cutremuri. Hai. Uite ce am descoperit, acolo, sus, în colțul, vecin cu al tau. Ce-i aia! Dracu ' știe. M-am gândit: nu cumva, ai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
foarte încet, atenți la cel mai mic semn de pericol. Selva devenea din ce în ce mai deasă, mai istovitoare, mai călduroasă. Ultimul teren mlăștinos pe care îl trecură îi acoperi cu noroi, și acest noroi, acum uscat, devenise o crustă. — Ce loc de căcat! — Liniște! Își continuară marșul cu lovituri de macete, deschizându-și calea unul câte unul, zgâriindu-și mâinile și fețele în hățișuri și în urzici. O mlaștină rău-mirositoare cu palmieri nipa. Apoi alta. Și o a treia, și nici un râu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Și o a treia, și nici un râu în care să te răcorești și să te despoi de cruste. O oră. Și încă una. Și o a treia, și nici un luminiș în care să te poți odihni fără primejdie. — Țară de căcat! — Liniște! Se auziră primele împușcături, clare și îndepărtate. După aceea, nimic. Apoi, răpăitul mitralierelor. Consultară busola și harta. Veneau dinspre Nord-Vest. — Sergent, cine e pe-acolo? — Compania „Charlie“, domnule locotenent. — Aș zice că are probleme. Haideți, să-i dăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
afară: acum o săptămână, aici era o frumoasă porțiune de selvă, unde creșteau copaci și flori și trăiau zeci de animale... Priviți acum! Nu e altceva decât o imensă ladă de gunoi, pentru că progresul dumneavoastră nu aduce decât ambiție și căcat... Cineva, undeva, vrea să câștige milioane, smulgând din Masivul Papagalilor cuprul și, pentru asta, nu se dă în lături să porcăiască toată selva, să dea gata indieni și animale, să distrugă singura priveliște frumoasă care a mai rămas pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
viață. — Trebuie să-i oprim, șopti pentru el, privind splendida selvă de cealaltă parte a igarapé. Trebuie să-i împiedicăm să transforme Amazonul într-un nou râu Pensativo. Cineva trebuie să ducă bătălia împotriva progresului, împotriva nebuniei distructive, împotriva invaziei căcatului. De ce, nu aici? De ce, nu acum? Cine să înceapă lupta și să se înfrunte cu această blestemată de civilizație, dacă nu yubani-i? Yubani-i sunt curați, liberi, nevinovați. Nu construiesc, dar nici nu distrug. Nu vor altceva, decât să trăiască în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
amândoi blestemară ouăle prăjite în ceva ce părea ulei de motor, orezul nedecorticat și aproape nefiert, carnea urât mirositoare, făcută scrum, și o cafea în care trebuie că se spălaseră pe picioare toți metișii din Santa Marta. Ce loc de căcat! Jurasem să nu mai pun piciorul vreodată în locul ăsta. — Liniștește-te, fiule. Liniștește-te. Mâine o să aranjez ca franciscanii să ne primească în mănăstirea lor. Azi e deja prea târziu... — Nu pentru dumneavoastră. V-ar fi primit la orice oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
s-o sfârșesc ca ăia - o porni spre un camion parcat sub copaci. Eu o șterg la tabără. Cine vrea să vină, să urce. — Întoarce-te aici, Sancho! porunci șeful de echipă. Nu poți pleca până nu dau eu ordin. — Căcat! Încearcă să mă împiedici... Dacă pleci, ești concediat. — Mulțumesc! Dacă mă concediezi, trebuie să mi se plătească indemnizație. Haideți, băieți...! Sus! Muncitorii începură să-și strângă puținele lucruri personale și se cățărară în grabă în bena camionului. Unii rămaseră nehotărâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Poate douăzeci...? Nimeni nu știe, dar să fiți siguri că vreunul dintre noi va putea spune: „Pe vremea mea, când în selvă erau copaci...“ Sierralta râse de vorbele lui de duh: — Și ce poate fi în selvă, dacă nu copaci...? — Căcat! răspunse Inti foarte serios. Căcat, dragul meu prieten. Selvele se vor compune din tone și tone de gunoi urât mirositor pe unde părinții își vor duce copiii să se plimbe. Tot ceea ce nu vor fi străzi, sau case, sau fabrici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bolnavă, vor s-o vadă crăpând mai repede, ca un animal În vizuina lui. E mama mea, Bulache! făcu el, teatral. Și adăugă: — L-ai văzut ce look are? Ceilalți sunt la fel, sau și mai rău. Niște inși de căcat. — Peisajul e superb, aici..., răspunse distrat Michel. Casa era mare și joasă, cu pereții din pietre grosolane, cu acoperiș de ardezie; alături curgea un izvor. Înainte de a intra, Michel scoase din buzunar un aparat de fotografiat Canon Prima Mini (zoom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de zid, ratând de puțin capul reptilei. — Șerpii au locul lor În natură..., observă Hipiotul-Cărunt cu o anume severitate. — Natura, ah! Mă șterg la cur cu ea, bătrâne! Mă cac În freza ei! Bruno era din nou furios. — Natură de căcat... Îmi bag picioru-n ea de natură!..., mormăi el furios timp de vreo câteva minute. În timpul Înmormântării, rămase totuși decent, mulțumindu-se să emită felurite cotcodăceli și să dea din cap, ca și cum evenimentul Îi inspira cugetări inedite, Însă prea vagi, deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vrea să recunoască. Nu trebuie să snopești oamenii în bătaie din ură, avertizează Rainer, ci fără nici un motiv, ca scop în sine. Ceea ce contează e doar bătaia, cu sau fără ură (Anna). N‑ai înțeles nimic, răspunde Rainer cu superioritate. Căcat (Hans); cu expresia asta vulgară vrea să spună că și‑a rupt cămașa. Cu bătrâna iar o să iasă cu cântec. Acuși intrăm într‑un gang întunecos și împărțim banii, spune Anna, așa că mâine poți să‑ți iei una nouă. Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o lași din mână. Când de fapt e așa de bine să ții și să fii ținut. Aaah, nu, din păcate n‑am voie să merg până la capăt, fiindcă ea îmi controlează lenjeria și caută urmele astea, alături de petele de căcat și găurile care trebuie cârpite. În timp ce eu îi astup ei gaura, ha‑ha. Dar iată că vine controlorul. Din grabă, gemenii nu s‑au gândit că poate nenorocitul ăsta n‑are bilet și trebuie să bage mâna în portofel. Slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Pe la opt seara reușim să pătrundem în templul Pleonexii, în Casa-făcătoare-de-minuni în care dacă ai intrat, te-ai scos, ți-a pus Dumnezeu mâna-n cap, iar tu L-ai prins de un picior, ai împușcat francu’ și ai mâncat căcat când erai mic. Organizarea este perfectă: douăzeci de ghișee cu douăzeci de ghișeiste în uniforme albastre și cu tricolorul la chipiu. Eu alerg înspre ghișeul 17, Sabina înspre 16, maică-sa înspre 15. Suntem salvați, duse sunt toate grijile. C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
reușească pentru că oamenii ca mine știu prea bine că și dacă am găsi un nou Dostoievski, n-o să vindem nici jumătate din numărul exemplarelor pe care le-am vinde din orice porcărie scrisă de o idioată care citește vremea la căcatul ăla de televizor! Ridicase tot mai mult glasul, până când aproape că răcni ultimul cuvânt. Apoi se așeză din nou și își trecu mâinile prin păr. — Și cum e cartea ei? am întrebat, după ce l-am lăsat să se calmeze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
consolare, dar nu le găseam; și când în sfârșit a vorbit Findlay, era o notă de tristețe în glasul lui. Să știi că nu pot să suport ipocrizia acestor oameni. Minciunile pe care și le spun lor și restului lumii. Căcatului ăluia meschin îi plăcea la fel de mult ca mie. De unde știi? — Te rog, Michael, spuse el cu o privire indulgentă. Înseamnă că am strâns între dinți timp de zece minute bastonul lui de cauciuc. Acordă-mi credit pentru înțelegerea situației. Amendat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asta, cât am fost aici, dar... acum nu mai are rost. Nimic... nu mai are rost. Cuvintele îi secară și privi în gol aparent foarte mult timp. În cele din urmă, mai rosti un cuvânt foarte încet, dar cu emfază: Căcat! Apoi se ghemui și se cuibări pe pat în poziție fetală, cu spatele spre Phoebe. După un timp, ea îl atinse pe umăr și spuse: — Michael, ce-ar fi să rămâi aici în noaptea asta? N-am chef să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Aoleu ce mă doare! De ce mă chinui așa, de ce? ’Mnezeii mă-sii! Ți-am dat și duminicile și zilele de lucru, și cu ce m-am ales? Ce mi-ai dat tu în schimb? Mă piș pe tine, Dumnezeu de căcat! Tu-vă muma voastră de americani! Pizdă! de patruzeci și unu de ori. Curvă! de o sută trei ori. Băuse, ce-i drept, vârtos. După ce s-a dat jos din 135 la Moșilor și a luat-o așa prin mâzgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-și fața și clătinând din cap. Atunci m-am apropiat și bătrânul se purta de parcă ei nici nu erau acolo, așa că-mi zise: — Vrei o Înghețată, Joe? Holbrook se uită la el și Îi spuse rar și răspicat: — Ești un căcat, și apoi plecă cu macaronarul gras, făcându-și loc printre mese. Bătrânul Îmi zâmbea, dar se albise la față și arăta de parcă-i era rău, iar eu mă speriasem și aveam un gol În stomac, pentru că mă prinsesem că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la față și arăta de parcă-i era rău, iar eu mă speriasem și aveam un gol În stomac, pentru că mă prinsesem că s-a Întâmplat ceva și nu-nțelegeam cum poate cineva să-i zică lu’ tata că-i un căcat și să scape așa, fără să pățească nimic. Bătrânul deschise ziarul și studie un timp cursele cu handicap, apoi zise: — Tre’ să-nghiți multe-n lumea asta, Joe. După trei zile, părăseam pentru totdeauna Milano cu trenul din Torino spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Păi și cu șmecherii ăștia doi și cu cioara ce facem? Lasă-i, e În regulă. — Zici? — Da, sigur. Asta-a fost. — Nu-mi place treaba asta, spuse Al. E de mântuială. Și tu vorbești prea mult. — Of, și ce căcat? Tre’ să ne mai și distrăm. Da’ vorbești prea mult, oricum, spuse Al ieșind din bucătărie. Țeava retezată a puștii Îi umfla ușor sub talie pardesiul prea strâmt. Își netezi haina cu mâinile Înmănușate. — Numai bine, șmechere, Îi spuse lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe Nick și pe bucătar. — Eu nu mai am chef de d-astea, spuse Sam, bucătarul. Nu mai vreau chestii d-astea. Nick se ridică de pe podea. Nu mai ținuse un căluș În gură până atunci. — Ei, făcu el, ce căcat? Făcea pe curajosul. — Voiau să-l omoare pe Ole Anderson, spuse George. Voiau să-l Împuște când venea să mănânce. — Pe Ole Anderson? — Da. Bucătarul Își pipăia colțurile gurii cu degetele mari. Și s-au cărat? Întrebă. — Da, spuse George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]