68,811 matches
-
sau a oricărui altuia pentru a-i da sau a-i cere certificate de bună purtare Trebuie să ne purtăm bine pe drumul spre ultimele sclipiri cele de dincolo de lună, de sori unde se sparg cuvintele ca nucile grele ce cad din copaci de greutatea zumzetului interior Dar cine să stea în spatele acelor minuni prezumate cine altcineva decât propria, ideala-ți proiecție ființă de abur și fum a pierderii de sine a câștigării de tot Începutul spectacolului Ce nervi, ce vibrații
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
o mlaștină. Dar el vede ce vrea și spune tot ce-i trece prin minte zice că sub pleoape e sânge și că în ungher îl pândește dracul zice să-l ținem de mână deși nu simte nimic. N-o să cădem niciodată la învoială pentru că ura mea coboară până la rădăcina cuvintelor și a amintirii, ura mea e un cazan în care fierb căpățâni de porc cu ochii pierduți prin zeama îngrozitoare. Ați auzit ceva? A venit? Deschideți ușa, nu o lăsați
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
cine vei mai îngropa dumneata până la următorea sărbătoare din calendar? S-a terminat așteptarea: bătrâna Liusia, de la doi, care umbla mereu beată, a ieșit împleticindu-se pe scară, cu părul vâlvoi și, ronțăind o ultimă coajă de pâine amară, a căzut în mijlocul holului, lată. Vremuri mai bune... Greu peste greu, da' poate vei prinde tu vremuri mai bune, îmi zice cu amar mătușa Polina și mai înhață două piroști, înfulecă gâfâind șașlâc, pelmeni și cârnați cu votcă, înghesuie blinele și întinge
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
în lumea sa de dincolo de poartă: Lasciate ogni speranza, voi, ch'entrate. Cum din vechile cetăți au rămas doar câteva pietre măcinate și tot mai albite de vreme, așa din noi, câteva frânturi de oase, care țin pământul să nu cadă în haos. O operație radicală, ca un sacrificiu pentru un zeu gelos pe veșmântul ce-mi flutura, ca o replică, în mai multe lumi, și un preot nătâng și îndemânatic, ce taie și nu reușește să deslușească nimic în viscerele
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
lapte pentru copil și nu mai sta cu picioarele goale pe ciment!" Ninucika, tu îi pui ciorapi de lână, cimentul e rece, el te îmbracă în cămașa de noapte, îți pune șalul pe umeri și nemurirea în picioare. Privirea îți cade pe cei doi sâni ai lui cu zmeură din care mâncăm până ne devin buzele cotoare de Biblie. Cu ochi de flamingo te vede, tu, apă râzând, cu gât lung Te vede te vede te vede și te bea, dar
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
se face vers Cînd ritm i-s vorbele cu șart, Ce bat cadența și o țin Pe drumul șerpuit sau drept, Dînd greș, din cînd în cînd, puțin Piciorul stîng, piciorul drept. E între ele un raport Ce s-ar cădea să fie strict; Altminteri, e un disconfort Tot drumul, și-un amar conflict; Iar drumu-i odă, și-i păcat Să nu-l slăvești în ditirambi, Când inima-ți, chiar sub lăcŕt, Ritmează suitorii iambi. Nu-i bine treptele, cînd urci
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
Mișcă buzele, dar nu se aude nimic praf iese și arhipelaguri trăsnite de crivăț. Obiectele se înnegresc de bolboroseală și încăperea se chircește în mine cât mai departe, ferestrele se sparg și intră viforul. Ne pustiește sufletul. Azi dimineață a căzut pasărea din cer pătrunsă de plumbi. M-ai mângâiat dusă pe gânduri. Suflete moarte strigau și se băteau de vitralii. Fum ieșea. Vaiet. Mișcă buzele, dar nu se aude nimic, praf iese și arhipelaguri trăsnite de crivăț. o fatî bîtrânî
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
foc, acum în marele și Sfânt Post picură sânge. Anatolia, Bucovina, Transilvania, Moldova în voi răsună cântări bizantine mai vechi decât Bach Și timpul domol pe dealurile voastre scrie. Vecernii-magnolii scuturate în sufletul pribeag Și băiatul care sărută orice lingură căzută pe jos Și își închină seara perna Și ziua farfuria cu mâncare El care odinioară purta haine scumpe Acum urcă muntele desculț Și ridică la răscruci câte o troiță. Anatolia, Bucovina, Transilvania, Moldova Și drumul iconarilor străbătându-vă satele Și
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
Enrique să ne ducă la una din adresele indicate în lista lui Cofino. E un bar chiar lângă hotel, N. bea una după alta trei halbe de porter, se îndreaptă spre automobil cu pas neașteptat de sigur, dar pe banchetă cade retezat. La scara hotelului îl extragem cu greu din vehicul, toți trei, spre hazul nespus al nemților și altor gură-cască. Mersul pe coridoare a fost un adevărat supliciu. Îl trântim în pat cu hainele pe el, e o masă inertă
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
cupă cu vișine negustată, pe care o vezi etern în tablou. Fotografii, scrisori - retrăiești sărăcia din timpul războiului, mobila adunată într-o căruță suind ulița, stingând lumânarea troiței. Fata gazdei cea leneșă cu ochii la pândă mereu către poartă. Șoricelul căzut în vadra de lapte, clipocind, clipocind, stricând somnul bunicilor. Depărtarea dă sens precum o mânușă demult pierdută într-un tren - încă păstrându-ți căldura pe o mână străină. Epilog Să pot să răscumpăr, ca pe-un drum spre Emaus, toate
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
această pădure pașnică alcătuită din hălci de carne crudă acest celular plin de fraze ce se-agită se întretaie dar nu vor să vorbească acest punct ce roșește aidoma unui copil pedepsit. Stai Stai pe un scaun privești lumina cum cade așa cum vrei tu stai pe un scaun privești lumina cum cade așa cum vrea ea nu poți alege nici locul nici ceasul ermetic închise în viață. Autumnală Cum își sapă tunelul iubita noastră suburbie prin care vrea să se strecoare pînă-n
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
plin de fraze ce se-agită se întretaie dar nu vor să vorbească acest punct ce roșește aidoma unui copil pedepsit. Stai Stai pe un scaun privești lumina cum cade așa cum vrei tu stai pe un scaun privești lumina cum cade așa cum vrea ea nu poți alege nici locul nici ceasul ermetic închise în viață. Autumnală Cum își sapă tunelul iubita noastră suburbie prin care vrea să se strecoare pînă-n viitor cum creierul tace apoi se frămîntă se-nvîrte pe loc aidoma
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
zgîrietură pe piele cum ploaia aceasta amară se uită-n oglindă își potrivește buclele. Semn de carte A-ncercat să mănînce floarea și-a dat seama că are gust de vierme. O dimineațî la Tg.Cîrbunești E-o dimineață care cade din înalt nitam-nisam în ograda ta ca un balon de la o serbare din ajun un deal domol în fața ta cum o halbă de bere o dragoste filmată cu încetinitorul și-aceste drumuri ah aceste drumuri nespus de lungi ce-atîrnă cum
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
mai nimic pe drumul care-aduce ne trezim într-un berlin la pământ sub degetele noastre-amestecate în afacerile micilor fusuri dă colțul ierbii (ea e iarba și descoperă cel de-al cincilea anotimp) pe masă nu lăsăm decât bănuțul cu pajura căzută în cenușă - soarele pentru lumea nouă suntem balanța oarbă pe care se desăvârșesc diminețile în noapte și alte câteva rozătoare ce-așteaptă încă fericite să devină fluturi noi și fillip (II) la fiecare pas în afara cercului de foc un viscol
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
și-n secunda când îmi expiră menirea intru în paradis imensă - alice în țara minunilor apoi mă potrivesc și lucrurile încep să priceapă ce s-ar putea face din mine și pe măsura numelui tău și tu acolo pretutindeni unde cad sau mă las cuprinsă de pasiunea pentru insectare cu boldul între degete îmi trag sufletul în chiar epicentrul uitării tale despre tot ce m-ar atrage să-mi schimb reîncarnările da poate-n viața viitoare poate m-aș îndrăgosti de
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
răsădit în umerii ei aproape transparenți sub plete castanii de basm - cortina se lasă ca giulgiul peste scenarii închipuiri o! dragoste o! singurătate nimeni în afară de mine nu intră în umezeala înaltă până la brâu zbătându-se să mai simtă ceva - inima căzând grea în pântece avortată-apoi sângerează și se deschide precum gurițele pisicilor încă orbi dâra fosforescentă din urmă poate-ți va arăta vreodată drumul spre casă trebuia să mă salvezi te-ai salvat pe tine în schimb ești fericit scrisoare în
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
și-apoi pe chipuri tot mai îndesate - se rostogolesc în oglindă ca bulgării peste vrafuri de renunțări și mâzgălituri în jurnale de naufragiu bulevarde ale duminicilor goale cochiliile urâtului ezitărilor mediocrității orașul le împachetează capetele în hârtia colorată a zilei căzute în propia utopie precum bomboanele de pe băț noaptea le linge o vreme amărăciunea roșie sau albastră doar ca să le scoată limba pictată din suflet dimineața următoare pentru cea care mă locuiește ca pe-o mânușă - o peșteră ziduri și focul
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
la următorul cutremur trebuie doar să ne hotărâm de pe acum dacă o să fim acasă și mai ales de ce nu ne vom putea niciodată întâlni în același parc pe timp de iarnă ție ți-e bine mie mi-e frig... fulgii cad pe umerii noștri ca-n tranșee două armate pândind în ritmul răsuflării un anotimp de armistițiu din care să-și revendice jocul cu bulgări mie îmi plac fulgii vara da atunci sunt cu adevărat invincibili
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
fulgerătoare din bucăți de viitor. bătrâna de la azil îmi vorbește despre părăsire și povestea-i pulsează ca o inimă resuscitată. trupul rămâne întreg după ruperi, însă nu mai e localizabil. câtă prefacere atâta ființă. Îmbrîțișare când crezi că poți ceva cazi din îmbrățișare; nu poți, dar iese din tine o putere ce drămuiește fericirea într-un război fără tabere adverse însă cu o miză mult mai mare: corpul mișcat din loc de o durere vecină cu dragostea străzile nu duc nicăieri
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
trăiesc încă o dată prin tine în plină zi nu se mai vede nimic numai sufletul de nu-ți vine să crezi doare trecem unul prin altul declanșând reacții în lanț pământ ars Genunchii îți cedează și te lași pe trunchiul căzut pe care mai adineauri țopăia o veveriță. De la marginea râpei se vede orașul în care ai rupt tăcerea, desenul lui întrerupt și vag te ajută să uiți de muștele ce gravitează în jur. Ca de fiecare dată, nu știi dacă
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
pietre, am frînt pîinea și-am băut cu ei și-n ochii fiecăruia, adînc, o anume lumină și-n vorbe o anume demnitate a timpului și morții lor și-am vegheat mereu acolo, unde cumințenia declara întunericul cîndva, fiecare va cădea în genunchi * meleag ciuruit de surghiun, unde fiecare patimă ascunde-n miezul ei o tragică splendoare, blîndețea rar pătrunsă de dîrzenie milenii după milenii cît bătaia de pleoape a unui druid am trecut printre ei ca un fior de remușcare
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
siluetele celor văzuți prin vitrina cafenelei unite transversal traume mândre orgolios trădează zarea smereniei văd două privi pornesc în același timp cu aceeași intenție tandră apoi când se întâlnesc nu se mai recunosc pleoapa clipitei ca un capac de coșciug cade simultan peste febra deja banală din doi necunoscuți Ce părea a adăposti un mare secret zidul acela din piatră nisipoasă vuia așa de molcom pergamentat de biciurile anilor de arșiță palimpsestul ploilor grafomane cenzurat de iederă totuși vuia și vuia
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
stâncă. Aș fi vrut să plec, dar nu reușeam să mă desprind. M-am aplecat cu mâna întinsă și desfăcută ca să pot prinde pasărea, când am simțit ciocul ascuțit și ghiarele sfâșiindu-mi carnea mâinii drepte. Picuri mari de sânge cădeau pe iarbă și dispăreau în pământ. Ochii corbului se făceau tot mai mari, tot mai mari și deodată mi-am amintit... * ...într-o vară, cu mulți ani în urmă, eram copil, stăteam pe malul râului umflat de o ploaie torențială
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
dar de fiecare dată, aproape de vârf, puterile mă părăseau și începeam să alunec încet, încet spre poalele copacului. Odată, cu o creangă, am reușit chiar să ating marginea cuibului, dar m-am speriat și am renunțat pentru că din el a căzut în iarbă un ghemotoc negru. Au încercat și prietenii mei, dar nici ei n-au izbutit. într-o zi, când ne întorceam acasă, am văzut corbii cum ciuguleau dintr-o mortăciune. Nu ne-am apropiat. I-am lăsat să se
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
suprafață și m-am agățat de creanga unei sălcii. Deasupra capului, auzeam croncănituri și fâlfâit de aripi, iar pe lângă mine, în apă, continuau să se rostogolească victimele puhoiului. M-am tras încet spre mal, plină de nisip și nămol. Am căzut în iarbă. Abia respiram. Rochița era ruptă, din zgârieturi curgea sânge, ochii mă usturau îngrozitor. Mirosul ierbii și al florilor, atât de puternic după furtună, m-a trezit și m-am sprijinit în mâini, încercând cu greu să mă ridic
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]