1,128 matches
-
chemați decât aleși, și această nenorocire n-a fost vrută de Dumnezeu. Prea multă vreme această lume s-a învoit cu răul, prea multă vreme s-a bizuit pe iertarea cerească. Era de ajuns căința, totul era permis. Și pentru căință, oricine se simte puternic. Când o fi să fie, o s-o simtă, în mod sigur. Până atunci cel mai ușor era să-ți dai drumul, îndurarea divină urmând să facă restul. Ei bine, asta nu putea să dureze. Dumnezeu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sus, văzu cum soarele începe să coboare spre Mississippi la capătul lui Canal Street. Ceasul magazinului universal Holmes arăta aproape ora cinci. Începu să-și pregătească în gând câteva vorbe bine ticluite de reproș, menite să-i provoace mamei sale căința, sau cel puțin o stare de confuzie. Deseori era nevoie să o pună la punct. Îl adusese în centrul orașului cu vechiul ei Plymouth și în timp ce ea fusese la medic să-și trateze artrita, Ignatius cumpărase de la magazinul Werlein niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
privind la oala de pe plită de parcă ar fi fost chiar cea din legendă. — Asta e povestea acestui desert. După mătușa Banu, fiecare eveniment important din istoria lumii a avut loc În ziua desertului ashure. În ziua aceasta a acceptat Allah căința lui Adam. Tot În ziua asta a fost eliberat și Yunus de delfinul care-l Înghițise, Rumi s-a Întâlnit cu Shams, Iisus a fost ridicat la ceruri, iar lui Moise i s-au dat cele Zece Porunci. — Roag-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
doi oameni a căror moarte, În mod evident, Îl tulburase. Doi oameni? Fraza era blasfematorie! La ce bun că fusese primul la religie? François nu confunda activitatea omenească a lui Hristos cu aceea a tatălui lui, un păcătos plin de căință supus canonului de penitență necesar mîntuirii sale. Nu uitase taina Sfintei Treimi, mysterium absolutum al Dumnezeului unic În trei persoane. CÎnd era copil, cu dragă inimă ar fi alcătuit cu tatăl lui și cu Iisus o treime profană În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
distanțelor focale scurte și a planului-secvență la Orson Welles. Într-o franceză care, vorbită de el, suna ca pe vremea merovingienilor, Theodor Reik Își Încuraja pacientul. Îl Însoțise la plecare pînă la ușa cabinetului, cu un aer Întristat: „Prea multă căință!“. Ultima oară insistase: „Amintește-ți! Prea multă căință! Prea multă căință!“. Datorită lui Theodor Reik, François putuse părăsi New York-ul, Întorcîndu-se la Paris. Altfel nu știa ce ar fi făcut. Doar la gîndul că trebuia să se urce Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Welles. Într-o franceză care, vorbită de el, suna ca pe vremea merovingienilor, Theodor Reik Își Încuraja pacientul. Îl Însoțise la plecare pînă la ușa cabinetului, cu un aer Întristat: „Prea multă căință!“. Ultima oară insistase: „Amintește-ți! Prea multă căință! Prea multă căință!“. Datorită lui Theodor Reik, François putuse părăsi New York-ul, Întorcîndu-se la Paris. Altfel nu știa ce ar fi făcut. Doar la gîndul că trebuia să se urce Într-un avion sau pe un vapor, Își simțea picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
franceză care, vorbită de el, suna ca pe vremea merovingienilor, Theodor Reik Își Încuraja pacientul. Îl Însoțise la plecare pînă la ușa cabinetului, cu un aer Întristat: „Prea multă căință!“. Ultima oară insistase: „Amintește-ți! Prea multă căință! Prea multă căință!“. Datorită lui Theodor Reik, François putuse părăsi New York-ul, Întorcîndu-se la Paris. Altfel nu știa ce ar fi făcut. Doar la gîndul că trebuia să se urce Într-un avion sau pe un vapor, Își simțea picioarele ca de cîrpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ultimei mele șederi Într-un confesional, etapă obligatorie În ajunul unei căsătorii religioase, e posibil să fi conjugat verbul „a se masturba“ În mai multe biserici europene - călătorim Întotdeauna cu sexul după noi - și, dacă eram departe de a simți căința dorită, Îmi spuneam că voi avea tot timpul să sufăr pînă la capăt consecințele penibile ale păcatelor mele În Purgatoriu, un loc prevăzut anume pentru așa ceva. Octombrie 1958! Revoluția mea din octombrie! Acea fermecătoare Virginia! Se numea probabil Josiane sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Petrovski. A mai fost ceva acolo, orice, pe lângă banii pe care i-ați luat? ă Am mai fost un pachet de cărți porcoase pe care l-am găsit asupra pit-... Zoia se opri și își mușcă buza de jos cu căință. Asupra mititelului. ă Stepan Sergheievici, oferi Lilia. ă Dar le-am vândut, continuă Zoia. Ridică cu penitență din umeri spre Porfiri într-un mod aproape școlăresc. ă și altceva? ă Doar asta. Își luă brațul de pe creștetul fetiței și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
unei greve a foamei. Se întâmpla să am și eu câteodată mustrări de conștiință, când mă apăsa răceala dintre noi și eram gata să-i cer iertare: „Tată, sunt un netrebnic, dar te iubesc”; însă niciodată n-am ajuns cu căința până acolo; totdeauna a intervenit ceva, fie o izbucnire a lui, fie o prostie de a mea, încât relațiile dintre noi continuau să rămână ostile, iar nevoia de dragoste era amânată pentru vremuri mai bune; care n-au mai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mi-așa curat, cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plânge mult atunci ori vei ierta ? Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineți, în care eu ți-oi zice fără umbră de căință: " Nu știi, că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?" STELELOR C-o mare de îndemnuri și de oarbe năzuinți în mine mă-nchin luminii voastre stelelor, și flăcări de ardoare îmi ard în ochi, ca-n niște
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
grâu. Ici-colo roșii stropi de mac și-n lan o fată cu gene lungi ca spicele de orz. Ea strânge cu privirea snopii de senin ai cerului și cântă. Eu zac în umbra unor maci, fără dorinți, fără mustrări, fără căinți și fără-ndemnuri, numai trup și numai lut. Ea cântă și eu ascult. Pe buzele ei calde mi se naște sufletul. LA MÎNĂSTIRE De trei zile luna crește ca un fagure de miere într-un stup. La mânăstire vine-o
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Andras, nepăsător ca întotdeauna, mi-a spus: - Rotari ne-a mărturisit că ești un sirian obligat cu forța să-i fii magistru și să le urmezi obiceiurile. E-adevărat? Am simțit cum mi se umezesc ochii și m-a cuprins căința pentru tot ce i-am greșit, fie și cu gândul, lui Rotari. Dar instinctul de supraviețuire a fost mai puternic decât orice sentiment, încât, la fel ca Petru odinioară, am mințit: - Da, așa este. Andras a surâs. - Ești un mincinos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
găsit o fată de măritat, servitoare în casa unui pictor și am adus-o aici cu mine. A fost un dezastru. Eu eram prea bătrân pentru ea; ea era prea prostuță pentru mine. Oh, Den-ne, a zis, plin de căință. Eram atât de nepotriviți că ar fi putut fi distractiv. Nu vorbeam niciodată. Am încercat să împărțim patul, de două ori și chiar și asta a fost ceva groaznic. Până la urmă, ea a fost mai curajoasă, săraca. După două săptămâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
plec. Prea multe lucruri mă rețin aici. La urma urmei, mai există o descendentă Kersaint: mica Juliette... Dacă Îi pot fi de folos cumva, cine știe? Marie... Ea Îi susținu privirea care Îi transmise o solicitudine aproape tandră și o căință pe care o simți sinceră. - Îți cer din nou iertare. Marie era prea tulburată pentru a-i răspunde și puse această emoție pe seama puternicei dezaprobări pe care o resimțea În fața hotărîrii lui Lucas de a-l lăsa liber. Fără ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
susține că mărturia cea mai evidentă a manifestării lui Dumnezeu la toți oamenii este legea comună tuturor, a cărei referință imediată este conștiința: „atât conștiința celui care trăiește legea iubirii și a dreptății, cât și conștiința care-l cheamă la căință pe acela care a acționat împotriva îndemnului conștiinței sale”. Fundamentul discursului despre conștiință îl regăsim în antropologia imitației lui Isus. În cadrul acesta, teologul din Böttingen afirmă că: „În conștiință răsună ecoul interior al chemării lui Cristos, care ne invită să
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
toate!... Iartămă, Doamne, că nu, știu să mă rog. Iubirea mea s-a adunat în Tine!... se rugă el fierbinte și oftă, oftă din tot sufletul. Apoi, ca un geamăt trimise un gând către Vasilica. - Primește, Fata, lacrima amarelor mele căinți și iartă-mă! -... Nînțelese sunt vrerile Domnului!... murmură el zguduit ca de frigurile copilăriei. Deodată, se pomeni că țâșnește din el un strigăt de revoltă: - De ce mi-ai luat-o, Doamne?!... De ce, Doamne?! Încotro să mai plutească gândurile mele, Doamne
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
deznădejde de curata ei imagine. -... Văzul, auzul, răsuflarea... Toate din mine te vor și te cheamă... Simt cum inima mi se face mică, mică și bate grăbită în ureche să-mi spună: oriunde, este ea!... Primește, Fata, lacrima amarelor mele căinți... și, iartă-mă! Iartă-mă!... se ruga el cu gândul la clipa aceea otrăvită. Abia când se crăpă de ziuă, odată cu revărsatul zorilor, Iorgu a adormit plângând, cu gândul la Vasilica. ... A doua zi, de Crăciun, se trezi singur în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ce i s-au întâmplat, nu-mi voi afla liniștea niciodată. Se învinovățea el. întotdeauna am vrut să fac bine și am făcut rău. Ce pot să fac?.. Trebuie să-mi ispășesc păcatele... Dar, cum?!.. ...Primește, Fata, lacrima amarelor mele căințe și iartă-mă!.. încerca el să se apropie de Taina pocăinței... Dar, el nu știa ce însemna cu adevărat, a te pocăi. întotdeauna, exprimarea regretului de a fi fost pe un drum greșit, să-i zicem proces de remușcări, este
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tare dor. Bat cu fruntea țărâna și plâng... mă simt tâlhar!.. Te rog iartă-mă pentru tot răul pe care ți l-am făcut. Nu-mi trebuie nemurirea, vreau iertarea ta... Iartă- mă!.. Iartă-mă! Primește, Fata, lacrima amarelor mele căinți și iartă-mă!.. Sunt un nebun netot și fără minte... Strop de nisip... Simt cum inima mi se face mică... mică și bate grăbită în urechi, să-mi spună: ”Omule, scoală omule... ea este aici!..” Gândul îl purtă la cimitir
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în sufletele lor, fără a le agresa sinele cu complicate analize psihologice, până la aflarea rădăcinilor și cauzelor intrinsece a caracterului fiecăruia (în modernul stil freudian). Din deznodământul nuvelei, din faptul că binele învinge răul și personajul negativ principal ajunge la căință și suferință (ca în Purgatoriul), deslușim optimismul și credința luminoasă din sufletul autoarei. Meritul deosebit al acestei scrieri constă în faptul că se vrea un semn pentru neuitarea vechilor tradiții și este un obol, pe altarul, de neregăsit, al copilăriei
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ispășitor a cărui execuție a fost un act comun de purificare 53. Din câte se știe, însă, niciuna din fărădelegile lui Rinaldeschi nu era de tipul celor care în mod normal ar justifica pedeapsa capitală, si virtuțile sale (în afară de aparenta căința) erau cu greu capabile să atragă intervenția divină. Problemă motivului execuției și cea a naturii miracolului și cultului asociat imaginii profanate sunt în consecință greu de soluționat. În acest sens merită subliniat rolul Celor Opt pentru Siguranța, o magistratură creată
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Încât umbra i-a rămas mărturie pe zid. Am privit Îndelung urma lăsată pe perete cu aproape 20 de veacuri În urmă și, adresându-mă Sfântului, a cărei prezență parcă se mai simțea În Încăpere, i-am zis: Îți Înțeleg căința, disperata părere de rău pentru greșeala făcută, dar sub nici un motiv nu pot pricepe de ce te-ai lepădat de Iisus? De ce, Sfinte Apostol Petru, de ce? Mă depărtasem mult de acele locuri și m-am trezit repetând aceeași Întrebare: De ce, Sfinte
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
niște nimicuri, o sticluță de parfum, un guler scrobit de broderie (se purta atunci) și le dădu generos Aurichii, deși nu avusese intenția aceasta, și lucrurile le cumpărase pentru ea. Aurica începu să plângă, urîțindu-și toată fața. Nu plângea de căință, ci din nervozitate. Dacă s-ar fi analizat, ar fi descoperit că invidia pe Otilia ca întotdeauna, însă acum invidia se prefăcuse în sentiment de înfrîngere, în casa ei. Apăsând, fără tact, pe partea cea mai dureroasă a sufletului ei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
astea, papa? Îi iei atâția bani lui Felix și îi mai pretinzi și contract? În loc să stea aci ca oaspetele nostru? Mi-e rușine să vin la masă, când mă gândesc că plătește numai el. Bătrânul se arătă deocamdată plin de căință, curând însă se porni iar pe chibzuiri. Aflase de undeva că sunt bănci care fac asigurări pe viață, în favoarea moștenitorilor. Plătești niște anuități și, cu începere de la un anume termen, moștenitorul indicat poate ridica, în caz de deces al asiguratului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]