2,510 matches
-
iar Warda și cu Mariam pe un al treilea, catârgiul mergând pe jos alături de noi, împreună cu fiul lui, o detestabilă secătură de vreo doisprezece ani, desculț, cu degete murdare și privire piezișă. Nici nu străbătuserăm bine trei mile când doi călăreți înfășurați în văluri albastre năvăliră în fața noastră, ținând în mâini pumnale cu tăiș curbat. Ca și cum n-ar fi așteptat decât un semnal, catârgiul și fiul lui o porniră tiptil, dar repejor, pe coastă la vale. Bandiții se apropiară. Văzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o iau pe un anume traseu, am fost întors din drum de către călăuze pentru simplul motiv că leii tocmai sfâșiaseră o întreagă caravană! S-a întâmplat chiar ca o singură astfel de fiară să atace un detașament de două sute de călăreți înarmați și să omoare cinci-șase dintre ei înainte de a bate în retragere. Cu siguranță, leul este animalul cel mai curajos dintre toate, o spun cât se poate de firesc, din moment ce tocmai numele acestei fiare sălbatice aveam să-l port vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am înșelat. Am obținut nu șase mii, ci douăsprezece mii de dinari. Impresionat, stapânul din Fès i-a dat în arendă lui Zeruali toată zona muntelui Rif, și i-a încredințat o sută de soldați înarmați cu arbalete, trei sute de călăreți, precum și patru sute de pedeștri ca să-l ajute să jupoaie șapte rânduri de piei de pe populație. Vreme de cinci ani, randamentul dărilor a fost mult mai solid decât până atunci, numai că oamenii din Rif începeau să sărăcească; mulți au plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
opună. Caravana pornise la drum în primele zile răcoroase ale toamnei, cu două sute de animale care duceau în spate oameni, merinde și daruri. Eram însoțiți de gărzi călărind pe cămile, care să ne apere de-a lungul călătoriei, și de călăreți pe cai, care aveau să facă la porțile Saharei cale-ntoarsă. Mai era nevoie de conducători de cămile și de călăuze experimentate, cât și de slugi în număr suficient de mare pentru ca solia să pară importantă în ochii gazdelor. Cortegiului oficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai târziu că nu mai auzise vorbindu-se până atunci - își va trimite nepotul pentru ca acesta să-i sărute mâna. Mă vedeam deci învestit subit cu o solie, eu care nu împlinisem încă șaptesprezece ani. Unchiul mi-a dat doi călăreți să mă însoțească și mi-a mai pus la dispoziție și niscaiva daruri pe care trebuia să le ofer în numele lui acestui amabil senior: o pereche de scări de șa împodobite după moda maură, o pereche de pinteni superbi, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
M-a însărcinat să-i spun că acele daruri erau doar pentru a-i mulțumi pentru poem, și nu ca răspuns la cadourile care îi fuseseră oferite. Mi-a mai încredințat zece monede de aur pentru fiecare dintre cei doi călăreți care mă însoțeau. Mie, în schimb, îmi rezerva o surpriză. Mi-a dăruit mai întâi cincizeci de monede de aur, apoi, când am ieșit, secretarul mi-a făcut semn să-l urmez. Am străbătut un culoar până la o ușă joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sub numele de Ișak din Granada. Deși este vasalul lui Askia Mohamed Ture, rege peste Gao, Mali și numeroase alte ținuturi, stăpânul din Tombuctu este un personaj de seamă, respectat în toată țara negrilor. Are la dispoziție trei mii de călăreți și o sumedenie de soldați pedeștri înarmați cu arcuri și săgeți înmuiate în otravă. Când se deplasează dintr-un oraș într-altul, se urcă pe o cămilă, la fel ca oamenii curții sale, care sunt însoțiți și de cai ținuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de patruzeci de catâri pentru a putea căra totul. Cifrele țopăiau în capul meu; încă de la prima mea afacere, eram bogat. Mă aflam în a treia zi de negoț când vestitorii anunțară sosirea armatei din Fès. Aceasta număra două mii de călăreți ușori, cinci sute de soldați cu arbalete și două sute de soldați călări cu bombarde. Când i-au văzut venind, locuitorii înspăimântați s-au hotărât să treacă la tratative. Și, cum eram singurul fasiot prezent în oraș, m-au implorat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
adevărat că sunt cu sutele?“ Simțind o notă de răzvrătire și de ironie, șeful cancelariei nu mai zice nimic, numai că cel care reia discuția este de data asta chiar suveranul: „Nu există, printre morți, decât un mic număr de călăreți. Ceilalți nu sunt decât pedeștri, calici, neciopliți, coate-goale, așa cum există sute de mii în regatul meu, mult mai mulți decât aș putea eu înarma vreodată!“ Tonul său oscilează între nepăsare și jovialitate. Sub un pretext oarecare, îmi iau rămas-bun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Din moment ce stăpânul din Fès este departe, iar cel din Marrakech nu iese din palat decât pentru a se duce la vânătoarea săptămânală, au ales să mi se adreseze mie; au adunat suma de bani necesară echipării a cinci sute de călăreți, cât și a mai multor mii de pedeștri. Eram așadar dator să fac o încercare împotriva Agadirului, dar nu doream nicidecum să pun mâna pe oraș, căci mi-aș fi pierdut jumătate din trupe în bătălie și, lucru încă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ieșită din copilărie... Se așeză lângă mine, cu capul dat pe spate, după care continuă: — Plecaserăm mulți, tineri și bătrâni, bărbați și femei, în pelerinaj la mormântul unui wali aflat la o depărtare de o zi de mers. Deodată, niște călăreți care aparțineau gărzii seniorului din Uarzazat s-au năpustit asupra noastră. Erau patru, în vreme ce noi eram pe puțin cincizeci, dintre care mai bine de douăzeci de oameni cu armele alături. Numai că nici unuia dintre însoțitorii mei nu i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dintre care mai bine de douăzeci de oameni cu armele alături. Numai că nici unuia dintre însoțitorii mei nu i-a dat prin minte să se slujească de ele. Au dat cu toții bir cu fugiții, lăsându-i fiecăruia dintre cei patru călăreți posibilitatea s-o captureze pe fata pe care pusese ochii. În cursul ciudatei ceremonii la care tocmai ai asistat, bătrânii tribului n-au făcut altceva decât să-și plătească datoria, să repare lașitatea lor și a fiilor lor. Își puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ei. O întreagă mulțime se afla acolo, crescând neîncetat și cu atât mai impresionantă cu cât era aproape tăcută. Deodată, ea s-a împărțit în două pentru a lăsa să treacă o coloană otomană care cuprindea cam o sută de călăreți și de două ori mai mulți pedeștri. Cu spatele spre mulțime, ei alcătuiră trei cercuri concentrice, având în mijloc un bărbat călare. Nu era ușor să-l recunoști în silueta aceea pe Tumanbay. Cu capul gol și barba în dezordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să vadă imperiul lui Carol Quintul întinzându-se peste întreaga Europă, și nici peste Berberia! Harun a zâmbit. — Acum, că vorbim aceeași limbă, îți pot spune de ce am venit aici. Aduc daruri regelui, făgăduieli, și chiar și o sută de călăreți valoroși care vor lupta alături de el. Lupta noastră e aceeași: știi că trupele lui Francisc tocmai l-au prins pe Ugo de Moncada, omul pe care eu însumi l-am înfrânt în fața Algerului după moartea lui Aruj? Știi că flota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am adus, a părut încurcat. Am crezut o clipă că avea să refuze să-i lase să lupte alături de el, dar mi-a adresat în cele din urmă călduroase mulțumiri. Și a pus să se spună în tabără că acești călăreți sunt vasali creștini ai sultanului. Adăugă fără nici o tranziție: — Când ai să te întorci la ai tăi? — Într-o bună zi, fără doar și poate, am spus eu șovăielnic, atunci când Roma își va fi pierdut pentru mine farmecele. — Abbad din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de hățuri și să facă mari sforțări ca să-l țină, fiindcă se ridica speriat pe picioarele dinapoi. Prevestirea unor întâmplări îngrozitoare părea să zdruncine lumea chiar sub ochii lui. Pe lângă el trecură în galop, aproape fără să atingă pământul, trei călăreți, siniștri în mantiile lor negre, care dispărură în pădure. În spatele lor veneau trei femei înveșmântate în alb, care zburau prin aer, duse de vânt. În cele din urmă, se arătă Ausper, care ridică un deget descărnat și, fără să rostească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
s-o întrebe pe Velunda. — Vitellius... te-a înjunghiat? — Asta va fi taina ta, zise Velunda. Taina care te va face să trăiești. Chipul i se contractă. — Iată-mă. Privi undeva în spatele lui Valerius; acesta se întoarse dintr-odată. Trei călăreți cu mantii negre și trei femei înveșmântate în alb se apropiau de frasin. Împreună cu ei venea Ausper. — Nu! strigă Valerius. Se aplecă deasupra trupului Velundei, vrând să-l apere, pentru ca nimeni să n-o poată lua. — Nu! Simți că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înfiora. O mică tresărire și Velunda se desprinse din îmbrățișarea lui, părăsindu-l. Când trecu pârâul, amuleta pe care o purta la gât se desprinse și căzu, dispărând în apă. Încă un pas, și Velunda fu întâmpinată de cei trei călăreți și de cele trei femei. Întinse mâna spre Ausper, care o înfășură în mantia lui. Scena se risipi încet în fața ochilor lui Valerius. Atunci privi spre trupul muritor al Velundei, inert în brațele sale. Chipul ei fermecător părea de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a prăbușit la pământ. Jocheul, care era și el terminat, a încercat să încalece din nou, O parte din colegii lui care erau la pământ au avut și ei aceeași idee. Cam după zece minute - o parte din caii fără călăreți trecuseră deja linia, în vreme ce un alt competitor trecuse de ultimul obstacol și se pregătea să câștige - Bumboy a fost smuls din cercurile în care se învârtea cu o plesnitură de cravașa și a sărit peste linia de sosire, câștigând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Spaima 28. După aceea 29. Deggle 30. Valhalla Partea a doua - TIMPURI TRECUTE 31. Pietre 32. Sincopa 33. Afară din Elbaroom 34. în Elbaroom 35. Invitația 36. Gribb 37. Fiul Răsare 38. Acasă la Cerkasovi 39. Sodomizarea 40. Leagănul 41. Călărețul Negru 42. Madame Iocasta 43. Despre obsesie 44. Struți și întreruperi 45. Media 46. Vrăjitoarele palide 47. Moartea 48. Funeralii 49. Retragerea 50. Ucide sau tămăduiește 51. Piatră 52. Doamna O’Toole 53. Anagrama Partea a treia - GRIMUS 54. Cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
numărul mare de tătari fiind făcut prizonier. Norocul lui că au sosit curând ajutoare. Într-o zi, pe când locuitorii cetății și soldații se aplecau peste ziduri, ei au văzut un nor de colb, apoi au început a desluși mulțime de călăreți. Era armata lui Sacripant care venea asupra aceleea a lui Agrican, cu scopul de a-și croi drum către cetatea asediată. Dar Agrican, călare pe Bayard, luat de la Astolfo, dar fără lancea lui de aur, ale cărei puteri îi erau
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
posibilului. A văzut atunci și ea deslușit un cal înaripat cu un cavaler bogat înveșmâtat, spintecând văzduhul într-un zbor de săgeată. Aripile acestui ciudat armăsar erau larg desfăcute și acoperite cu pene de diferite culori, iar armura strălucitoare a călărețului le răsfrângeau ca pe un curcubeu. In scurt timp ei au dispărut pe după piscurile munților. E un vrăjitor, zise hangiul, pe care adesea îl văd străbătând astfel văzduhul.Uneori zboară sus de tot, de parcă s-ar plimba printre stelele, iar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a-și vedea paguba; a sărit în sus și s-a luat după hoț, care la rândul său nu prea grăbea calul, ci se menținea în văzul urmăritorului său până când au ieșit amândoi din pădure; în clipa aceea, Rabican și călărețul său și-au aflat adăpost într-un castel din apropiere. Astolfo l-a urmărit, pătrunzând fără greutate în curtea castelului; aici și-a rotit privirea peste tot în căutarea călărețului și a calului său, dar aceștia nu mai erau de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
au ieșit amândoi din pădure; în clipa aceea, Rabican și călărețul său și-au aflat adăpost într-un castel din apropiere. Astolfo l-a urmărit, pătrunzând fără greutate în curtea castelului; aici și-a rotit privirea peste tot în căutarea călărețului și a calului său, dar aceștia nu mai erau de văzut și nici o altă persoană pe care s-o poată întreba ce se făcuseră, unde au dispărut. Bănuind că se întâmplaseră vrăji pentru a-l zăpăci, el și-a adus
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a-și vedea paguba; a sărit în sus și s-a luat după hoț, care la rândul său nu prea grăbea calul, ci se menținea în văzul urmăritorului său până când au ieșit amândoi din pădure; în clipa aceea, Rabican și călărețul său și-au aflat adăpost într-un castel din apropiere. Astolfo l-a urmărit, pătrunzând fără greutate în curtea castelului; aici și-a rotit privirea peste tot în căutarea călărețului și a calului său, dar aceștia nu mai erau de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]