KorAP: Find »[drukola/base=călări & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...58 >

1,435 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

Hideyoshi vă așteaptă cu nerăbdare răspunsul, spuse Hikoemon. Mesagerii nu cerură decât torțe și porniră la drum. Îngrijorat să nu li se întâmple ceva, Muneharu trimise trei vasali de-ai lui să-i conducă până în primele linii. Kanbei și Hikoemon călăriseră tot drumul până la Castelul Takamatsu și înapoi fără a se întrerupe pentru odihnă sau somn. De cum ajunseră în Okayama, se prezentară direct la Hideyoshi. Raportul lor fu scurt și concret: — Generalul Muneharu refuză să capituleze. Este atât de hotărât, încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
timp de pierdut în călătoria asta. Va trebui să renunț la întâlnirea cu marele preot. Vă rog, transmiteți-i salutările mele. După-amiaza se încălzea. Drumul spre Saga era deosebit de uscat, iar copitele cailor iscau nori de praf în văzduh. Mitsuhide călărea în tăcere, gândindu-se, pe îndelete, la un plan, în modul său caracteristic, atent, cântărindu-i posibilitățile de aplicare, reacțiile publice de așteptat și riscurile unui eșec. Ca o muscă ce revine mereu oricât de des ar fi alungată, planul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
umplea tot locul ca o negură sumbră, astfel încât cele nouă drapele cu blazonul de campanule albastre, fluturând deasupra fiecărei divizii, păreau să se agite pe fundalul unui zid de nori. Mitsuhide îi struni calul, se întoarse spre Saito Toshimitsu, care călărea alături, și întrebă: — Câți oameni avem în total? — Zece mii. Dacă-i punem la socoteală și pe diverșii hamali și pe cei care împachetează, trebuie să fie peste treisprezece mii de oameni. Seniorul dădu din cap și, după o pauză, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
se liniștea pe sine însuși Nobunaga. Flăcările începuseră să intre în cameră. Închise ochii. În acel moment, tot ceea ce-și mai amintea începând de la cea mai fragedă vârstă și până în momentul prezent îi fulgeră prin minte, ca și cum ar fi călărit un cal în galop. Când deschise ochii, praful auriu și ilustrațiile de pe cei patru pereți iradiau un roșu viu. Petuniile pictate pe tavanul cu în relief se transformau în flăcări. Într-adevăr, nu dura mai mult decât o singură respirație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
la tabăra lui Hideyoshi de pe Muntele Ishii, dar călătorul putea să traverseze și prin Hibata, continuând spre tabăra lui Kobayakawa Takakage de pe Muntele Hizashi, pe același traseu. Evident, drumul era păzit cu strășnicie. Mesagerul, lovindu-și încontinuu calul cu cravașa, călărise din ajun fără să se oprească pentru a mânca sau bea. Când străjerii îl aduseră la tabără, își pierduse cunoștința. Era Ora Mistrețului. Hideyoshi încă nu dormea. Când reveni Hikoemon, acesta, împreună cu Hideyoshi și Hori Kyutaro, se duse la clădirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
o zi întreagă și jumătate și de o noapte întreagă pentru a străbate cele șaptezeci de leghe dintre capitală și tabără. Nu era ușor, nici chiar pentru un curier. Fără îndoială, nici nu mâncase, nici nu băuse pe drum și călărise toată noaptea. — Hikoemon, adu lampa puțin mai aproape. Hideyoshi se aplecă și desfășură scrisoarea lui Sojin. Era scurtă și se vedea limpede că fusese scrisă în mare grabă. Dar, după o singură lectură, părul de pe ceafa lui Hideyoshi se zbârli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
jumătate din cea inamică - și de terenul dezavantajos pe care lupta, nu era o înfrângere pe care lumea s-o ia în râs. Luna zilei a treisprezecea din Luna a Șasea era încețoșată de nori subțiri. Un războinic sau doi călăreau separat înainte, pe când alții îi urmau, la mică distanță. Treisprezece călăreți mergeau în grupuri risipite, de la nord de Râul Yodo, spre Fushimi. Când, în sfârșit, intrară pe o cărare întunecoasă, în adâncurile munților, Mitsuhide se răsuci și-l întrebă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
vreo lumină. Casele erau înconjurate de desișuri mari de bambus, sub luna argintie, și totul arăta că localnicii dormeau adânc, ignorând haosul din lume. Sfredelind întunericul cu ochii îngustați, Akechi Shigemoto și Murakoshi Sanjuro cercetau terenul până departe în față, călărind de-a lungul satului îngust, fără vreun incident. Oprindu-se într-un loc unde drumul ocolea un pâlc de bambuși, îi așteptară pe Mitsuhide și grupul său. Siluetele celor doi oameni și lucirile lăncilor se vedeau limpede în umbra copacilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
foarte stăruitor, dar Hideyoshi părea convins că nu exista nici un motiv de îngrijorare. Răspunzând că nu merita să se alarmeze, le ordonă oamenilor cu făclii s-o ia înainte. Părăsind poarta castelului, porniră pe drumul mărginit cu copaci, spre nord-est. Călărind prin noapte până cam prin al patrulea schimb, Hideyoshi înaintă pe drum cinci leghe, fără prea mare grabă. Grupul ajunse la Templul Sanjuin la miezul nopții. Hideyoshi crezuse că aveau să-i ia complet prin surprindere pe călugări, dar, spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
armată atât de mică, încât Katsuie și generalii săi erau acum și mai temători. Oricum, se dădu ordinul de a avansa, și armata își continuă drumul înainte. Chiar în acel moment, se primi vestea că un trimis al lui Hideyoshi călărea în direcția lor. Când omul apăru, în sfârșit, putură vedea că nu era un războinic în armură și un tânăr neobișnuit, îmbrăcat într-o haină de mătase subțire imprimată și un kimono de culoarea glicinei. Până și căpăstrul calului era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
eu. Mergem împreună până în cetate. Ieșiră cu toții din citadelă. — Azi nu l-am văzut pe Seniorul Katsutoyo, remarcă Hideyoshi. A și plecat? Încă nu se simte bine, răspunse Fuwa. L-am lăsat la locuința lui. Se urcară în șei și călăriră până la intersecția din cetate. — Unde te duci azi, Hideyoshi? se interesă Inuchiyo. — La Kyoto, ca de obicei. — Ei, atunci ne despărțim aici. Noi mai avem de trecut pe-acasă, ca să ne pregătim de drum. — Aș dori să-l vizitez și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Douăsprezecea se desfășurase cu fast și strălucire. Localnicilor le era mai ușor să se complacă în propriile lor judecăți meschine. Chipurile lor arătau să se lăsaseră amăgiți crezând că, deocamdată, n-avea să mai înceapă nici un război. — Însuși Seniorul Hideyoshi călărește în frunte. Au venit forțele lui Tsutsui, precum și armata Seniorului Niwa. Dar vocile de pe marginea drumului erau nedumerite cu privire la destinația acelei expediții. Coloana șerpuitoare de armuri și coifuri trecu foarte rapid prin Keage și se uni cu efectivele care așteptau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
spre Omi. În ziua a șaisprezecea, ajunse la Nagahama, iar, în cea de-a șaptesprezecea, trupele sale porniră pe drumul șerpuitor de pe malul lacului, spre nordul provinciei Omi. El, unul, se deplasa călare. Briza primăvăratică îi juca pe chip, în timp ce călărea sub stindardul de comandant cu tigve aurite. La granița cu Omi, în regiunea alpină Yaganase, zăpada proaspătă zăcea în vâlcele și râpe. Vântul care bătea prin regiune și sufla către lac dinspre miazănoapte era încă destul de rece cât să înroșească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
le tăiară calea. Încercuiți și de astă dată, fură uciși aproape cu toții. Shogen era doar cu un pas în urma lor. Și el fugea în aceeași direcție, cu câțiva oameni. Purta coiful cu coarne de cerb și armura din piele neagră, călărind cu lancea sub braț. Arăta, într-adevăr, ca un războinic gata să spintece vântul și cel mai viteaz dintre vasalii lui Katsutoyo, dar se abătuse deja de la Calea Samurailor, iar sunetele idealurilor cinstite și nobile nu se auzeau în ropotul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
lui. — Tsushima! Du-te și verifică! Cu acest ordin, își ceru taburetul de campanie, luându-ți intenționat un aer stăpânit. Înțelegea sentimentele ascunse ale vasalilor săi, care se uitau să vadă ce i se citea pe chip. Osaki reveni repede. Călărise până la Shimizudani, apoi la Hachigamine, după care, își continuase drumul de la Muntele Chausu la Kannonzaka, pentru a afla toate faptele. Iar faptele erau următoarele: Nu numai că se văd făcliile și focurile, dar, dacă asculți cu atenție, se aude nechezatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
se simțea liniștit fără sprijinul camarazilor. Apoi, începu să circule un zvon ce suna a adevăr: — Maeda Inuchiyo a trecut de partea lui Hideyoshi! În acel moment, ofițerii clanului Shibata nu-și mai putură controla trupele. Katsuie încălecă, în sfârșit. Călărind prin zona Kitsunezaka, îi certă personal pe soldații din taberele separate. Părea să fi ajuns la concluzia că ar fi fost neeficient să-și lase proprii generali să transmită ordinele stricte lansate de la comandament. — Oricine părăsește tabăra fără motiv va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
lungul unui drum larg și nivelat. Kyutaro le comunică rapid cuvintele lui Hideyoshi diverșilor generali și suflă în corn, pentru a aduna avangarda. Foarte curând, oamenii se aliniară, gata de marș. Aveau mai puțin de două ore până la Fuchu. Kyutaro călărea în frunte, iar Hideyoshi mergea în mijlocul avangardei. Nu peste mult, zăriră zidurile castelului. În castel, oamenii se simțeau, lucru firesc, extrem de încordați. Văzute din vârful fortului, coloanele de soldați și stindardul cu tigve aurii al lui Hideyoshi păreau atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și cântări diferența dintre trupele lor, ajunse la trista concluzie că domeniul clanului Tokugawa era încă un mic avanpost provincial, în răsăritul Japoniei. Peste câteva zile, Kazumasa își anunță intenția de a pleca, iar Hideyoshi îl însoți până la Kyoto. În timp ce călăreau împreună, Hideyoshi se răsuci în șa și privi în urmă. Îi făcu semn lui Kazumasa, care călărea puțin mai în spate, să se apropie. Ca vasal al unui alt clan, Kazumasa fusese primit cu curtoazia datorată unui oaspete, dar călărea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
mic avanpost provincial, în răsăritul Japoniei. Peste câteva zile, Kazumasa își anunță intenția de a pleca, iar Hideyoshi îl însoți până la Kyoto. În timp ce călăreau împreună, Hideyoshi se răsuci în șa și privi în urmă. Îi făcu semn lui Kazumasa, care călărea puțin mai în spate, să se apropie. Ca vasal al unui alt clan, Kazumasa fusese primit cu curtoazia datorată unui oaspete, dar călărea, după obicei, în urma lui Hideyoshi. Hideyoshi spuse cu căldură: — Am hotărât să călătorim împreună, iar asta nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
călăreau împreună, Hideyoshi se răsuci în șa și privi în urmă. Îi făcu semn lui Kazumasa, care călărea puțin mai în spate, să se apropie. Ca vasal al unui alt clan, Kazumasa fusese primit cu curtoazia datorată unui oaspete, dar călărea, după obicei, în urma lui Hideyoshi. Hideyoshi spuse cu căldură: — Am hotărât să călătorim împreună, iar asta nu înseamnă să călărim separat. Drumul până la Kyoto e deosebit de plictisitor, așa că, hai să stăm de vorbă în mers. Kazumasa ezită un moment, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
în spate, să se apropie. Ca vasal al unui alt clan, Kazumasa fusese primit cu curtoazia datorată unui oaspete, dar călărea, după obicei, în urma lui Hideyoshi. Hideyoshi spuse cu căldură: — Am hotărât să călătorim împreună, iar asta nu înseamnă să călărim separat. Drumul până la Kyoto e deosebit de plictisitor, așa că, hai să stăm de vorbă în mers. Kazumasa ezită un moment, dar apoi continuă să călărească alături de Hideyoshi. — Drumurile astea până la Kyoto și-napoi sunt foarte incomode, continuă Hideyoshi. Prin urmare, anul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
lui Hideyoshi. Hideyoshi spuse cu căldură: — Am hotărât să călătorim împreună, iar asta nu înseamnă să călărim separat. Drumul până la Kyoto e deosebit de plictisitor, așa că, hai să stăm de vorbă în mers. Kazumasa ezită un moment, dar apoi continuă să călărească alături de Hideyoshi. — Drumurile astea până la Kyoto și-napoi sunt foarte incomode, continuă Hideyoshi. Prin urmare, anul ăsta am să mă mut la Osaka, mai aproape de capitală. În continuare, începu să descrie planurile sale de a construi un castel. Ați ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
fu informat că flăcările se aflau, cu certitudine, în direcția Castelului Inuyama, Ieyasu răcni: — Ne-am nenorocit! Și o luă din loc cu o grabă deloc caracteristică pentru el. Își îndemnă calul la galop, pornind spre fumul de la nord-vest. Vasalii călăreau în stânga și-n dreapta lui, nedorind să rămână în urmă. De la Kiyosu până la Komaki nu era mare distanță, nici de la Komaki la Gakuden. De la Gakuden la Haguro mai era o leghe și, în sfârșit, între Haguro și Inuyama, aceeași distanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
sau pentru moarte. Era a șasea zi din Luna a Patra. Așteptând până în puterea nopții, cei douăzeci de mii de oameni ai lui Shonyu plecară, în sfârșit, din Inuyama, în cel mai mare secret. Steagurile erau coborâte, copitele cailor învelite. Călărind prin noapte, ajunseră, în zori, la Monoguruizaka. Soldații își consumară merindele și se odihniră un scurt răstimp, după care merseră înainte și-și făcură tabăra în satul Kamijo, de unde fu expediată o grupă de recunoaștere spre Castelul Oteme. Mai devreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
fortăreață, Castelul Iwasaki, care era apărat doar de două sute treizeci de soldați. — Lăsați-l în pace. Un castel mic ca ăsta nici nu merită să fie cucerit. Să nu ne jucăm pe drum. Privind pieziș spre castel, Shonyu și Nagayoshi călăriră mai departe, ca și cum n-ar fi însemnat nici măcar un fir de praf în ochii lor. Însă, chiar în timp ce treceau, fură împroșcați cu focuri de armă dinăuntru, iar un glonț zgârie coastele calului lui Shonyu. Calul se cabră, aproape aruncându-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]