26,421 matches
-
meserie, așa cum alții sunt de meserie comuniști. Anticomunismul ei nu are nimic dintr-o ideologie de partid și nu intră într-un raport de simetrie cu comunismul. Femeia-instanță care ajunsese o obsesie pentru securiști (în realitate o ființă plină de căldură și solicitudine) este anticomunistă numai în măsura în care inteligența, spiritul critic, bunul-gust, sentimentul responsabilității, demnitatea sunt anticomuniste. Este vorba de anticomunismul inevitabil al unui om superior. Cea mai bună dovadă că Monica Lovinescu nu-și datorează faima unui rol în care a
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
Revenind la viața reală și la drumul de întoarcere, mâna îmi îngheață pe cutia de lapte. Am omis să îmi iau mănuși, iar frigul nu mă ajută. Norocul meu e că am ajuns înapoi la bloc unde păstrez vie speranța căldurii. Strada e aproape goală. Normal, e 7 dimineața pe un ger cumplit. Totuși, o siluetă neagră se conturează la marginea drumului. Un bărbat, și stă în fața blocului meu. Probabil așteaptă pe cineva. La 7 dimineața?! Oricum, nu e problema mea
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
se despărțea epoleții lui de ofițer țarist, plus trei cărți de Dostoievski, - Crimă și pedeapsă, Idiotul și Demonii. Cărți hărtănite, aproape ilizibile de atîta răsfoială, umezeală... Armata, Revoluția, Literatura. * Țiganul ciung care vrea să-și dezbrace cămașa în tramvai, pe căldură, dar și ca să-și arate infirmitatea, cerșind bani călătorilor. Femeile protestează, țipă. Doar una tînără și tunsă băiețește, săracă după înfățișare, îl ajută pe țigan să-și lepede cămașa roșie, udă de transpirație. Cu mare greutate, ea reușește să-i
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
cu o conștiință a diversității fatidice, pe care doar limbajul ironiei ori al metaforei (nu e oare și metafora o ironie ontologică?) ar putea-o alina: "Panică ori joc? Totu-i a dibui de care parte e binele: de a căldurii, de a frigului? Dualitatea nu-i oare ireconciliabilă și perpetuă? Și absolut relativă?" (...) "Bine, rău; Cald, frig, viață, moarte; foc ori gheață; în cumpăna aceasta nerezolvabilă în planul moral și senzitiv, doar subtila ironie, eleganta resemnare, metaforizantul tremur și atotmîngîietoarea
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
se revoltă că televiziunile au pus, la unison, bazele noului cult al personalității lui Ion Iliescu. Deși prezidentul calcă în străchini la fiecare apariție publică, o doamnă cam despletită de la ProTv îl găsește "fermecător" și "seducător", plin de spirit și căldură umană! Nu mă pot pronunța în legătură cu spiritul, dar căldură sigur era la Cotroceni: altminteri, duduia nu și-ar fi expus cu atâta dezinvoltură, prin bluza semitransparentă, mărețele denivelări ale pieptuțului și albeața sutienului. Atâta lingușeală, atâta indecență a adulării, atâta
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
noului cult al personalității lui Ion Iliescu. Deși prezidentul calcă în străchini la fiecare apariție publică, o doamnă cam despletită de la ProTv îl găsește "fermecător" și "seducător", plin de spirit și căldură umană! Nu mă pot pronunța în legătură cu spiritul, dar căldură sigur era la Cotroceni: altminteri, duduia nu și-ar fi expus cu atâta dezinvoltură, prin bluza semitransparentă, mărețele denivelări ale pieptuțului și albeața sutienului. Atâta lingușeală, atâta indecență a adulării, atâta nerușinare de a conferi banalităților boante ale lui Iliescu
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
român în timpul comunismului, când nimeni nu avea voie să povestească, măcar, ce se întâmplă. Celelalte personaje care apar în roman - mama adoptivă a cocoșatului, călugărul care îl ia cu el la un schit în munți, muncitorii care îi dau iluzia căldurii sufletești și apoi îl alungă etc.- au consistența unor umbre chinezești. În prim-planul narațiunii se află mereu, dominant, personajul-narator, cu copleșitoarea lui dorință de a comunica. Scriitorul exploatează cu mare randament estetic subiectul pe care și l-a ales
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
competență, farmec și dorință de a construi o țară la antipodul balcanismului jegos în care ne zbatem larvar. Tony Judt, celebrul analist politic new-yorkez, directorul lui "Remarque Institute", îmi scria de curând o scrisoare plină de cuvinte de-o extremă căldură la adresa tânărului diplomat și intelectual român, pe care l-a avut ca invitat la unul din Forum-urile instituției pe care o conduce. Confruntându-se cu elita politologiei și a politicii internaționale, Răzvan Ungureanu a reușit să impresioneze și să
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
necesitatea a durat un secol și jumătate, mai puțin decît lepra și mai mult decît ciuma. Nici 1879, nici 1812, nici 1854-1856 nu i-au pus capăt. Căci era o necesitate prezentă, stăruitoare și trainică, precum nevoia de tandrețe, de căldură și de lacrimi. O necesitate adînc înscrisă în secretul spovedaniilor, al tăcerilor; poate chiar al voluptății. Necesitate produsă de o forță creatoare, necesitatea de a iubi și de a fi iubit. Necesitate de care aici mă mîndresc." Pentru că a reușit
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
loc în altul și de la un dezastru la altul, după cum o cereau interesele păpușarilor. Cam aceiași indivizi - proveniți, probabil, din rezervoarele secrete ale iliescianismului - se revoltau și împotriva dărâmării de către Băsescu a construcțiilor ilegale, și împotriva scumpirii electricității ori a căldurii. Nu-mi trece prin minte să neg existența protestatarilor reali și a păgubiților reali. Problema e că aceștia sunt mult mai puțin numeroși decât ni s-a indus prin aparatul de propagandă rămas intact al PDSR-ului. Faptul că unul
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
nu fie văzut. Nu se gudura niciodată, doar mîrîie la tine cu ochii lui aurii încarcați de o cruzime greu de definit. Lătra fioros noaptea. Doarme între trei brazi înfrățiți, iarna, pe zăpadă, ca lupii, încolăciți în ei înșiși, păstrînd căldură. În spatele vilei numărul 10 de la Sinaia, cu ramele ei roșii la ferestrele negre, începe imediat pădurea în care dulăul dispare cu zilele, înfrătindu-se probabil cu lupii, observă cineva care i-a și pus un nume, strigîndu-l Mircea. Dar Mircea, neîncrezător
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
dramatice. Alții au fost sfetnici ai împăraților, ca Sfântul Ambrozie, Sfântul Grigorie de Tours etc., cu rezultate cel mai adesea pozitive. Toți, fără excepție, au semănat dragostea și înțelegerea între oameni, au cultivat prietenia la toate nivelurile, au militat cu căldură pentru pace, mama tuturor bunurilor, împotriva războiului. Au luptat contra sclavagismului, pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, pentru dreptatea socială, pentru ajutorarea socială, pentru progresul moral și duhovnicesc al creștinilor și al tuturor oamenilor. Mulți supra ereziilor și asupra vieții și
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
să funcționeze. Ea scrie povești numai despre mozaicuri, sau în formă de mozaicuri, frazele, capitolele fiind mozaicate. Pictînd, - pentru că a început și să picteze, - are o teorie a ei, zicînd că cele pictate au o viață fizică a lor: la căldură, imaginile (tot mozaicuri) se dilată, la frig se contractă, și că alta este imaginea cînd e lumină și alta cînd lumina scade sau se schimbă. Luminile, umbrele, la căldură, la răceală, se contractă, se dilată, alcătuind alte structuri. Mă întreabă
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
zicînd că cele pictate au o viață fizică a lor: la căldură, imaginile (tot mozaicuri) se dilată, la frig se contractă, și că alta este imaginea cînd e lumină și alta cînd lumina scade sau se schimbă. Luminile, umbrele, la căldură, la răceală, se contractă, se dilată, alcătuind alte structuri. Mă întreabă dacă am văzut tabloul vienez Schoenbrunn și cît e de frumos el la lumină și cît de hidos e cînd se înnorează. Sau Tritonul prins în plașa unui pescar
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
Constantă, acolo au fost vămuiți în Gară maritimă; fiecare avea dreptul la maximum 8 kilograme, incluzînd mîncarea. Listele de vama sînt cutremurătoare, în răceală lor: "pantalonași lină copil: 3, rochiță: 1, cearceaf: 1"... În acel sicriu plutitor, fără lumină, fără căldură (și era "cea mai grea iarnă din ultimii 50 de ani"), peste șapte sute de oameni au stat blocați, noua săptămîni. "Nu puteam merge înainte, nu puteam merge înapoi", zice unicul supraviețuitor, definind, perfect, esența "situației tragice". În timpul cît a stat
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
regăsesc deopotrivă specia și individul), Ilea dă întregului un aer meditativ și melancolic.Tablourile mici și cuminți, naturile statice și motivele ornamentale, acompaniate de texte înduioșătoare, asemenea celor scrise pe carpetele de etamină, aduc totul, de la înălțimea marilor demonstrații, la căldura unei case de țară învăluită într-o lumină crepusculară. Iar pe Gheorghe Ilea o asemenea experiență îl aduce direct în prim-planul artei noastre de astăzi.
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
asemănătoare cu cea a mamelor, când își prezintă copiii, cum avea să i se întâmple pe urmă de atâtea ori, cu noi și noi prieteni. Am simțit de la început la ea acea comunicare fără umbre sau rețineri, un soi de căldură, de fair play pe care numai femeile care au iubit frumos și care au fost iubite frumos o au. Într-adevăr, mai târziu, când mi-a povestit mai multe, am văzut că nu mă înșelasem. Iar la Gellu Naum, exista
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
și am avut timp să-mi dau seama mai târziu că așa erau ei, așa primeau ei, fără piruete inutile, cu brațele deschise. Căsuța era mică și destul de întunecoasă, cu un copac mare la fereastră și, mai ales, plină de căldura vieții lor, de fetișurile poeziei lui, de încărcătura dragostei ei. Pe pat, un leu de pluș, cu ochi triști, leul care avea să fie lângă el, amintind de zodia lor comună, până în ultimele clipe. Puzderie de cărți, puzderie de fotografii
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
iar Lyggia era parcă undeva în interiorul poveștii și de acolo completa sau sublinia sau corecta câte un detaliu. Orele după-amiezii au trecut, nu știu când, nu știu câte, iar la plecare am avut o senzație de ireal pe care Bucureștiul adormit de căldură nu mi-a putut-o risipi. Mă invitaseră la ei, la Comana, locul unde-și petreceau verile, despre care-mi povestise de atâtea ori Leo Șerban, unde aveau să plece curând. Poate vii la ziua lui Gellu, pe 1 august
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
joase, iar afară arăta 39 grade Celsius, chiar atâta arăta, anul acesta a fost cea mai fierbinte vară pe care am trăit-o, noroc că Riviera Adriaticii e un loc în care, din cauza brizei și a climei mediteraneene, nu simți căldura sufocându-te, nu ai senzația că vei face în clipa următoare atac de cord. Mie mi se făcuse pielea de găină; era una roșie (rosso brillante scria pe tăblița alăturată) cu un design aerodinamic, cu faruri mari din inox strălucitor
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
qui crčve.") și cu versiuni românești din Baudelaire ("Iubito, amintește-ți aceea ce văzum/ În ceas de vară blând,/ În zori: o mortăciune, la cotul unui drum,/ pe-un pat de prund zăcând.// Cu pulpele în lături ca târfa în călduri,/ În otrăvite spasme,/ Ea își rânjea placidă nerușinații nuri,/ Cădelnițând miasme./.../ Muscoii bâzâiau pe burta nămoloasă/ A hâdei scârnăvii,/ Legiunile de viermi curgeau ca o melasă/ pe rănile ei vii.// Și totul nu-nceta să urce, să coboare,/ Ca valul
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > VISE ÎN FLĂCĂRI... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015 Toate Articolele Autorului Sufletul tău adăpostește două destine, Flăcările din el, pătrund adânc și-n mine. Căldura inimii tale mă dezvăluie încet, Fioruri divine, prin tot corpul î-mi trec. Blânde raze de lumină abia te ating, Lăsând doar coapsele flămânde, să le disting. Trupurile ni se alintă-n zeci de șoapte, Dorințe fierbinți se scurg încet
VISE ÎN FLĂCĂRI... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382697_a_384026]
-
Pierdută-n roșiile apuneri El, soarele, pe când iubirea, Înnebunea sub presupuneri. Apoi, mi-au lăcrimat pleoape De-a ta ivire bucurate Și de fiorul că de-aproape, Te voi privi pe săturate ! Iar în final, în sânge seruri Au împietrit căldura care, Mi-a arătat că sunt sub ceruri Singur, căutându-te spre zare. ... Când te-ai întors, răpus de dor Tu m-ai aflat. Da-s prea departe ! Iubito, după ce-am să mor, Să-ți fie zilele deșarte ! Ciclul
SĂ-ŢI FIE ZILELE DEŞARTE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382693_a_384022]
-
Iar apoi îmi prind în păr, Roze și-albe flori de măr. Sigur că așa gătită, Cu culori împodobită, Voi fi cea mai mândră-n rochia Pusă-n ciuda Babei Dochia. Când cocorii m-or peți, Soarelui vor povesti, Iar căldura-i feciorească Fi-va-n mine să rodească, Ce s-o coace-apoi în vară, Pentru toamna-surioară. Iarnă, nu fii-ngrijorată ! Eu, așa îmbujorată, Mă voi descurca prin vreme ! Du-te, și nu te mai teme ! *** Ciclul "Primăvara" Volumul "Surori metrese
SFADĂ ÎNTRE SURORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382715_a_384044]
-
de Puiu, soțul ei (a cărui ticăloșie îi depășește cele mai sinistre presupoziții); apoi, asistă la moartea tenebroasă, sordidă, a lui Mihai Lazăr, psihiatrul care, cu devotament și delicatețe, ținuse, pentru Corina, locul ambilor părinți, de a căror veghe și căldură fusese lipsită. Totul se năruie, ca-ntr-o catastrofă, ca-ntr-o surpare a lumilor. Încât, spune autoarea, în numele eroinei, după atâtea rătăciri, după atâta anxietate și spaimă (“era stăpânită de spaimă ca de o fiară”), sătulă de rigorile inumane
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]